Pe locul Stadionului Republican ar putea fi construit un centru de arte

Timp de peste zece ani, țara noastră se trece fără principala arenă sportivă – Stadionul Republican.

Dar el a fost cîndva mîndria republicii. A fost construit în 1952. Însă Stadionul a înflorit în anii '70 ai secolului trecut, după ce a fost finalizată reconstrucția lui completă în 1974.

Cel mai mare complex sportiv din republică a început să ocupe o suprafață de 10 000 de metri pătrați, standurile fiind proiectate pentru 21580 de locuri. Pe Stadion aveau loc evenimente sportive de cel mai înalt nivel: meciuri din cadrul campionatului URSS la fotbal, deschiderea spartachiadelor RSSM, evenimente sportive diverse, cupe, campionate și întîietatea URSS la atletism și alte genuri de sport.

Însă atunci Stadionul a intrat în declin, iar în 2007 a fost complet demolat. De atunci, în locul lui stă un pustiu abandonat. În prezent, mai bine de 5 hectare din centrul Chișinăului sînt estimate la peste 26 de milioane de euro.

Zvonuri despre viitoarea lui soartă au fost foarte multe. Ba se spunea că în locul lui urmează să se construiască o ambasadă, ba un hipermarket, ba un centru de afaceri, ba un complex de elită rezidențial.

În același timp, visele despre modul în care ar putea fi revigorată fosta frumusețe sportivă și mîndria republicii nu-i lăsau nu numai pe oamenii obișnuiți, ci și pe cei de creație. La începutul acestui an, Editura DAS, cu contribuția Uniunii Arhitecților RM, a anunțat concursul „Confruntarea titanilor. Crearea conceptului arhitectural al Centrului de Artă Contemporană din Chișinău”. Opt arhitecți au elaborat propriile concepții ale centrului care, pornind de la condițiile concursului, urmează să fie amplasat pe locul fostului stadion republican. Proiectele trebuie să corespundă unui șir de cerințe estetice și funcțional-tehnice, inclusiv să corespundă proporțiilor clădirilor din preajmă și spațiului format după demolarea Stadionului Republican. Organizatorii au relatat că acest concurs a fost coordonat cu ministerul de profil și nu presupune că vreunul dintre proiecte va fi în mod obligatoriu tradus în viață – este, în fond, un model al unei oarecare platforme independente pentru dezvoltarea ideilor creative.

Proiectele au fost expuse într-un centru comercial din capitală și au avut o rezonanță mare printre chișinăuieni. Cele mai interesante (spre exemplu, cele prezentate de Gheorghe Telpiz și Vladimir Evstigneev, Diana și Denis Corotchii, Vladimir Prodan și Teodor Naval), au fost dezbătute activ în mass-media de la noi. Este dovada faptului că în societate există necesitatea ca „locul sfînt” să nu fie pustiu.

Pe 27 februarie, un juriu internațional l-a declarat pe Eduard Creangă învingător în acest concurs. La baza proiectului lui stă tendința de a exprima ideea continuității dintre trecut, prezent și viitor. Autorul a avut o atitudine grijulie față de intrările arcuite de pe străzile Tighina și Ismail, care s-au mai păstrat, ele fiind parte indispensabilă a mediului urban și monumentelor din epoca sovietică. Linia care le unește formează o axă compozițională. Iar însăși clădirea Centrului de Artă Contemporană, prin contrast, este dinamică și laconică. „Spațiul din interiorul cartierului este tratat ca o prelungire a forumului public. Lacul rotund, nu prea adînc, elementele de pavaj și amenajare, înverzirea – din toate acestea este creat un fondal compozițional unic, care îmbogățește mediul arhitectural și îi conferă integritate”, se spune în nota explicativă a proiectului.

- M-a interesat scopul concursului, a relatat arhitectul pentru Noi.md. Multă lume de peste hotare are îndoieli că în Moldova există arhitecți buni, iar noi am demonstrat că există. Organizatorii au ales Stadionul Republican deoarece acest loc este pustiu, dar acolo au fost efectuate sondaje geodezice și geologice. Însă proiectul în sine nu ține de realitate. Pentru ca lucrarea să fie realizată, trebuie să existe o comandă oficială.

Potrivit lui Eduard Creangă, în situația actuală este imposibil ca pe acel loc să fie reconstruit un stadion veritabil, dar edificarea unui centru de artă contemporană este posibilă.