În ce mod urmează să fie dezvoltată ”puterea a patra”

Audio
În ce mod urmează să fie dezvoltată ”puterea a patra”

Vladislav Bordeianu

Guvernul a aprobat proiectul Concepției naționale de dezvoltare a mass-mediei pentru anii 2018-2025. Documentul nu a fost supus dezbaterilor publice, însă a avut o rezonanță majoră în mediul jurnalistic și în cel al experților, provocînd numeroase obiecții și propuneri.

Sfat și control

Pînă acum controlul activității posturilor de radio și televiziune se făcea prin intermediul Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA). Structura dată are atribuții vaste – nu numai să facă recomandări, dar și să aplice amenzi și chiar să revoce licențele. Gazetarii și angajații publicațiilor electronice, deocamdată, nu au un organ de control. Însă acesta poate apărea. Pe 16 mai curent, Guvernul a aprobat proiectul Concepţiei politicii naționale de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova (2018-2025).

Ce fel de document este acesta

În nota explicativă se menționează că "documentul vizează consolidarea sistemului mediatic pentru a garanta cetățenilor dreptul la informație și va deveni punctul de reper în implementarea politicii de stat în acest domeniu".

Printre scopurile Concepției figurează și crearea unei baze normative eficiente de reglementare a activității mass-mediei într-un spațiu sigur, asigurarea condițiilor de concurență loială pentru agenții economici de profil, inclusiv prin elaborarea unei noi legi a presei în conformitate cu standardele internaționale, și multe altele.

În documentul de nouă pagini este recunoscut rolul important al mass-mediei în formarea opiniei publice și dezvoltarea unei societăți democratice. Autorii se arată convinși de faptul că „libertatea de exprimare și asigurarea accesului neîngrădit la orice informație constituie fundamente esențiale ale unei societăți democratice”. Se vorbește și despre importanța independenței editoriale a mass-mediei și, concomitent, despre responsabilitatea juridică și etică a ei în fața cetățenilor și a societății în ansamblu, și despre sporirea rolului mass-mediei pentru societate și democrație, pentru educație și cultură, în special, prin asigurarea libertății de exprimare, a diversității de opinii și a pluralismului mediatic. Nu au fost uitate nici noțiunile de competență și profesionalism al jurnaliștilor și al managerilor media. Este subliniat rolul important al mass-mediei în fortificarea suveranității informaționale naționale.

Urmează definițiile noțiunilor de bază utilizate în spațiul media, este examinată actuala situație din domeniul media, precum și baza juridică ce reglementează mass-media. Este menționată lipsa normelor juridice de protecție a spațiului informațional național în ansamblu și de spațiul mediatic implicat în propagandă și manipulare în mass-media, ceea ce creează pericole pentru suveranitatea informațională a țării. Se mai spune și despre lipsa mecanismelor legale de protecție împotriva activităților subversive în mass-media în interiorul țării și în afara ei.   

Autorii documentului explică și faptul că în ultimii ani problemele dezvoltării mass-mediei nu și-au găsit rezolvare, din cauza instabilității politice și a crizei economice. Situația s-a înrăutățit și din lipsa acută de cadre calificate. Autorii împart mass-media autohtonă în două categorii: cea al cărei conținut tinde să obțină un efect ideologic și cea al cărei conținut are ca scop obținerea unui efect economic. În cazul primei categorii situația economică a ei nu depinde de piață, ci de factorul politic. Categoria a doua se confruntă cu două obstacole de bază: piața subdezvoltată de publicitate și calificarea proastă a managerilor.

Printre domeniile vulnerabile de pe acest segment este numită insuficiența cadrului juridico-economic pentru gestionarea mass-mediei și, în special, pentru presa scrisă și cea on-line, precum și capacităţi instituţionale reduse de gestionare a domeniului, soldate cu o dezvoltare haotică a lui, inclusiv

ponderea exagerată de instituţii mediatice în capitala ţării în raport cu cea din mediul rural. În Concepție este menționată și lipsa mecanismelor de răspundere instituţională şi/sau personală pentru gestionarea domeniului

mediatic. Potrivit autorilor Concepției, dezvoltarea mass-mediei este împiedicată de lipsa unui organism național ce ar coordona politicile de gestionare a întregului domeniu mediatic.

Ce se propune pentru ameliorarea situației 

Spre exemplu, în plus față de sistemul vast și diversificat de pregătire profesională, se propune adoptarea unui cod deontologic pentru mass-media și crearea unui organism ce ar controla respectarea lui și chiar mai mult – care ar urmări respectarea standardelor profesionale în spațiul mediatic, dar și crearea asociațiilor profesionale la nivel naţional, regional şi sectorial. 

