Megafauna de apă dulce – adică numărul prădătorilor mari și ierbivori care trăiesc în rîuri și lacuri cu apă dulce, în perioada din 1970 pînă în 2012, s-a redus cu 88% în întreaga lume.
Această concluzie a fost făcută de oamenii de știință de la Institutul German de Ecologie și Pescuit din Apă dulce într-un studiu publicat de Asociația Leibniz.
Cercetătorii au analizat datele despre populația globală de megafaună de apă dulce, colectate în întreaga lume între 1970 și 2012. Este vorba despre animale cu o greutate de peste 27 kg, cum ar fi delfinii de rîu, castorii, crocodilii, țestoasele uriașe și sturionii.
Drept urmare, biologii au descoperit că populațiile de megafaună de apă dulce au scăzut cu 88% în 42 de ani. Este un indice de două ori mai mare decît rata de dispariție a populațiilor de vertebrate pe uscat sau pe mare, în aceeași perioadă.
Cele mai mari rate de scădere a populației de megafaună de apă dulce se înregistrează în regatul biogeografic Indomalaya (Asia de Sud și de Sud-Est, China de Sud) și în regatul Palearctic (Europa, Africa de Nord și cea mai mare parte a Asiei) - 99% și, respectiv, 97%.
Cel mai dramatic s-a redus numărul de pești mari, cum ar fi sturionii, salmonidele (păstrăvul, șarba), precum și somonul uriaș. Aceasta este urmată de o reducere cu 72% a numărului de reptile acvatice.
Adăuga comentariu