Simpla majorare a tarifului, în condițiile în care nimeni nu se preocupă de eficientizarea costurilor și implementarea noilor tehnologii, nu va rezolva criza financiară și starea neadecvată a transportului public din capitală, tot așa cum nici subvențiile care reprezintă 11% din tot bugetul municipiului nu au reușit să modernizeze transportul, potrivit ipre.md.
Stabilirea costului călătoriei cu transportul public și identificarea resurselor financiare pentru modernizarea și dezvoltarea acestuia reprezintă o provocare pentru autoritățile publice locale din cauza faptului că trebuie împăcate două obiective conflictuale. Pe de o parte, costul serviciilor de transport trebuie să fie suficient astfel încît să fie asigurată o bună funcționare a întreprinderilor și acoperite investițiile necesare pentru procurarea unităților de transport. Pe de altă parte, costul călătoriei trebuie să fie rezonabil pentru a fi accesibil unui număr cît mai mare de locuitori.
Acestea sînt concluziile identificate în cadrul unei noi notei analitice, elaborate de Stanislav Ghilețchi, Director adjunct pe cercetare al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), care analizează cum ar trebui să fie stabilit costul pentru un bilet de călătorie în transportul public din municipiul Chișinău.
„Pînă la moment, unica justificarea a tarifului majorat a fost argumentul profitabilității. Dar de ce nu se discută despre efectuarea unui audit? De ce nu se implementează acțiuni care să reducă frauda și cheltuielile? Mai mult, scopul și obiectivul unei întreprinderi municipale trebuie să fie diferit de obiectivul unei întreprinderi comerciale private. Întreprinderile municipale, de regulă, furnizează un serviciu social, astfel autoritățile locale nu ar trebui să aibă un motiv de a obține profit.
Prin urmare, întreprinderile municipale trebuie structurate financiar pentru a obține bugete neutre, fără deficite, dar și fără profit. Recuperarea integrală a costurilor prin vînzarea biletelor de călătorie desigur că este un lucru bun, dar avînd în vedere faptul că prestarea acestui serviciu contribuie la realizarea și altor obiective cum ar îmbunătățirea mediului, reducerea numărului de mașini și reducerea congestiei, tariful unui bilet poate fi mai mic decît costul real al călătoriei, fapt demonstrat și de practica celor mai multe orașe din lume. ”, consideră Stanislav Ghilețchi.
Autoritatea locală trebuie să găsească un echilibru între accesibilitate, disponibilitate și echitate. Astfel, trebuie creat un mecanism care ar iniția procesul de revizuire al tarifului. De exemplu, una dintre principalele condiții pentru revizuirea tarifului ar trebui să fie corelarea cu fi indicele inflației. Astfel, odată ce inflația cumulativă justifică creșterea tarifului cu o unitate (ex. de la 2 la 3 lei), autoritățile locale ar trebui să inițieze procedura de revizuire a tarifului. Dacă se aplica logica respectivă, costul de călătorie cu troleibuzul urma să fie crescut la 3 lei în anul 2016, (Figura 5). Iar următoarea ajustare a tarifului la 4 lei, conform țintei inflației, ar trebui să aibă loc abia în 2022. Aceste cifre sînt departe de cele vehiculate acum în spațiul public.
Adăuga comentariu