Organismul uman poate digera lactoza cu ajutorul lactazei - enzima care transformă lactoza în glucoză și galactoză. Există însă cazuri cînd organismul nu produce lactază în cantități suficiente ca organismul să poată să digere cantitatea asimilată odată cu laptele. Astfel, se dezvoltă intoleranța la lactoză.
Potrivit specialiștilor, există două tipuri de intoleranță la lactoză – principală și secundară. Deficitul primar de lactază se transmite ereditar, în mare parte. În acest caz, lactaza fie lipsește în totalitate, fie este într-o cantitate prea mică, explică medicii. La rîndul său, acest tip de intoleranță la lactoză se împarte în alte trei subtipuri.
Congenital – foarte rar întîlnit. Intoleranța la lactoză de tip congenital este diagnosticată de obicei la naştere, după iniţierea alimentaţiei naturale sau cu lapte praf. Medicii precizează că aceasta se manifestă prin apariţia diareii care nu se tratează. Tratamentul în acest caz constă în instituirea unei diete delactozate.
Tranzitorie – Specialiștii precizează că acest tip de intoleranță la lactoză se întîlnește mai mult la copii născuți prematur.
De tip adult – Potrivit medicilor, intoleranța la lactoză de tip adult apare la copii ce au trecut de vîrsta de un an.
De cealaltă parte, intoleranța la lactoză de tip secundar apare din cauză că celulele intesinului subțire (enterocite) au fost deteriorate. Specialiștii spun că acestea se pot deteriora din cauza unor maladii grave sau din cauza unor boli cronice, precum infecțiile intestinale, bolile autoimune, intoleranța la laptele de vacă sau inflamațiile de la nivelul intestinelor, dar și a altor organe.
Adăuga comentariu