Transnistria stiri: 1394
Eurovision stiri: 502

Vaccinarea: despre ceea ce se trece sub tăcere

6 iun. 2018,, 11:09   Societate
38322 3

Vladislav Bordeianu

În țara noastră nu se obișnuiește să se vorbească despre riscurile vaccinării. În alte țări însă problema în cauză începe a fi discutată.

În lumea întreagă s-a format stereotipul că vaccinurile au un rol decisiv în sănătatea omului. Opinia că vaccinarea este sigură și eficientă s-a înrădăcinat atît de tare în conștiința oamenilor, încît nu este supusă nici celei mai mici îndoieli. Medicii repetă, ca pe o mantră, fraza: „Vaccinarea este sigură și eficientă.” De facto, nu este așa, însă oamenii cred.

„Doar credeți!”

La întrebarea: „De ce sînteți siguri că vaccinurile nu prezintă un pericol?”, toți medicii răspund la fel: „Pentru că așa ne-au instruit la facultate.” Lor le-a fost prezentată ca o axiomă care nu necesită dovezi sau ca un postulat, în care trebuie, pur și simplu, să crezi.

Dacă un medic se va îndoi de eficiența și siguranța vaccinurilor și le va spune asta părinților copiilor pe care îi consultă, el nu va mai putea activa în sistemul ocrotirii sănătății. Medicii nu cunosc componența vaccinurilor (nu li s-a predat la facultate) și deci nu au de unde ști ce acțiune vor avea acele componente asupra organismului. Dar ei știu cum să le administreze, deoarece în orice țară există un calendar național al vaccinurilor. Cu alte cuvinte, în această situație ei se implică în difuzarea planificată a acestei mărfi destul de costisitoare. Mai simplu – lucrează pe post de manageri de comercializare a produselor (vaccinurile) giganților farmaceutici, și nu de străjeri ai sănătății populației.


Argumentul principal

Atunci cînd reprezentanții medicinii oficiale vorbesc despre folosul vaccinurilor, ei aduc cel mai greu, din punctul lor de vedere, argument: dacă nu ar fi existat vaccinarea, omenirea nu ar fi biruit variola. De facto însă, vaccinarea doar provoca noi epidemii. Iar infecția a fost învinsă prin alte mijloace.

Englezul Edward Jenner (1749-1823 ) este cunoscu ca medicul care a elaborat primul vaccin din lume – cel contra variolei umane. El a observat că mulgătoarele care mulgeau vacile bolnave de variola vacilor (cowpox) nu se îmbolnăveau de variola umană. Și a presupus că contactul cu variola vacilor previne îmbolnăvirea omului de variolă umană. Experimentele cu materialul biologic al vacilor bolnave (puroiul din abcese) au pus baza noțiunii de ”vaccinare”. Vaca se traduce din latină ”vacă”. Jenner a început să experimenteze pe doi copiii de opt ani – propriul fiu și fiul vecinului, prin introducerea multiplă a unor doze neprelucrate de extract de variola vacilor. Ambii au fost vaccinați de peste zece ori pe parcursul a 12 ani. Asta s-a soldat cu deteriorarea sistemelor lor imunitare și ambii au murit de tuberculoză. Vecinul – la 20 de ani, fiul – la 21 (din anumite motive, adepții vaccinării nu vorbesc despre aceasta). De atunci, în cercuri restrînse se vorbește despre legătura vaccinului contra variolei cu tuberculoza.

Cum numai în Anglia vaccinarea contra variolei a devenit obligatorie, au început epidemiile de variolă umană. Rata spitalizărilor și mortalitatea de variolă în anii vaccinărilor era mai mare decît cea de dinaintea inventării vaccinului. În cartea sa „Acul otrăvit. Fapte tăinuite despre vaccinare”, medicul Eleanor McBean aduce date statistice oficiale privind Anglia și Țara Galilor. Din tabel vedem că mortalitatea cauzată de variolă umană a început să scadă după ce populația a început să se împotrivească Legii privind vaccinarea și oamenii au început să refuze vaccinurile.

REDUCEREA MORTALITĂȚII CAUZATE DE VARIOLĂ DUPĂ RENUNȚAREA LA VACCINARE

Perioada

Rata nou-născuților vaccinați %%

Numărul decedaților de variolă

1872—1881

96,5

3708,3

1882—1891

82,1

933,0

1892—1901

67,9

436,5

1902—1911

67,6

395,3

1912—1921

42,3

12,2

1922—1931

43,1

25,0

1932—1941

39,9

1,4

Victoria asupra variolei și altor boli contagioase a fost posibilă grație măsurilor sanitare. Dacă cineva se îmbolnăvea, era îngrijit de cei care deja erau imuni la boală. În jur totul era dezinfectat, bolnavul – izolat. Programul reformelor sanitare și de însănătoșire includea canalizarea apelor reziduale, curățarea străzilor și a curților interioare, îmbunătățirea calității alimentării cu apă și protejarea apei împotriva poluării, construirea suburbiilor pentru a reduce densitatea populației în orașe, îmbunătățirea stării drumurilor pentru a reduce timpul de livrare a alimentelor proaspete populației.

