După moartea lui Alexandru cel Bun (1432), Moldova parcurge o perioadă de grele încercări. Lupta între diferiţi pretendenţi la tron, susţinuţi de partide boiereşti rivale, a redus simţitor consolidarea societăţii pe plan intern, posibilitatea de apărare a ţării pe plan extern.
Pericolul de destrămare a statului, de pierdere a independenţei se agrava din cauza intervenţiilor Ungariei şi ale Poloniei, ameninţării permanente de năvălire a tătarilor şi turcilor. În 25 de ani, pînă la Ştefan cel Mare, la tronul Moldovei s-au perindat 9 domnitori. Unii au domnit, alungîndu-se unul pe altul, de trei ori... Alţii, cînd nu se războiau pentru tron, domneau alternativ sau împărţind ţara în două. Iliaş, fiul lui Alexandru cel Bun, domneşte prima oară la 1432-1434. La 1433 încep luptele pentru tron între Iliaş şi fratele său Ştefan. La lupta de la Loloni (ţinutul Iaşi) Ştefan al II-lea îl biruie pe Iliaş. Ştefan este recunoscut de către boieri domn al întregii ţări. Iliaş se retrage în Polonia, ca în februarie 1434, cu sprijinul unor magnaţi din Polonia, să încerce să reocupe tronul, dar este din nou învins de Ştefan al II-lea la Dărmăneşti (ţinutul Sucevei). În urma intrigilor şi a confruntărilor interne dintre boierii care-1 sprijineau pe Iliaş şi cei care-l sprijineau pe Ştefan II, acesta în 1435, a fost socotit domn în Ţara de Jos cu oraşele Vaslui (de scaun), Bîrlad, Tecuci, Chilia, Cetatea Albă.
Adăuga comentariu