Spulberăm mituri şi temeri legate de cataracta senilă cu Vera Chiriac, unul dintre cei mai buni chirurgi oftalmologi din ţară ©

Spulberăm mituri şi temeri legate de cataracta senilă cu Vera Chiriac, unul dintre cei mai buni chirurgi oftalmologi din ţară

Îţi dai seama că este îndrăgostită iremediabil de profesia sa după maniera duioasă cu care rosteşte diminutivul cuvântului "ochi",  atunci când vorbeşte despre pacienţii săi.

De 30 de ani, chirurgul oftalmolog Vera Chiriac tratează "ochişori", indiferent despre cine e vorba - copii sau adulţi. Vine dintr-o familie de medici, aşa că halatul alb îi era predestinat, chiar dacă de mică dădea dovadă de multe talente: cânta la acordeon şi broda cu o măiestrie şi răbdare de invidiat, ambele împrumutate de la bunica sa. Spune că anume aceste îndeletniciri i-au dezvoltat flexibilitatea degetelor şi o capacitate extraordinară de a-şi controla mişcările, care au ajutat-o, mulţi ani mai târziu, să devină unul dintre cei mai buni chirurgi oftalmologi din Moldova. Aşa se explică faptul că prima operaţie la ochi s-a lăsat fără mari emoţii - era anul 1988. De atunci, chipul cu mască albă al Verei Chiriac a fost primul pe care l-au văzut clar mii de oameni cărora acest medic de la Dumnezeu le-a restabilit vederea.

Pe mulţi dintre ei Vera Chiriac i-a scăpat de diagnosticul "cataractă senilă" - cea mai frecventă cauză de orbire în rândul populaţiei şi care, din păcate, încă este asociată cu o mulţime de mituri şi temeri nefondate. Încercăm să le spulberăm în acest interviu.

- Domna Chiriac, prin prisma cataractei senile, cât de mult a evoluat chirurgia oftalmologică în aceste 3 decenii? Vă întreb pentru că ne adresăm vârstnicilor, care au, poate, nişte temeri, sechele legate de tratamentul afecţiunilor oculare practicat atunci şi cunosc prea puţine despre ceea ce presupune o operaţie la ochi astăzi.

Într-adevăr, progresul este impresionant. În cariera mea de chirurg oftalmolog am învăţat să operez cataracta de 3 ori, deci ceea ce presupune azi această intervenţie nu are, practic, nimic în comun cu ceea ce se făcea în anii 90, de exemplu. Atunci, dacă cataracta era depistată timpuriu, oftalmologul te trimitea acasă, ca boala să avanseze suficient de mult, ceea ce îi va permite medicului să extragă cristalinul afectat. Paradoxal, nu? Astăzi e absolut invers: cu cât mai devreme efectuăm operaţia, cu atât sunt mai bune rezultatele, deci înlăturăm cataracta din "faşă". A fost o vreme când această intervenţie nici nu presupunea implantarea unui cristalin artificial - pacientul purta toată viaţa nişte ochelari cu lentile super groase. Apoi au intrat în uz cristalinele nefoldabile, pentru care era nevoie de o incizie de tocmai 2 cm, din cauza căreia pacientul petrecea în spital până la 2 săptămâni, timp în care primea injecţii în ochişori. Acum  intervenţia durează până la 30 de minute şi a 2 zi pacientul este acasă. Cristalinul se extrage printr-o "găurică" de 2,4 mm, adică de de 10 ori mai mică, iar pacientul este anesteziat cu picături în ochişori şi tot picături primeşte în perioada de recuperare. Nu se pun injecţii, nu se pun suturi, nu există senzaţie de durere şi nici măcar de disconfort, pentru că nu se utilizează bisturiul, ci ultrasunetul, iar eficienţa este pur şi simplu impresionantă, de multe ori ajungându-se la restabilirea vederii în proporţie de 100%.  

- Să înţeleg că rata de restabilire a vederii depinde de tipul cristalinului artificial ales? Ce opţiuni au pacienţii?