În Raportul Mondial privind statisticile în sfera sănătății pentru anii 1973-1976 se spune: „În majoritatea țărilor dezvoltate morbiditatea de boli infecțioase a scăzut în mod constant, indiferent de gradul de imunizare.”

În Programul Național de Imunizări pentru anii 2016-2020 (adoptat de Guvernul RM în octombrie 2016) se afirmă: „La nivel global, prin vaccinări a fost lichidată variola”, deși statistica susține contrariul.

Substituirea noțiunilor

În denumirea Programului național este utilizat termenul ”imunizare”. În capitolul „Identificarea problemei” se spune că documentul în sfera imunizării „angajamentele prioritare ale statului în asigurarea procesului de vaccinare contra unor maladii prevenibile”. Însă imunizarea nu este una și aceeași cu vaccinarea. Ce-i drept, nu funcționarii noștri au născocit această substituire a noțiunilor.

Organizația Mondială a Sănătății definește imunizarea în felul următor: „Este un proces grație căruia omul capătă imunitate sau devine imun la o boală infecțioasă, de obicei prin administrarea unui vaccin. Vaccinurile stimulează propriul sistem imunitar al organismului pentru ca el să apere omul de infecția sau boala respectivă.” Adică, potrivit OMS, dacă nu erau vaccinurile, noi nu am fi avut imunitate. Dar nu este așa.

„Eu am propriul laborator științific și nu mă opun teoriei imunizării în privința faptului că organismul poate reacționa la iritante și poate dezvolta sistemul său imunitar, spune cercetătorul Mike Adams în documentarul «Adevărul despre vaccinuri», turnat în SUA în 2017. Dar eu mă opun ferm pseudoștiinței care, sub masca imunizării, împinge vaccinuri toxice care conțin elemente toxice și substanțe chimice ucigătoare de copii din întreaga lume. Vaccinarea nu este imunizare. În organism există procesul firesc de imunizare ca răspuns adaptiv la influența virusurilor vii, spre exemplu, care ne înconjoară mereu. Adică, vă imunizați în momentul ciocnirii cu aceste virusuri. Sistemul imunitar este montat în fiecare celulă a corpului vostru. Nu ați mai trăi acum dacă strămoșii voștri nu ar fi făcut succese în această direcție. Astfel ne autoimunizăm, însă unii oameni se îmbolnăvesc totuși. Cine se îmbolnăvește? În fond, cel vaccinat, deoarece vaccinul deteriorează sistemul imunitar, îl subminează, îl slăbește și-l transformă în țintă pentru alte infecții. Oamenii nevaccinați au un sistem imunitar sănătos. Eu nu am fost vaccinat în copilărie și nu am fost bolnav vreo zece ani. Corpul meu se autoimunizează vără vaccinare.”

Și fondatorul mișcării „Medicii – pentru un consimțămînt informat”, pediatrul Paul Thomas (SUA), a observat substituirea noțiunilor: „Imunitatea presupune aceea cum sistemul vostru imunitar luptă eficient cu ceva. Ar fi bine să-ți fortifici imunitatea și să nu speri că această injecție va rezolva toate problemele tale. Pentru imunitatea noastră este important intestinul și microflora lui benefică. Dacă vaccinurile ar da imunitate, la ce ar trebui să le repetăm? O imunitate veritabilă o ai pentru toată viața.”

Și renumitul medic Joseph Mercola susține acest punct de vedere: „Corpurile noastre sînt concepute să dezvolte un răspuns imun, dacă organismul este sănătos. Dacă vă ciocniți cu un agent patologic, organismul produce anticorpi în majoritatea cazurilor pentru toată viața. Iar nouă ni se spune că cu vaccinul obținem imunitate pentru zece ani sau, poate, pentru cinci. În prezent se introduce a treia și a patra doză de DTP (vaccin combinat diftero-tetano-pertussis adsorbit), dar vom ajunge s-o facem și pe cea de-a 50-ea. Vom ajunge să repetăm vaccinurile an de an. Însă este o nebunie, deoarece organismul nu este adaptat să producă răspunsul imun în asemenea mod. În natură noi nu ne ciocnim cu virusul în formă de injecție, ci doar prin respirație.”

Această substituire a noțiunii imunizare în loc de vaccinare nu este deloc inofensivă, deoarece creează o concepție greșită – se presupune că vaccinul întărește sistemul imunitar și protejează împotriva unui tip de boală. De fapt, persoana vaccinată este doar purtătoarea unei infecții cronice de vaccinare.

În 1999 cercetătorul australian doctorul Viera Scheibner scria: „Imunitatea nu este rezultatul introducerii patogenului (și a altor agenți infecțioși și substanțe toxice). De vreo 100 de ani cercetările imunologice oficiale demonstrează că infecțiile vaccinale nu imunizează. Ele sensibilizează, îl fac pe cel vaccinat mai receptiv la bolile de care, chipurile, îl protejează. Infecțiile vaccinale transformă organismul în stăpînul unei infecții bacteriene și virale străine.”

