O misiune spațială s-a apropiat de Soare pentru a-i afla secretele

O misiune solară care s-a apropiat de Soare pentru a-i afla secretele a zburat suficient de aproape de suprafața stelei pentru a face o descoperire-cheie.

Datele de la sonda Parker Solar Probe au descoperit sursa vîntului solar, un flux de particule energizate care pornesc din coroană, sau atmosfera exterioară fierbinte a soarelui, către Pămînt, transmite noi.md cu referire la digi24.ro.

Una dintre motivațiile cheie din spatele misiunii, numită după regretatul astrofizician Eugene Parker și lansată în 2018, a fost de a determina cum arată vîntul care se formează lîngă soare și cum scapă de gravitația stelei.

Cînd sonda se afla la aproximativ 20,9 milioane de kilometri de Soare, instrumentele sale au detectat structuri fine ale vîntului solar acolo unde se formează acesta, lîngă fotosferă sau suprafața solară, și au capturat detaliile efemere care dispar după ce vîntul se îndepărtează de coroană.

Nava spațială a fost special concepută pentru a zbura pînă la 6,4 milioane de kilometri deasupra suprafeței solare, iar la sfîrșitul anului 2021 a devenit prima misiune spațială care a „atins” soarele.

Un studiu care detaliază descoperirile făcute cu ajutorul sondei a fost publicat miercuri în revista Nature. Vîntul solar este un flux continuu de plasmă, care conține particule cu încărcătură, precum protoni și electroni. Fenomenul de anvergură include și o parte din cîmpul magnetic solar și se extinde cu mult dincolo de coroană, interacționînd cu planetele și mediul interstelar.

Există două tipuri de vînt. Vîntul solar rapid izbucnește din găurile din coroană de la polii soarelui cu o viteză de pînă la 800 kilometri pe secundă. Vîntul solar mai lent, situat în același plan al sistemului solar cu Pămîntul, are o viteză mai mică, de 400 de kilometri pe secundă.

Vîntul solar rapid nu afectează de obicei Pămîntul. Dar, în timpul apogeului ciclului solar, o perioadă de 11 ani în care activitatea soarelui crește treptat, cîmpul magnetic al soarelui se răstoarnă. Această răsturnare face ca găurile coronale să apară pe suprafața soarelui și să elibereze rafale de vînt solar direct către Pămînt.

Înțelegerea sursei vîntului solar poate ajuta oamenii de știință să prezică mai bine condițiile meteo din spațiu și furtunile solare care pot afecta Pămîntul.

Deși pot provoca aurore frumoase, furtunile solare pot afecta și sateliții și rețelele de elecectricitate ale Pămîntului.

„Vînturile transportă multe informații de la Soare către Pămînt, așa că înțelegerea mecanismului din spatele vîntului solar este importantă din motive practice pe Pămînt”, a spus James Drake, profesor de fizică la Universitatea din Maryland și coautor al studiului.

„Acest lucru ne va afecta capacitatea de a înțelege modul în care soarele eliberează energie și provoacă furtunile geomagnetice, care reprezintă o amenințare pentru rețelele noastre de comunicații”, a explicat el.

Datele navei spațiale au arătat că găurile coronale acționează ca niște capete de duș, de unde jeturile apar pe suprafața soarelui sub formă de puncte luminoase, marcînd locul unde cîmpul magnetic trece în și din fotosferă.

Pe măsură ce cîmpurile magnetice trec unul peste celălalt, mișcîndu-se în direcții opuse în aceste pîlnii de pe suprafața solară, ele se sparg și se reconectează, ceea ce aruncă la înălțimee particulele încărcate.

„Fotosfera este acoperită de celule de convecție, ca într-o oală cu apă clocotită, iar fluxul de convecție la scară mai mare se numește supergranulare”, a explicat autorul principal al studiului, Stuart D. Bale, profesor de fizică la Universitatea Berkeley din California.

„Acolo unde aceste celule de supergranulare se întîlnesc, ele atrag cîmpul magnetic în acest tip de pîlnie descendentă. Cîmpul magnetic devine foarte intens. Este un fel de o cupă de cîmp magnetic care coboară într-un canal de scurgere”, a adăugat el.

Parker Solar Probe a detectat particule care călătoresc între 10 și 100 de ori mai repede decît vîntul solar, făcînd cercetătorii să creadă că vîntul solar rapid este creat prin reconectarea cîmpurilor magnetice.

„Concluzia de ansamblu este că reconectarea magnetică din cadrul acestor structuri de pîlnie este cea care furnizează sursa de energie a vîntului solar rapid”, a mai spus Bale.