Şase astronauţi au renunţat la ieşirile în spaţiu pentru a explora abisurile terestre şi au schimbat costumele de astronauţi cu unele de speologi atunci cînd s-au scufundat în profunzimile unei peşteri din Slovenia, pentru a studia un univers limitat care este însă la fel de exigent ca Universul, informează Agerpres.
După șase zile petrecute sub pămînt, astronauții au spus că a trăi într-o peșteră este chiar mai dificil decât în spațiu.
Deşi au realizat zeci de ieşiri pe orbită în condiţii de imponderabilitate, astronauţii pot fi cuprinşi de angoasă în adâncimile Pămîntului: ”Într-o peşteră, în fiecare zi ţi-e frică să nu cazi”, a dezvăluit un veteran de la NASA, astronautul Joe Acaba, în vârstă de 52 de ani, după sejurul său în peştera Divaska Jama, aflată în vestul Sloveniei.
Peşterile din Slovenia reprezintă una dintre principalele atracţii turistice din această ţară. Pentru astronauţi, ele sunt şi un teren de antrenament excepţional, ”un mediu teribil de dificil, diferit şi riscant”, a declarat Loredana Bessone, coordonatoarea unui program de pregătire demarat de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) pentru misiuni subterane.
Cei şase astronauţi au revăzut lumina zilei miercuri, după şase zile petrecute în cavităţile obscure şi umede ale peşterii slovene, unde temperaturile sunt cuprinse între 6 şi 10 grade Celsius şi umiditatea este de 100%. Este vorba despre un mediu ideal, potrivit ESA, pentru a-i pune la încercare pe bărbaţii şi femeile care vor participa la viitoare misiuni în spaţiu.
Să trăieşti într-o peşteră seamănă foarte mult, din punct de vedere mental, cu a trăi în spaţiu. De fapt, cred că este chiar mai dificil decât să trăieşti în spaţiu - Astronautul japonez Takuya Onishi
A fost pentru a şasea oară, după 2011, când ESA a trimis echipaje de astronauţi sub pămînt, însă prima oară în Slovenia, într-un sit inclus în patrimoniul mondial UNESCO, după mai multe experimente similare organizate în Sardinia. Doi americani, un canadian, un rus, un german şi un japonez au participat la această misiune.
”Peşteronauţi”
”Peşteronauţii” au trebuit mai întîi să fie pregătiţi timp de două săptămîni în speologie, înainte de a-şi începe misiunea în profunzimile peşterii slovene, vizînd mai multe obiective: cartografierea reţelei de cavităţi şi lacuri subterane, colectarea de date ştiinţifice şi explorarea unui mediu deosebit de derutant.
”Scopul este ca ei să lucreze în echipă şi să ducă la bun sfârşit un proiect într-un mediu complex”, a explicat Francesco Sauro, coordonatorul ştiinţific al proiectului CAVES din cadrul ESA.
Liniştea şi întunericul adâncimilor terestre l-au impresionat pe germanul Alexander Gerst la fel de mult ca atributele similare văzute de el în cosmos. ”Te simţi privat de orice stimulare senzorială, ieşit din zona de confort”, a explicat astronautul de 43 de ani, care a efectuat două misiuni la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS).
”Mergi jumătate din zi în tuneluri şi cînd parcurgi drumul în sens invers nu mai recunoşti nimic, pentru că vezi lucrurile doar prin intermediul fasciculului de lumină emis de lanterna ta frontală”, a precizat el.
„Pentru mine, cea mai mare provocare a fost să cobor într-un puţ carstic adânc de 200 de metri”, a declarat veteranul misiunii, Joe Acaba.
”Planeta noastră este fantastică”
În pofida acestor condiţii extreme, colega lui de la NASA participantă la misiune, Jeanette Epps, a dezvăluit că în momentul ieşirii din peşteră s-a simţit ”mai degrabă tristă”.
”Dar apoi am ridicat ochii şi… era magnific. Simţeam doar multe mirosuri şi lumina Soarelui pe chip, m-am simţit foarte diferită de perioada petrecută în peşteră”, a adăugat astronauta de 48 de ani.
Japonezul Onishi a dezvăluit, în momentul ieşirii sale la suprafaţă, o serie de preocupări mai prozaice: ”Sincer, eram puţin stînjenit, pentru că nu ştiam dacă miroseam urît după şase zile petrecute într-o peşteră”.
”Eram fericit să îi văd pe oamenii de la suprafaţă, însă am încercat să mă ţin departe de ei”, a glumit astronautul japonez.
”Vom reveni anul viitor”, a spus Loredana Bessone, potrivit căreia mulţi astronauţi din lumea întreagă doresc să participe la acest program.
Şi, deşi dimensiunea ştiinţifică a aventurii l-a convins pe Alexander Gerst, revenirea la suprafaţă a fost pentru el o experienţă la fel de puternică: ”Înţelegi în acel moment că planeta noastră este foarte specială, unică în spaţiu”.
Adăuga comentariu