Represiuni toponimice

Audio
Represiuni toponimice

Fiecare etapă istorică își are eroii și evenimentele, memoria cărora guvernanții din perioada dată vor să o înveșnicească. Evident, în societate există diferite opinii și atitudini față de personalități și date istorice, și e firesc să fie așa.

Dar dacă vine vorba despre schimbarea denumirilor de localități sau străzi, deciziile trebuie luate nu de autorități, ci de cetățeni. Opinia poporului în aceste cazuri trebuie consultată în mod obligatoriu. Decizia despre schimbarea denumirii unei străzi nu poate fi impusă de o anumită parte a societății, care are propriile viziuni asupra unor evenimente istorice.

Uită de strada Viilor, a Fructelor și de cea Luminoasă

Însă în Moldova anume așa se face. La finele anilor 80 ai secolului XX, imediat după destrămarea URSS, în țara noastră dominau sentimentele naționaliste, se ridicase un val puternic de unionism, care mătura din calea sa tot ce amintea de trecutul sovietic. Au avut de suferit denumirile de străzi din multe localități. În special din Chișinău, unde au fost redenumite nu doar străzile ce purtau nume de scriitori, compozitori, publiciști, eroi ruși, dar și cele cu denumiri neutre, care nu lăsau loc pentru pretenții. Totuși, au fost găsite motive pentru a le schimba și acestora denumirile.

Dacă privim lista denumirilor vechi și noi ale străzilor, vedem că, cu excepția unor nume – А. Pușkin (deși periodic apar doritori de a o priva de numele marelui poet rus), M. Lermontov,  L. Tolstoi, – toate celelalte străzi, care odinioară au fost denumite în cinstea unor scriitori, compozitori, iluminiști, publiciști, profesori, militari și alte personalități ruse, au fost redenumite. Astfel Griboedov a fost înlocuit cu A. Botezatu, N. Ostrovski – cu Lăpușneanu, Miciurin – cu Sfatul Țării, Makarenko – cu Vîrnav, Glinka – cu C. Porumbescu, Skreabin – cu Ioana Radu, Musorgski – cu Maria Lătărețu etc. Autoritățile capitalei s-au izbăvit rapid și de străzile în a căror denumire era înveșnicită memoria despre evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial, comandanții de oști care au apărat și eliberat Chișinăul și Moldova de ocupanții fasciști – Belski (Cuza-Vodă), Berzarin (P. Movilă), Tolbuhin (Titulescu), Timoșenko (bd. Decebal), Malinovski (P. Halippa), 24 august (G. Madan) ș.a.

Nu le-a fost pe plac ”legislatorilor” nici denumirile unor străzi ca Soldatskaia (azi Marinescu), Armeiskaia(Arborilor), Fizkulturnikov (Stere), Sportivnaia (Ștefănucă), Truda (Т. Malai). Noile autorități nu au avut nevoie nici de bulevardul Păcii (bd. Dacia), nici de str. Prieteniei (Brîncoveanu) și Cosmonauților (C. Tănase). Au fost aruncate la gunoi tăblițele cu denumiri frumoase și neutre, care, probabil, caracterizau localitatea: Livezilor (Mateevici), Remeslennaia (Bariera Orhei), Iasnaia (Cetinii), Fructovaia (Costiujeni), Vinogradnaia (G. Cașu), Zaozernaia (Ghioceilor), Tihaia (I. Nistor), Șirokaia (Ion Inculeț), Kliucevaia (Leușeni), Zelionaia (Milano), Iagodnaia (Molocanilor), Recinaia (Movila lui Burcel), Krutaia (Circului) și altele.

Victima confruntărilor

Intervievat de NOI.md, Andrei Gherțen, președintele Societății Istorice și Geografice din Moldova, colaborator științific al Institutului de Geografie al Academiei de Științe din Rusia, membrul biroului Comisiei toponimice al Departamentului Orașului Moscova al Societății Geografice din Rusia, candidat în științe geografice, a menționat că, alături de exemplele reușite de protejare juridică și practică a moștenirii toponimice, în regiunile cu conflicte interetnice vădite sau ascunse au loc ”represalii toponimice” – multiple redenumiri influențate de circumstanțele politice, în care toponimia devine un instrument și o victimă a ambițiilor politice, confruntărilor la nivel local și regional.

