Din punct de vedere clinic există o simtomatologie cronică de tip anxios şi depresiv.
Totuşi, bolile din aceste două categorii includ şi multe alte manifestări iar simptomele care sînt similare cu cele ale neurasteniei sînt de regulă mai severe.
Tulburările depresive şi cele anxioase debutează şi evoluează după alte tipare, au un alt răspuns la tratamentul psihotrop. Creierul se află într-o stare prelungită de suprastimulare şi, din acestă cauză, se ajunge la nelinişte, tensiune psihică şi fizică, o dispoziţie cronică de iritabilitate, labilitate emoţională, oboseală în special mentală, letargie şi extenuare. Plîngerea principală poate fi legată de epuizarea percepută chiar la eforturi minore.
Ceea ce demoralizează persoanele afectate este că odihna (activă sau pasivă) nu îi ajută decît foarte puţin sau chiar deloc. Se caută repausul, odihna, evitarea stresului”, însă pacienţii constată că starea lor de activare este atît de crescută, încît nu reuşesc să se mai relaxeze.
Stresul prelungit duce la apariţia de simptome în mai toate regiunile corpului, motiv pentru care pacienţii solicită un volum uriaş de servicii, în special din domeniul medicinii interne. Iată cîteva dintre simptomele care pot ascunde o stare de oboseală cronică:
ameţeală, senzaţia de leşin
dureri severe de cap
insomnie, oboseala accentuată pe timpul zilei
dificultăţi de concentrare, probleme de memorie
scăderea randamentului gîndirii
sensibilitate crescută sau intoleranţă la zgomote şi lumini puternice
creşterea frecvenţei cardiace, palpitaţii, dureri nespecifice în zona inimii
tensiune arterială mărită
dureri musculare şi articulare
dureri corporale difuze
senzaţia că anumite segmente "amorţesc”, sînt prea reci sau foarte calde
transpiraţii
dureri de spate, sensibilitate crescută de-a lungul coloanei
dificultăţi de înghiţire, greaţă
gastrită/ulcer
tulburări ale tranzitului intestinal, sindrom de colon iritabil
Oboseala Cronică - Tratament
Nu există un tratament pentru acest sindrom şi nici măcar nu se cunosc în profunzime cauzele. S-a încercat orice: antivirale, mediatori imunologici, anticolinergice, hormoni - toate fără vreun rezultat notabil în privinţa ameliorării simptomelor şi creşterii activităţii.
În prezent se utilizează substanţele care fac parte şi din tratamentul fibromialgiei: antidepresive din clasă inhibitoare selective ale secreţiei de serotonină (ex.: fluoxetina, sertralina, paroxetina); substanţe care induc somnul şi/sau relaxează musculatura scheletică; antiinflamatoare nesteroidiene şi anticonvulsivante mai noi, care sînt eficace în scăderea durerii; diverse recomandări nutriţionale şi suplimente nutritive.
Adăuga comentariu