Renumitul aviaspotter, istoric al aviației și pilot în trecut Matt Falcus a publicat cartea „50 de aeronave care au schimbat zborul” (50 Airliners That Changed Flying), în care sînt prezentate multe fotografii rare ale avioanelor de pasageri din diferite epoci.
Primul transport de pasageri a fost efectuat pe nave aeriene și hidroavioane pentru a asigura măcar un oarecare grad de siguranță. În cazul în care motorul putea ceda, avionul avea posibilitatea să aterizeze pe apă. Pe imagine Benoist Type XIV aterizează în golful Tampa. Anume aceste nave zburătoare americane lansate în 1914 au devenit primele avioane care efectuau zboruri regulate pe ruta St. Petersburg – Tampa.
Handley Page Type W a fost unul dintre primele avioane de pasageri care inițial au fost elaborate în scopuri comerciale și nu cele militare. Acest biplan cu fuzelaj de lemn putea lua la bord în total 12 de pasageri. Piloții stăteau într-o cabină deschisă, iar pasagerii zburau într-un salon confortabil închis, în care pentru prima oară în industrie a fost amenajată o toaletă.
Monoplanul olandez Fokker F.VII a fost conceput inițial ca un avion cu un motor și se bucura de o popularitate restrînsă. Însă în anii 1920 avionul a fost înzestrat cu trei motoare Ford și a devenit principalul hit al pieței aeriene. Acesta a fost folosit de 54 de companii, iar în SUA, companiei F.VII Tri-motor îi reveneau 40 la sută din transportul de pasageri. Cu Fokker au fost atinse cîteva recorduri: primul zbor peste Oceanul Pacific din SUA continentale în Hawai și din SUA în Australia.
Junkers JU.52/3m – avionul de bază al Lufthansa de la începutul producerii acestuia în 1932 și pînă în 1950. O caracteristică distinctă a „Mătușii Iu”, așa cum a fost denumit avionul, a fost fuzelajul de aluminiu ondulat și un trio de motoare în formă de stea BMW 132. În salon încăpeau doar 17 pasageri și un zbor din Berlinul națist pînă la Roma fascistă dura opt ore.
Spre deosebire de Germania care a mizat pe avioane obișnuite, în Imperiul Britanic se bucurau de popularitate navele zburătoare. Spre exemplu, nava magistrală Short S.23 creată în 1930 pentru a fi folosită în numeroasele colonii. Principalii operatori ai S.23 au fost Imperial Airways, substituit ulterior de British Overseas Airways Corporation (BOAC), australianul Qantas și nou-zelandezul Tasman Empire Airways Limited (TEAL). La bordul avionului era un salon, o bucătărie, un sector pentru bagaje și o toaletă.
Douglas DC-3 – avionul care a provocat o revoluție în aviația de pasageri. El era rapid – viteza maximă constituia 333 km/h, putea să zboare la o distanță de 2400 de km, putea decola de pe aerodromuri la sol și piste scurte. DC-3 a fost folosit de 24 de companii aeriene în SUA, Europa și America Latină.
După război hidroavioanele au rămas în trecut, iar viteza avioanelor s-a dublat. Astfel, Lockheed Constellation care a efectuat primul zbor comercial în 1945 avea o viteză de pînă la 607 km/h. Totodată, Constellation putea să zboare la distanța de 8 mii 700 de km, iar în funcție de configurație a salonului putea lua la bord de la 62 pînă la 109 pasageri, ceea ce este specific unui avion modern.
După război avioanele cu piston au cedat aproape instantaneu aeronavelor cu reacție și turbopropulsie. Primele au fost utilizate la distanțe lungi, iar rolul avioanelor de transport pe distanțe scurte și medii a fost preluat de avioanele cu turbine cu gaz. Prima astfel de aeronavă a fost Vickers Viscount britanică, fabricată între anii 1948 și 1963. Viscount este considerată unul dintre cele mai reușite avioane britanice de succes în istorie: a făcut primul său zbor în 1953, iar ultimul – în 2009.
Boeing 707 nu a fost nici pe departe primul avion cu reacție, fiind devansat de britanicul Havilland Comet, francezul Sud Aviation Caravelle și Tu-104. Dar anume al 707-lea a devenit primul avion de reacție de succes. El avea o viteză de 977 kilometri pe oră, zburînd la distanța de 9300 de kilometri, avînd la bord pînă la 194 de pasageri. Avionul a fost fabricat între anii 1957 și 1979, în total au fost produse 1010 de aeronave. Ultimul zbor al Boeing 707 a fost efectuat de avionul Companiei iraniene Saha Airlines în 2013.
Concorde este o rebeliune, care așa și nu s-a transformat în revoluție. Din păcate, britanicii de la BAC și francezii de la Sud Aviation au calculat greșit. Concorde s-a dovedit a fi lacomă și costisitoare în serviciu, iar pasagerii care inițial au fost oamenii de afaceri bogați au fost înlocuiți de oameni de clasă mijlocie. În prim-plan a ieșit prețul biletului, și nu viteza aeronavei. În cazul în care comanda inițială a avionului a fost plasată de 25 de companii aeriene, acesta a fost procurat doar de Air France și British Airways. Și ultimele cinci avioane au fost vîndute la un preț de o liră sterlină pentru transportatorul englez și un franc transportatorul francez.
Adăuga comentariu