Probabil că ne luptăm cu virusurile încă de cînd existăm ca specie. În cazul anumitor boli virale, vaccinurile și medicamentele ne-au permis să împiedicăm răspîndirea infecțiilor la scară largă și i-au ajutat pe bolnavi să se recupereze.
Într-un caz specific – al variolei -, am reușit chiar să eradicăm boala, scăpînd lumea de povara noilor cazuri. Totuși, sîntem departe de a cîștiga lupta împotriva virusurilor.
În ultimele decenii, tot mai multe virusuri au „sărit” de la animal la om și au declanșat focare importante, făcînd mii de victime.
Tulpina virală care a determinat focarul de Ebola în 2014-2016 în Africa de Vest ucide pînă la 90% dintre persoanele pe care le infectează, ceea ce o face să fie cel mai letal membru al familiei Ebola, transmite NOI.md cu referire la incredibilia.ro.
Există însă și alte virusuri care sînt la fel de periculoase, iar unele fac chiar și mai multe victime.
Unele virusuri, inclusiv noul coronavirus, care stîrnește panică la nivel mondial, au rate de mortalitate mai mici, dar reprezintă, totuși, o amenințare serioasă la adresa sănătății publice, deoarece încă nu există mijloace pentru a le combate.
Virusul Marburg
Oamenii de știință au identificat virusul Marburg în 1967, cînd au apărut mici focare în rîndul cercetătorilor de la un laborator din Germania care au fost expuși la maimuțele infectate aduse din Uganda.
Virusul Ebola
Primele focare de Ebola cunoscute la oameni au lovit simultan în Sudan și în Congo în 1976. Ebola este răspîndit prin contactul cu sîngele sau alte fluide corporale sau țesuturile persoanelor ori ale animalelor infectate.
Tulpinile cunoscute variază drastic în ceea ce privește mortalitatea. Una dintre tulpini, Ebola Reston, nici măcar nu îi îmbolnăvește pe oameni. Dar în cazul tulpinii Bundibugyo, rata mortalității este de pînă la 50%, și de pînă la 71% pentru tulpina din Sudan, potrivit OMS.
Cel mai recent focar din Africa de Vest a început la începutul anului 2014 și a fost cel mai mare și mai complex focar de Ebola de pînă acum.
Variola
În 1980, Adunarea Mondială a Sănătății a declarat lumea „liberă de variolă”. Dar, înainte de asta, oamenii s-au luptat cu variola timp de mii de ani, iar boala a ucis aproximativ o treime din numărul celor pe care i-a infectat.
A lăsat supraviețuitori cu cicatrici profunde și permanente și, adeseori, orbi. Ratele mortalității au fost mult mai mari la populațiile din afara Europei, unde oamenii avuseseră prea puține contacte cu virusul înainte ca primii călători occidentali să-l aducă în regiunile lor.
Gripa
În timpul unui sezon de gripă normal mor pînă la 500.000 de oameni din întreaga lume, potrivit OMS. Dar, ocazional, cînd apare o nouă tulpină de gripă, rezultă pandemii cu o răspîndire mai rapidă a bolii și, adeseori, rate mai mari ale mortalității.
Dengue
Acest virus a apărut pentru prima dată în anii ’50, în Filipine și în Thailanda, și de atunci s-a răspîndit în toate regiunile tropicale și subtropicale ale globului.
Aproximativ 40% din populația lumii trăiește acum în zone în care dengue este endemică, iar boala – cu tot cu țînțarii care o poartă – este probabil să se răspîndească mai departe pe măsură ce planeta se încălzește.
Dengue îmbolnăvește între 50 și 100 de milioane de oameni pe an, conform OMS.
Deși rata mortalității pentru febra dengue (circa 2.5%) este mai mică decît în cazul altor virusuri, virusul dengue poate provoca o boală asemănătoare cu Ebola, numită febră hemoragică dengue, care are o rată a mortalității de 20% dacă nu este tratată.
Adăuga comentariu