În fiecare seară aud plînsetul unui copil, o fetiță, după perete, în apartamentul vecin. Părinții culcă copilul în întuneric, în timp ce ei se uitau la televizor. În acest plînset, aud durerea singurătății.
Ce e de făcut? Discuția cu părinții ar putea agrava situația copilului. Și iată, am decis să cînt... Dacă pot auzi fetița, înseamnă că și ea mă va auzi! În fiecare seară, de îndată ce fetița se culcă, eu îi cînt cîntece de leagăn, vorbesc încet cu ea, o liniștesc și o calmez ușor. Copila ascultă voce invizibilă prietenoasă, se linișește și adoarme. Astfel căldura unei voci necunoscute îi salvează sufletul de frigul singurătății.
Adăuga comentariu