Locuitorii capitalei își amintesc călduros de legendarul magazin "Marița" din sectorul Botanica al Chișinăului, care, la timpul său, a fost pentru ei un loc de unde cumpărau haine și încălțăminte de import și atrăgea prin gama sa largă de produse.
Amintirile sale despre acest magazin cunoscut de la Chișinău și-a împărtășit jurnalista Elena Levițkaia-Pahomova pe pagina sa de socializare, menționînd că, uneori ea visează acest magazin și că aceasta a fost lumea fericirii femeii, transmite Noi.md.
"În fiecare seară, eu, împreună cu mama și fratele meu, făceam cîte o primblare. Pe alee de-a lungul bulevardului Păcii. Magazinele "Dieta", un pic mai tîrziu a apărut "Aparate electrice", apoi "Богатырь". În afară de haine și încălțăminte de mărimi mari, se înghesuiau rînduri de cămăși de noapte ungurești din batist. Acesta era un gen special de vînătoare - să scoți din grămezile verticale presate de bunuri de larg consum ceva unic și de mărimea ta. Aici erau sandale moldovenești super-la modă împletite, cămăși pentru bărbați cu butoane, blugi. Dar noi vroiam altceva, de aceea întotdeauna căutam să găsim ceva de import. Bine, mi-am amintit de pantofii "surzi". Grei, urîți. Ei pare-mi-se erau cusuți de societatea invalizilor. Ei bine, acești pantofi erau cumpărați doar pentru a frămîntat pămîntul în ploaie - la țară.
Dar ”Marița”... Nimic nu atrăgea ca ea. Acolo erau de toate. Bucăți de țesături care se înălțau spre tavan: lînă, bumbac, in, mătase naturală și artificială. Din ultima mama îmi cosea rochii de bal. Și nu erau mai rele decît rochiile altor fete (eu și dansam mai bine). În una dintre ele am devenit campioana Uniunii. La 10 ani. Am reușit.
Eu și dădaca copiilor mei ne amintim adesea de Casele de modă. Mama ei și bunica mea sînt croitorese. Dar chiar și ele coseau haine la comandă. O astfel de Casă de modă era lîngă "Marița". Acolo erau expuse modele care nu mergeau la cusutul în masă. Un muncitor sovietic obișnuit își putea permite cîteva astfel de lucruri pe an. Erau lucruri simple. Dar dacă puteai coase sau tricota, îți puteai face o copie și singur.
Da, poate că nu era o alegere așa mare ca acum. Dar totul era de o calitate excelentă. Ochiul atotvăzător al OTK împărțea produsele în tipuri. Importul, de asemenea, era excelent.
Se întîmpla, desigur, că o dădeau și în bară. Tata a cumpărat niște pantofi "pentru morți". În ploaie, s-a întors fără tălpi. Dar acest lucru nu se compară cu conducerea URSS, ale cărei costume importate, se pare că sub aceeași ploaie....s-au descleiat. Cumpărătorii au dat-o în bară. Descrierea este într-una din biografii. Am s-o postez într-o zi. Așa că existau și ratări.))
În general, achiziționarea de lucruri era chestiune lungă, bine gîndită și un motiv pentru o plăcere prelungită. Dulapurile nu erau pline. Poate că acest lucru e bine.
Carantina ne-a arătat că acest lucru nu e cel mai important. Sper că acum vom reveni la un consum rezonabil", a scris Elena Levițkaia-Pahomova.
Adăuga comentariu