Intervalul corespunde, în linii mari, scăderii consumului per capita combinată cu o populație de 2,6 milioane. Trebuie menționat că unele surse din industrie includ și regiunea transnistreană în calculele de piață, ajungând astfel la un necesar anual de 75.000 – 80.000 de tone de zahăr. Producătorii locali afirmă că, în ultimul deceniu, cererea internă stabilă (inclusiv Transnistria) a fost de 78–80 de mii de tone pe an, cu o variație de ±8 mii de tone în funcție de performanțele sectorului alimentar. De asemenea, pentru un stoc de siguranță, este recomandat ca țara să mențină o rezervă tampon de cel puțin 15.000 de tone la începutul fiecărui sezon, dată fiind volatilitatea producției de sfeclă și sezonalitatea campaniei de procesare.
Industria sfeclei de zahăr din Republica Moldova are o tradiție îndelungată, însă în ultimii 15–20 de ani a trecut prin restructurări majore. Dacă în 2005 existau șase fabrici de zahăr funcționale (la Drochia, Cupcini, Glodeni, Alexandreni, Dondușeni și Fălești), astăzi au mai rămas active doar două fabrici mari. Este vorba de combinatul Südzucker Moldova (investitor german, fabrica din Drochia) și fabrica Moldova Zahăr (investitor polonez, la Cupcini, Edineț). Capacitatea totală instalată depășește cererea internă, însă din cauza reducerii suprafețelor cultivate cu sfeclă și a condițiilor climatice dificile, producția locală de zahăr a devenit insuficientă pentru a acoperi consumul în anii cu recolte slabe.
Potrivit expertului în agro-market, Iurie Rija, anul agricol 2024 a evidențiat vulnerabilitatea sectorului: deși s-au însămânțat 15 mii de hectare cu sfeclă, seceta extremă a redus drastic producția. Doar aproximativ 230 de mii de tone de sfeclă au fost recoltate (cu 28% mai puțin față de 2023), ce a permis obținerea a 28 de mii de tone de zahăr alb – adică abia 30% din necesarul pieței interne. În aceste condiții, 2025 a început cu un necesar de import considerabil, pentru a preveni o penurie. După cum am arătat, producătorii interni au și importat direct zahăr (inclusiv din Serbia și UE) ca soluție de criză. Perspectiva pentru 2025 s-a ameliorat însă. Pentru recolta 2025/2026, fermierii au însămânțat 10,9 mii de hectare de sfeclă. Vremea mai favorabilă a permis obținerea unei recolte bune în toamna 2025. Conform estimărilor companiilor producătoare, se va realiza o producție de aproximativ 78 de mii de tone de zahăr alb până la sfârșitul anului 2025. Cantitatea va fi suficientă pentru a acoperi consumul intern în perioada 2025–2026, fără a mai fi nevoie de importuri masive. Practic, după un an de criză, Moldova revine temporar la autosuficiență pe piața zahărului.Prin urmare, decizia de protecție a pieței interne nu este doar o reacție politică la presiunile producătorilor, dar una fundamentată pe relansarea reală a producției locale și pe nevoia de a susține o capacitate de producere. Într-o țară cu o piață modestă, dar integrată în acorduri comerciale ample, pierderea lanțului intern de producție a zahărului ar însemna nu doar o dependență totală de importuri, dar și renunțarea la investiții istorice și la mii de locuri de muncă din zonele rurale. Pe fundalul unei prognoze bune pentru sezonul agricol 2025/2026 și al unei piețe care poate fi acoperită din surse locale, limitarea importurilor nu este o barieră artificială, dar un mecanism de echilibru între siguranța alimentară, independența economică și viabilitatea pe termen lung a unui sector tradițional.
Adăuga comentariu