Cînd spunem „șoferi de microbuze”, cu siguranță, nu ne apare chipul unei femei. Însă, o doamnă din capitală, care este și pensionară deja, sparge stereotipurile și demonstrează că femeile sînt la fel sau chiar mai pricepute să transporte pasageri, în condițiile de stres din Chișinău.
Două săptămîni la rînd, Larisa Roșca parcurge în jur de 350 de kilometri, pe ruta 123. Deși muncește aici de un an deja, șoferița spune că se confruntă deseori cu discriminarea din partea pasagerilor.
La ai ei 64 de ani, femeia cu greu recunoaște că este pensionară. Energia debordantă nu o lasă să stea, în liniște, acasă, iar, de un an, marea ei pasiune – șofatul – s-a transformat în profesie. Femeia conduce de la 19 ani, așa că a decis că a venit timpul să-și facă permis pentru transportul de pasageri. A susținut examenul din prima, fiind presată și de pensia mică, transmite Noi.md cu referire la tv8.md.
„Am ieșit la pensie și mi-au calculat o sumă absurdă. 142 de lei, 38 de bani. Mi-au propus doar să spăl podele… Dar eu nu vreau, pot și aici să-mi fac pentru o bucățică de pîine. Vreau să mai simt ritmul vieții”, povestește Larisa Roșca.
Ca să evite replicile discriminatorii, femeia se poartă mai mult ca un bărbat.
Pasagerii pe care i-am surprins în microbuzul 123 spun că nu fac diferență între șoferi și șoferițe.
Deși are doar colegi bărbați, doamna Larisa spune ca s-a integrat rapid în colectiv. Iar angajatorul, deși nu a vrut să apară la cameră, a lăudat-o pentru că este cea mai harnică dintre șoferi.
Totuși, munca este destul de stresantă. Ca să facă zilnic cele șapte curse, șoferița se trezește la 5 dimineața și intră acasă la 09:00 seara. În acest ritm, lucrează cîte două săptămîni fără zile de odihnă. Pentru asta primește în jur de 5000 de lei. Bătăi de cap îi dau și drumurile din oraș.
Din cauza pensiei, dar și a salariului, șoferița recunoaște că este tot mai des cu gîndul la plecare din țară. De altfel, copiii, dar și soțul ei sînt stabiliți de mai mulți ani în Italia.
Adăuga comentariu