Săpăturile arhiologice în situl din oraşul antic Pompei dezvăluie că romanii faceau mai mult decît să-și arunce gunoiul în afara zidurilor orașului. Gunoiul lor era colectat, sortat și revîndut.
Romanii au fost experți în inginerie cu mult înaintea de era încălzirii prin pardoseală, a apeductelor și utilizării betonului ca material de construcție. Acum se dovedește că erau și experți în reciclarea gunoiului, informează descopera.ro cu referire la The Guardian.
Cercetătorii din Pompei, oraș îngropat sub un covor gros de cenușă vulcanică, cînd Vesuviu a izbucnit în anul 79 d.Hr., au descoperit că mormanele uriașe de deșeuri aruncate în afara zidurilor orașului erau de fapt „locuri speciale dedicate ciclurilor de utilizare și reutilizare”.
Profesorul Allison Emmerson, un academician american care lucrează în acest proiect din Pompei, a declarat că mormanele de gunoi au fost adunate aproape de-a lungul întregului zid extern din partea nordică a orașului. Unele movile aveau o înălțime de cîțiva metri și conțineau bucăți de ceramică și ipsos, care puteau fi propuse ca materiale de construcție.
Inițial, se credea că aceste movile s-au format în urma cutremurului care a lovit orașul cu aproximativ 17 ani înainte ca vulcanul să erupă, a spus Emmerson. Majoritatea au fost curățate la mijlocul secolului XX, însă unele încă sînt supuse cercetărilor.
Oamenii de știință au analizat o parte din deșeuri, atît din zonele de oraș, cît și din depozitele periferice echivalente cu depozitele de gunoi moderne. Revenind în oraș, au observat că unele materiale aruncate erau încorporat în clădiri, cum ar fi podeaua de pămînt.
Alături de colegii arheologi Steven Ellis și Kevin Dicus, care au lucrat la săpăturile interprinse de Universitatea din Cincinnati, Emmerson a studiat modul în care a fost construit orașul antic. „Am descoperit că o parte din oraș a fost construită din gunoi. Mormanele din afara zidurilor nu erau materiale care au fost pur și simplu aruncate. Gunoiul era colecat și sortat în afara zidurilor pentru a putea fi revîndut în oraș.”
Pompei a fost un oraș roman în apropierea Napoli, cu vile elegante și clădiri publice impunătoare, piețe deschise, magazine artizanale, taverne, bordeluri și băi centrale. Orașul deținea și un amfiteatru amfiteatrul folosit pentru luptele cu gladiatori, care putea găzdui aproximativ 20.000 de oameni.
În catastofa de la Pompei au murit cel puțin 2.000 de oameni. În 1748, un grup de exploratori a descoperit orașul aproape perfect conservat sub un covor întărit de cenușă și lavă. Arheologii de mai tîrziu au găsită chiar și o pîine bine păstrată.
Pompei face parte din Patrimoniu Mondial UNESCO și atrage aproximativ 2,5 milioane de vizitatori în fiecare an.
Emmerson și colegii săi au folosit probe de sol pentru a identifica cum era distribuit gunoiul în oraș. „Solul pe care îl săpăm diferă în funcție de locul unde a fost lăsat gunoiul”, a spus ea. „Gunoiul aruncat în locuri precum latrinele lasă în urmă un sol organic bogat. În schimb, deșeurile care, de-a lungul timpului, s-au acumulat pe străzi sau în movile din afara orașului au contribuit la un sol mult mai nisipos.” Practic, diferența de sol le permite să vadă dacă gunoiul a fost, pur și simplu, aruncat în locul în care a fost găsit sau adunat din altă parte pentru a fi refolosit și reciclat.
Unii pereți, de exemplu, era construiți din materiale refolosite, cum ar fi bucăți de țiglă și amfore rupte. „Aproape toți pereții de acest gen au beneficiat de un strat final peste tencuiala de bază, pentru a ascunde partea inestetică a materialelor din interior”, a spus ea.
Ea a adăugat că abordările moderne cu privire la gestionarea deșeurilor se concentrează pe eliminarea gunoiului din viața noastră de zi cu zi.
”În cea mai mare parte, nu ne pasă ce se întîmplă cu gunoiul nostru, atît timp cît este preluat. Am descoperit în Pompei o prioritate total diferită. Aici deșeurile erau colectate și sortate pentru reciclare.
Locuitorii din Pompei trăiau mult mai aproape de gunoiul lor decît mulți dintre noi ar putea accepta. Și făceau acest lucru nu pentru că n-ar fi avut infrastructură și că nu s-au preocupat de gestionarea gunoiului, ci pentru că sistemele lor de gestionare urbană erau organizate în baza unor principii diferite.
Acest aspect are relevanță pentru criza modernă a gunoiului. Țările care își gestionează cel mai eficient deșeurile au aplicat o versiune a modelului antic, prioritizînd comercializarea, mai degrabă decît simpla eliminare a gunoilui”, susține Allison Emmerson, profesor și om de știință american.
Adăuga comentariu