- Toponimia Chișinăului este un exemplu clar de victimă a acestor confruntări, iar strada centrală a orașului o reprezintă cel mai bine: în sec. XIX aceasta și-a schimbat denumirea de trei ori – Millionnaia, Moskovskaia, Alexandrovskaia, în sec. XX – de încă patru ori – Alexandru cel Bun, Regele Carol II, Lenin, Ștefan Cel Mare, menționează Andrei Gherțen. Aceeași istorie impresionantă o au și alte străzi chișinăuiene.

Președintele Societății Istorice și Geografice din Moldova spune că la finele anilor 1980 – începutul anilor 1990 s-a produs încă o represiune totală, care a lăsat cicatrici noi pe harta orașului vechi. În pofida unei evoluții atît de complicate, în Chișinău s-au păstrat unele denumiri inițiale de străzi: Armenească , Tighina, Buna Vestire, Bulgară, Gării, Sfîntul Gheorghe, Cahul, Cojocarilor, Măzărachi, Pruncul, Movila lui Purcel, Sfîntul Petru, care, ce-i drept, pe parcursul timpului au purtat și alte denumiri.

- Uimitor, dar avem și două exemple unice de străzi, care nu și-au modificat numele pe parcursul întregii istorii – Căpriana și Sîrbească – moștenire din Evul Mediu și Timpul Nou, menționează Andrei Gherțen. Anume astfel de exemple ale elementelor peisajului toponimic creează portretul unic al vechiului oraș. Chișinăul, ca și celelalte orașe vechi, trebuie să aibă o atitudine foarte grijulie față de patrimoniul său și să reproducă grabnic variantele inițiale ale denumirilor, în special în partea veche, istorică, a orașului.

Fără redenumiri pompoase

Potrivit ex-consilierului municipal Valeri Pavlov, care a avut mandatul de ales local pe parcursul a trei legislaturi – între anii 1999 și 2015, ”revoluția” denumirilor de străzi a avut loc pe timpul primarului Nicolae Costin, pe atunci nu se punea problema ca istoria străzii să corespundă denumirii atribuite acesteia. Valeri Pavlov spune că atunci nici specialiștii nu au fost atrași pentru consultări privind redenumirile.

- În timp ce eu eram consilier municipal se discuta aprins redenumirea bulevardului Tinereții, menționează ex-consilierul municipal. Noi eram împotriva schimbării denumirii, tineretul, cu siguranță, nu are nicio vină în fața autorităților. Mai mult – noi am fost contra împărțirii bulevardului în două părți – Gr. Vieru și bd. Renașterii, căci este o prostie. Consilierii-adversari ai redenumirii au tot tergiversat adoptarea deciziei finale, însă aceasta a apărut fără participarea noastră, ilegal.

Însuși Valeri Pavlov, în ultimul său mandat, a înaintat propunerea de a numi una dintre străzile capitalei în cinstea lui Ivan Ivanovici Bodiul, care, timp de 19 ani, a fost prim-secretar al CC al PC din Moldova și a contribuit enorm la dezvoltarea republicii. Însă, spune ex-consilierul, inițiativa nu a fost susținută de forțele liberal-democrate din CMC. Respectiv, acestea nu aveau susținerea oponenților pentru proiectele de redenumire a străzilor, înaintate de ele.

- În perioada venirii la Primărie a forțelor liberal-democrate era foarte dificil să treci prin CMC vreo decizie privind redenumirea străzilor, menționează Valeri Pavlov. Dar liberalii mergeau la felurite tertipuri. Au fost cazuri în care la ședința CMC se propunea redenumirea străzilor din suburbii, noi respingeam aceste proiecte, după care aflam că deciziile respective au fost adoptate de consiliile locale. Pe timpul primarului Chirtoacă totul era extrem de voalat.

Pe unda naționalismului înveterat

Valeri Climenco, președintele Congresului Comunităților Ruse în Republica Moldova, a fost ales consilier municipal trei mandate consecutive. Potrivit lui, de fiecare dată forțele liberal-democrate din CMC propuneau redenumirea unei străzi ce poartă numele unei personalități de origine rusă, pe motiv că pentru Moldova această persoană nu este una de importanță majoră.