În oftalmologia chirurgicală modernă se folosesc pe larg cristaline monofocale şi multifocale, ambele foldabile, ceea ce înseamnă că le putem "împături", ca să facem o incizie minimă. Primele sunt mai accesibile ca preţ şi presupun şi purtatul de ochelari: deci fie pacientul va vedea bine de la distanţă şi va purta ochelari pentru citit, fie invers. De exemplu, pacientele croitorese optează pentru un cristalin care oferă o vedere bună de aproape şi ochelari pentru a vedea obiecte îndepărtate. Cristalinele multifocale sunt mai scumpe, pentru că te scutesc de purtatul ochelarilor. Ele se ajustează individual şi asigură vedere acceptabilă la distanţă, în faţa calculatorului şi la citit.

- Aşadar, am vorbit despre temerile nefondate legate de durere şi recuperare anevoioasă. Cum rămâne cu simptomele cataractei? Majoritatea vârstnicilor percep scăderea calităţii vederii ca pe un fenomen firesc, legat de îmbătrânire. E şi acesta un stereotip?

În cazul persoanelor care poartă ochelari, e firesc ca între 40 şi 60 de ani să se schimbe câteva perechi. Dacă după 60 de ani, apare necesitatea de a schimba ochelarii mai des decât o dată pe an, înseamnă că ceva nu e în regulă. La fel, este îngrijorătoare şi îmbunătăţirea bruscă a vederii de aproape, deci faza cu "bunica de 80 ani care vedea să pună aţa în ac" nu este un semnal îmbucurător. Dacă e să vorbim de simptomele clasice ale cataractei, cele uşor sesizabile, acestea ar fi: vederea în ceaţă, schimbarea culorilor, senzaţia de a privi printr-o sticlă mată, în unele cazuri cataracta se manifestă prin dublarea obiectelor. Şi chiar dacă aparent nu vă deranjează nimic, regula de aur este de a efectua cel puţin o vizită pe an la oftalmolog. Vârstnicii de la oraş sunt mai exemplari în acest sens, cei de la sate ajung la oftalmolog când deja sunt aduşi de mână, din păcate...

- Deci totuşi există această preconcepţie la moldoveni: ajung pe masa de operaţie când deja nu mai am încotro?

Foarte des aud fraza: "Ei, încă mai văd oleacă, oi veni când n-oi mai vedea deloc." E absolut greşită această abordare. Pacientul nu poate şti ce boală oftalmologică are. Cataracta nu este cea mai gravă boală, cataracta este o boală "cuminte", care se lasă tratată şi chiar şi în stadiu avansat, înlăturarea cataractei îmbunătăţeşte calitatea vederii. Mult mai viclean este glaucomul, care are simptome asemănătoare, doar că în cazul acestei afecţiuni, pierderea vederii este ireversibilă. Nervul optic se atrofiază şi oftalmologul nu mai poate face nimic, poate doar să stopeze evoluţia glaucomului. Iată de ce diagnosticarea timpurie este foarte importantă.

- Dna Chiriac, pe final de interviu, cu ce îndemn veniţi către cititorii noştri?

Aveţi grijă de vederea proprie şi de vederea celor dragi. Celor care au părinţi, bunici în etate, le-aş sugera să insiste pe controale regulate la oftalmolog, să nu aștepte până vederea se înrăutățește, deoarece tratamentul în stadii incipiente este mult mai eficient.  Şi potenţialilor pacienţi le doresc să manifeste mai multă grijă faţă de propria sănătate, să ceară ajutorul apropiaţilor, să nu se teamă că îşi vor împovăra copiii - operaţia de înlăturare a cataractei nu vă ţintuieşte la pat, nu aveţi nevoie de supraveghere 24/24. Din contra, vă oferă posibilitatea să duceţi o viaţă autonomă, să vă deplasaţi desinestător, fără baston, fără ajutor, să trăiţi viaţa din plin.

- Vă mulţumim.


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Advertorial.

Mai multe

Sondaj Toate

load