Cît n-ai dormit? 24 de ore, 36 de ore? Două zile? E puțin. Un adolescent a reușit să stabilească un record, și să rămînă acolo, cu aproape 11 zile nedormite.
La sfîrșitul anilor 1963, în Statele Unite, doi adolescenți plănuiau un experiment care să capteze atenția lumii. Astfel, în 1964, unul dintre ei a reușit ceea ce și-a propus, iar pe 8 ianuarie, Randy Gardner, în vîrstă de 17 ani, a doborît recordul pentru cea mai lungă perioadă de timp nedormită: 11 zile și 25 de minute.
Bruce McAllister, unul dintre elevii de liceu care a venit cu ideea, spune că rezultatul a venit ca urmare a unei nevoi simple de a avea un proiect științific inedit și echitabil. Cei doi băieți s-au decis să bată recordul mondial, care la acel moment era deținut de un DJ din Honolulu, care a reușit să rămînă treaz timp de 260 de ore, pînă în 11 zile.
Cei doi au dat cu banul care să rămînă treaz și care să efectueze, concret, experimentul. După doar trei zile de stat cu ochii deschiși, și-au dat seama că insomnia duce la paranoia, afectează abilitățile cognitive și altele. Un singur om care să-l monitorizeze pe Gardner nu era de ajuns.
Așa a apărut în peisaj și Joe Marciano, un alt adolescent, prieten de-al băieților, care a ajutat, mai mult sau mai puțin, experimentul. Imediat după aceasta, a apărut și un cercetător de somn, de la Universitatea Stanford, William Dement.
În momentul de față, Dement este un profesor respectabil, însă în 1964 el abia o luase pe drumul cercetării științei somnului. El a auzit de experimentul băieților dintr-un ziar și s-a hotărît că este momentul să se implice. În plus, în acea perioadă, Dement era printre puținii oameni care făcea cercetării în domeniul științei somnului.
Experimentele pe animale, ca cele care au ținut cîteva pisici treze 15 zile, timp în care au murit pe rînd, arată că, de fapt, stresul și substanțele chimice sînt cele care cauzează decesul și nu neapărat lipsa somnului. Cînd William Dement a ajuns la fața locului, Randy era optimist și nu părea foarte afectat.
Chiar și așa, pe măsură ce zilele treceau, experimentele pe care le-a făcut asupra lui au arătat cîteva lucruri neașteptate. Simțul gustului, mirosului și auzului au fost alterate, iar, după un timp, și abilitățile cognitive și senzoriale au început să fie afectate. Surprinzător, din punct de vedere al condiției fizice adolescentul se prezenta bine.
Pe măsură ce proiectul se afla în desfășurare, mass-media a preluat povestea și, pentru scurt timp, experimentul băieților a devenit a treia poveste americană, după asasinarea lui John F Kennedy și vizita The Beatles. În cele din urmă, după 264 de ore de nesomn, recordul mondial a fost doborît și experimentul s-a încheiat cu succes. Iemdiat după aceasta, Randy a fost transportat la un spital, unde creierul său a fost monitorizat.
Rezultatele lui Randy au fost trimise în Arizona pentru a fi studiate. Ele au arătat că, în timp ce ochii erau deschiși, unele părți ale creierului dormeau, în timp ce altele erau treze. Chiar și așa, după o lungă perioadă de timp, Randy a raportat perioade lungi de insomnii.
Ani la rîndul, o mulțime de oameni au încercat să doboare recordul lui Gardner pentru cea mai lungă perioadă de timp nedormită. Cartea Recordurilor a încetat să mai certifice încercările, crezînd că ar putea fi periculoase pentru sănătatea oamenilor.
Adăuga comentariu