Hmm, sau hmmm, ori hm, sînt printre cele mai frecvente interjecţii pe care le folosim atunci cînd cădem pe gînduri.
Cu toate acestea, i-am oferit banalului „hmm” o vastă paletă de conotaţii, iar o echipă de lingvişti americani a reuşit să descopere de ce îl folosim atît de des cînd ne aflăm în plin proces de gîndire, scrie computerra.ru.
Rostit cu o intonaţie ascendentă,hmm poate semnifica:" Nu înţeleg, mai spune o dată?" Emis prelung cu un "m" amplu: "Mă gîndesc serios la ce mi-ai zis." Rostit mirat, pe ton înalt: "Da, poate - bună idee!". Emis rapid şi cu un registru jos: "Mă îndoiesc - nu cred..."
Cu toate că există în majoritatea limbilor Pămîntului şi într-o varietate de forme, originile aceste interjecţii atît de des folosite sînt încă neclare.
"Nu am nicio teorie cu privire la originea sa. Este posibil să fi apărut în limba engleză după ce a fost preluat din franceză... doar că nu-i putem găsi urmele. Presupun că interjecţia este atît de naturală, şi a fost dintotdeauna la îndemîna oricui, încît putea apărea simultan în mai mullte forme de limbaj", declară Anatoly Liberman, lingvist în cadrul Universităţii din Minnesota şi expert în datarea originii termenilor. Hmm este considerat o interjecţie, al fel ca alte asocieri de sunete din familia sa, precumum, huh, au, oau.
"Primul h emis este un simplu substitut pentru respiraţie, pe cînd m, emis cu gura închisă, simbolizează faptul că nu sîntem siguri de ceea ce urmează să spunem. Pauza indică faptul că sîntem temporar fără replică, dar încă atenţi la discuţie. Varietatea de tonuri are legătură cu multitudinea de trăiri pe care le exprimăm prin această banală interjecţie.", adaugă A. Liberman.
Pe de altă parte, Nicholas Christenfeld, psiholog în cadrul Universităţii California din San Diego, este de părere că hmm este atît de popular şi de folosit deoarece este, iniţial, un sunet neutru, mult mai uşor şi comod de emis decît oricare altul.
Adăuga comentariu