- Chirtoacă și compania mințeau: promiteau că numele clasicilor ruși, fie și la periferie, vor fi atribuite străzilor noi, care vor apărea pe harta capitalei, menționează Valeri Climenco. Pe atunci, în preajma Universității Agrare suprafețe vaste au fost destinate construirii blocurilor noi. Dar acolo demult totul e construit, oamenii trăiesc, însă eu nu am auzit să apară străzi denumite în cinstea clasicilor ruși. Toate redenumirile de străzi s-au făcut pe valul naționalismului înveterat. Dorin Chirtoacă se autoafirma astfel în fața unioniștilor. Iar la prima redenumire masivă a străzilor capitalei nimeni dintre participanții acestei mari transformări nici nu a încercat să analizeze situația, deciziile adoptate erau politice, motivate de dorința de a scăpa de moștenirea sovietică. Deși printre cei, al căror nume nu-l mai purtau străzile, erau personalități care nu au trăit în perioada sovietică. Dacă oamenii au fost programați pentru un anumit rezultat și nu aud nimic în jurul lor, le este indiferent.

O întorsătură neașteptată

Dar din conversația cu președintele Consiliului „Pentru o patrie liberă”, Igor Tuleanțev, în CMC la adoptarea deciziilor de redenumire a străzilor uneori puneau umărul și reprezentanții forțelor de stînga. Așa a fost în cazul redenumirii străzii A. Belski, numită în cinstea comandantului sovietic al cărui batalion în timpul luptelor pentru eliberarea Chișinăului a ajuns în centrul orașului și, în seara de 23 august 1944, a arborat drapelul roșu pe ruinele clădirii de la intersecția străzilor care pe atunci se numeau Lenin și Gogol, azi – bd. Ștefan cel Mare și Sfînt și str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni.

Și strada care purta numele acestei personalități marcante, care este și cetățean de onoare al Chișinăului, a fost redenumită în mod nemeritat. Acum 6-7 ani organizația de tineret condusă de I. Tuleanțev a inițiat colectarea semnăturilor în susținerea propunerii de a întoarce străzii Cuza- Vodă denumirea precedentă – A. Belski.

- Am colectat atunci peste 5 mii de semnături, am propus majorității consilierilor municipali să susțină această inițiativă a chișinăuienilor și am obținut acordul lor, a relatat pentru NOI.md președintele Consiliului „Pentru o patrie liberă”. Însă, din cauza consilierului municipal de atunci și, prin cumul, președinte al Consiliului Coordonator al Organizațiilor Obștești Rusești, inițiativa a eșuat. Din anumite motive, în timp ce era pusă la vot propunerea dată, el a ieșit din sala de ședințe, lucru pentru care Dorin Chirtoacă i-a fost foarte recunoscător. Astfel autoritățile locale antimoldovenești au mușamalizat această inițiativă minunată a chișinăuienilor.

Dar Tuleanțev este convins că, odată și odată, generația nouă, capabilă să judece și să aprecieze real situația, va reveni la această chestiune.

- Într-o zi răbdarea poporului Moldovei va crăpa, spune Tuleanțev. Alexei Belski este primul om care a intrat în Chișinău, l-a eliberat de cotropitorii fasciști, a fost cetățean de onoare al Chișinăului, de aceea în capitală trebuie să există o stradă care să-i poarte numele. Dar exemplul străzii Belski nu este unicul. Există și alte personalități marcante, ”lipsite de străzi” – Berzarin, Tobuhin, Timoșenko ș.a. Sau bd. Păcii. De ce a fost redenumit? În țara noastră viziunea asupra istoriei este foarte angajată politic. Ea nu este una obiectivă, ea servește forțele politice ajunse la putere. Dar o fac prostește și neinspirat. Redenumirile de bază de la începutul anilor 90 s-au făcut pentru că autoritățile unioniste doreau să fie pe placul comanditarilor de la București. Toți înțeleg că atunci toate străzile erau denumite pornind de la acest principiu.

Aplecare în fața Bucureștiului

Și ex-primarul de Chișinău Dorin Chirtoacă a vrut să fie pe placul comanditarilor de peste Prut. Cele două mandate și jumătate în fotoliul de primar general au trecut sub semnul luptei cu tot ce e sovietic și rusesc. Pe timpul lui s-a propus redenumirea a două duzini de străzi care aminteau de trecutul sovietic.