Nu există riscuri?

Oficial, în Moldova se consideră că vaccinurile sînts total nepericuloase. La noi nu există o statistică a contraindicațiilor serioase, adică la noi totul este bine. De ce atunci aceasta există în alte țări? De ce în SUA există Programul național de compensare a vătămărilor provocate de vaccin și un fond special care încasează 75 de cenți din fiecare vaccin recomandat de Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC)? În cazul vaccinurilor polivalente, care conțin mai mult de un antigen, se încasează 75 de cenți pentru fiecare component. Spre exemplu, de la ROR (rujeola, oreion, rubeola) – $2,25.

Pe site-ul Departamentului sănătate și servicii sociale al SUA este publicată o informație despre plata compensațiilor din acest fond în perioada 1989 – 1 mai 2018. În acest răstimp, Curtea Federală a SUA a emis 5991 de decizii de compensare în sumă totală de $3,6 miliarde. Dacă vaccinurile sînt total nepericuloase, de ce fondul a plătit celor pătimiți o sumă atît de mare?

Pentru a înțelege dacă e mult ori puțin, vom apela la următoarele date. Conform CDC (Centers for Disease Control and Prevention), între anii 2006 și 2016, în SUA au fost repartizate 3,1 miliarde de doze de vaccinuri. În această perioadă, în instanță au fost depuse și examinate 5426 de cereri de compensare a pagubelor satisfăcute au fost 3676. Asta înseamnă că la 1 milion de doze de vaccin revine o singură compensație. Avocații susțin că este extrem de complicat să obții cîștig de cauză într-un asemenea dosar. Totuși, în cazuri deosebite instanța recunoaște: „Mutilarea copilului dvs. a fost cauzată de un vaccin.” Cei de la Ministerul Sănătății din Moldova au auzit despre aceasta?

Deocamdată, în SUA este complicat să demonstrezi în instanță și funcționarilor din sfera sănătății că vaccinurile pot provoca autism, chiar dacă există un precedent. S-a încercat evitarea publicității în cazul Hannei Pauling, dar a devenit cunoscut faptul că instanța a acordat despăgubiri părinților acestei fete, în valoare de peste 1,5 milioane de dolari. La 18 luni, ei, care era un copil sănătos, i-au fost introduse concomitent nouă vaccinuri (DTP, PDA, împotriva hemofiliei, varicelei și poliomielitei) și i-au apărut simptome de autism. Cererea de chemare în judecată a fost acceptată, deoarece tatăl Hannei – medic-neurolog cu diplomă de Harvard – a putut demonstra că anume reacția la vaccinuri a fost cauza autismului. A fost de folos și faptul că, anterior vaccinării, fetița a participat la un experiment de observare a copiilor cu nivel normal de dezvoltare.

Și noi avem nevoie de VAERS

„Este evident că vaccinurile sînt potențial periculoase, spune dr. Mercola în documentarul «Adevărul despre vaccinuri». Părinții trebuie să aprecieze riscurile pentru copilul lor, să ia o decizie responsabilă după ce au studiat toate efectele secundare posibile și au stabilit dacă este îndreptățit riscul de dragul unor posibile avantaje. Dacă veți aprecia atent toate aspectele, concluziile ar putea fi diferite de cele ce vă spun funcționarii din sfera sănătății sau pediatrul dvs.” Apropo, în Moldova de mulți ani nu mai există pediatri, ei au fost înlocuiți cu medici de familie.

Iar medicul-pediatru Sean Senters a menționat: „Pentru unele grupuri de copii riscul este extrem de mare, și sînt posibile probleme. Dar noi nu știm care copiii fac parte din acest grup. Din necunoaștere, noi îi expunem acestor factori imunologici pe cei mai vulnerabili copii din grupul de risc.”

Poate a venit timpul să înceapă și în Moldova dezbaterea acestor teme sau cel puțin să acordăm atenție copiilor care au avut de suferit din cauza vaccinării, și care, desigur, nicăieri nu figurează ca atare? Părinții înșiși vor anunța despre problemele apărute în urma vaccinării dacă vor avea această posibilitate. E nevoie doar de o platformă on-line ca sistem de înregistrare a reacțiilor adverse în urma vaccinurilor, la fel ca cea din SUA (VAERS). Și fiecare caz să fie examinat aparte. E adevărat, aceasta va produce neliniște unor funcționari, pentru care e mai ușor să creeze impresia că în țara noastră vaccinarea se efectuează cel mai reușit.

Informația din această bază de date trebuie să fie accesibilă tuturor (cu excepția datelor personale), pentru ca părinții să poată lua cunoștință de efectele nocive care au avut loc în cazul altor copii. Însă asta, desigur, nu le convine funcționarilor, dat fiind că mulți părinți speriați vor renunța la vaccinare. În acest caz va trebui să decidă ce este mai important – o alegere în cunoștință de cauză făcută de persoanele responsabile pentru viața și sănătatea copiilor lor sau indicatorii pentru dările de seamă.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?