Omul care a sădit copaci

"Omul care a plantat copaci " (fr. L 'homme qui plantait des arbres) este o scurtă poveste-alegorie al scriitorului francez Jean Giono, publicată în 1953 și, de asemenea, cunoscută sub numele de "Istoria lui Elsear Bouffier", "Cel mai remarcabil om pe care l-am întîlnit vreodată" și "Omul care a sădit Speranță și cules Fericire".

În ea se relatează despre un anumit păstor care, în prima jumătate a secolului XX, cu forțele proprii a restaurat cu succes pădurea într-o vale pustie, la poalele Alpilor, lîngă Provence. Povestea este destul de scurtă — aproximativ 4.000 de cuvinte.

Povestea este relatată din numele unui băiat de 21 de ani fără nume (deși s-a presupus că acest narator ar putea fi autorul însuși, Jean Giono, el nu a confirmat niciodată acest lucru). Istoria începe în 1910, cînd acest tînăr singur face o lungă călătorie pe jos prin Provence (Franța) în Alpi, bucurîndu-se de priveliștile naturii aproape neatinse.

Continuare: ecology.md