Primarul liberal a vrut să redenumească și bd. Iuri Gagarin, și str. S. Lazo, dar n-a dovedit. Totuși, au fost redenumite lejer str. Diordița, care purta numele ministrului finanțelor din perioada URSS, și str. Cosmonauților. Îmi amintesc că argumentul lui Chirtoacă de ce trebuie să scăpăm de str. Cosmonauților era faptul că țara noastră nu are nimic comun cu cosmosul, asta chiar dacă la Universitatea Tehnică din Moldova există un muzeu în care se păstrează exponatele produselor alimentare în tuburi, care cîndva erau produse în Moldova pentru Federația Rusă. La uzinele moldovenești „Mezon”, „Signal”, „Sciotmaș”, „Mikroprovod”, în numele lui Lenin din Bălți erau produse circuite integrate, dispozitive și alte echipamente utilizate în construirea navelor cosmice. Aportul moldovenilor la valorificarea cosmosului este important. Tema a fost abordată în numeroase cărți și documentare.  

În pofida acestui fapt, str. Cosmonauților a dispărut de pe harta Chișinăului. Atunci Dorin Chirtoacă a spus că în municipiu lucrează Comisia pentru urbanism și toponimie, care urmează să alcătuiască o listă a personalităților marcante al căror nume poate fi atribuit altor străzi care nu bucură auzul liberalilor. Potrivit ex-primarului liberal, numărul acestora ajunge la două duzini.

O comisie inutilă  

Jurnalista NOI.md a încercat să afle dacă această comisie este consultată de autoritățile municipale privind denumirea străzilor capitalei. Potrivit directorului Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, Ion Ștefăniță, din Comisia pentru urbanism și toponimie fac parte reprezentanți ai tuturor fracțiunilor din CMC, funcționarii direcțiilor arhitectură, autorizații și disciplină în construcții, arhitecți, un istoric, un colaborator al Institutului de Filologie al AȘM, un reprezentant al mediului științific ș.a. Ion Ștefăniță a spus că a aflat recent că în această comisie este inclus și el, însă, deocamdată, nu a participat la activitatea ei.

Potrivit lui Alexei Țurcan, arhitect-șef interimar al municipiului Chișinău, în prezent Comisia pentru urbanism și toponimie există formal, dar de facto nu activează. La drept vorbind, ea are o istorie stranie: a fost creată, a activat o vreme, apoi nu a mai activat și a fost lichidată. Recent, vechea componență a ei a fost înlocuită cu una nouă, dar comisia este inactivă în continuare.

Cum e în alte țări

Doar în Moldova autoritățile luptă cu denumirile de străzi care existau anterior sau multe țări practică rescrierea istoriei, renunțarea la evenimentele și personalitățile epocilor trecute?

În diferite țări atitudinea față de denumirile geografice diferă. Spre exemplu, în Anglia, pe parcursul întregii sale istorii nu s-a făcut nicio redenumire. În Cehoslovacia, după Revoluția de catifea din 1989, procesul desovietizării a fost mai dur decît în multe alte țări ale fostului lagăr socialist. Pentru că țineau minte „Primăvara de la Praga” și introducerea trupelor sovietice, cehii și slovacii au început să redenumească intens străzile și alte obiective. Din cauza destrămării Iugoslaviei și a războiului care a urmat în Balcani, croații nu au avut timp pentru decomunizarea legală, însă ea a fost masivă și spontană. Oamenii demolau de sine stătător monumente, schimbau denumirile de străzi și smulgeau tăblițele comemorative. În Ungaria decomunizarea străzilor și piețelor a fost aproape spontană. Comunitățile locale schimbau denumirile străzilor la propria discreție, fără a raporta care anume și în ce număr au fost schimbate.

În mai 2016, în Ucraina a intrat în vigoare Legea privind condamnarea regimului comunist și a celui națist, adoptată de Rada Supremă, care interzicea propaganda simbolurilor sovietice și prevedea redenumirea orașelor și străzilor ce poartă numele unor personalități din perioada sovietică. Sub incidența acestei legi au nimerit peste 940 de localități, în care străzile au fost redenumite. La Kiev au fost redenumite cca 160 de străzi.

Așadar, problema redenumirii străzilor există în multe țări. Însă, ținînd cont de afirmațiile lui S.I. Ojegov, autorul Dicționarului limbii ruse, înainte de revoluție angajații serviciului poștal puteau ști în care oraș trebuie expediată o scrisoare doar citind denumirea străzii, atît de individuale erau acestea. Acum asemenea denumiri pot fi numărate pe degete: Șcipok, Balciug din Moscova, Kreșceatik la Kiev, Deribasovskaia în Odessa.

Lidia Guțu

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load