Bogdan al II-lea a domnit în Moldova timp de doi ani, între 1449 - 1451. Era fiul nelegitim al voievodului Alexandru cel Bun. A fost căsătorit cu Maria şi este tatăl viitorului voievod Ştefan cel Mare.
A venit la domnia Moldovei la 12 octombrie 1449, în urma bătăliei cîştigate împotriva lui Alexăndrel, voievodul de pînă atunci al ţării. Bătălia a avut loc la nord de Roman, pe rîul Siret, la Tămăşeni. Bogdan, susţinut de oaste ajutată şi de Iancu de Hunedoara, l-a înfrînt pe Alexăndrel şi boierii lui. Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn. Bogdan era căsătorit cu Maria-Oltea, sora boierului Vlaicu și avea copii pe Ștefan, Maria și Sora.
Pentru a evita întoarcerea lui Alexăndrel în Moldova, Bogdan a încercat să se înțeleagă cu atotputernicul magnat polon Diedrtrich Buczacki, starostele Podoliei şi castelanul Cameniţei, pentru ca acesta să intervină pentru o împăcare cu ceilalți membri ai dinastiei. Încercarea a eșuat, expediția polonă organizată contra Moldovei în iarna 1449-1450 l-a determinat pe Bogdan să caute sprijin la vechiul său aliat, Iancu de Hunedoara. Un tratat cu acesta a fost încheiat la 11 februarie 1450, înnoit la 5 iulie acelaşi an.
Adăuga comentariu