Printre sarcinile Concepției se numără și: asigurarea respectării normelor deontologice (etice) și sancționarea fiecărei derogări atestate, asigurarea acțiunilor eficiente de contracarare a fenomenelor negative din domeniul mediatic, inclusiv propaganda internă și externă, dezinformarea și manipularea, înstrăinarea de standardele profesionale general acceptate etc. 

Aceste sarcini, potrivit autorilor Concepției, vor fi îndeplinite în două etape. La prima etapă, care va dura trei ani (pînă în 2020), va fi format un organ reprezentativ (consiliu) din persoane cu drept decizional și din reprezentanții societății civile. Acesta va coordona, monitoriza și informa despre implementarea prevederilor Concepției. A doua etapă va dura cinci ani (pînă în 2025) și va finaliza implementarea cadrului normativ ce reglementează activitatea mass-mediei, în conformitate cu scopurile Concepției, iar în caz de necesitate va interveni operativ în vederea soluționării problemelor.

E necesară susținerea din partea statului

Studiind documentul, jurnaliștii au atras atenția asupra necesității unor măsuri precum susținerea mass-mediei de către stat. Despre aceasta vorbește Elena Zamura, redactor-șef al ziarului „Moldavskie vedomosti”:

„Conform standardelor europene, subvențiile se acordă publicațiilor periodice scrise, indiferent de pozițiile lor, de dragul diversității. Dar nu numai de subvenții avem nevoie. Este necesară o lege ce ar reglementa repartizarea echitabilă și obiectivă a fondurilor disponibile tuturor publicațiilor, distribuite de un organ independent în baza unor criterii oneste și obiective”, a menționat Elena Zamura.

Jurnalista mai propune să fie reglementată și noțiunea dreptul de autor

„Acum întregul conținut al presei scrise, pe care aceasta îl plasează pe propriile site-uri, este furat nemilos de site-urile de agregare, care nu produc nimic, dar atrag, grație conținutului sustras de la alții, foarte multă publicitate. Este absolut imposibil să lupți cu ele, ele sînt înregistrate nu se știe unde și este imposibil să le găsești și să le acționezi în judecată”, a explicat Zamura. 

În soluționarea acestei probleme publicațiile, la fel, vor avea nevoie de susținerea statului. 

Potrivit lui Dumitru Calac, redactor-șef al ziarului „Ekonomiceskoe obozrenie Logos-press”, Concepția, desigur, este necesară. O altă chestiune este care probleme ale presei trebuie să-și găsească reflectarea în acest document. Dumitru Calac consideră că nu e nevoie de finanțarea presei de către stat, poate doar cu excepția publicațiilor pentru copii și a celor din sfera culturii. Dar măsuri de susținere din partea statului trebuie să existe în mod obligatoriu! Însă nu în părți egale pentru toți.   

„Vorbim despre dezvoltarea pieței mass-mediei independente, care funcționează ca structuri de afaceri, nu ca tribune politice, a remarcat Calac. Trebuie stabilite criterii clare de determinare a lor. Spre exemplu, la finele anului, mass-media prezintă un raport financiar în care indică detaliat sursele sale de finanțare. Dacă veniturile proprii ale publicației depășesc, să zicem, 60-70% din bugetul total, iar în politica editorială nu prevalează interesele unui partid, strictură de afaceri sau persoană concretă, o astfel de publicație poate fi considerată independentă și poate fi susținută de stat. Despre ce fel de susținere este vorba? Spre exemplu, despre impozitarea preferențială a importurilor de hîrtie, scăderea prețului pentru închirierea birourilor în clădirile de profil (Casa Presei, Casa Editurii), acoperirea parțială a cheltuielilor pentru serviciile tipografice prin subvenții sau alte forme de sprijin, minimizarea pragului de plăți pentru distribuirea ziarelor etc. Toate acestea pot fi analizate. Și statul va avea mai puține cheltuieli decît în cazul creării și întreținerii acelor organe de supraveghere.  O chestiune foarte importantă este și finanțarea din străinătate. Unii reprezentanți ai puterii, dar și unii dintre colegii noștri care trăiesc doar din granturi, nu văd aici nicio problemă. Eu însă cred că mass-media moldovenească are nevoie de bani din afară, însă aceștia practic nu pot fi atrași sub formă de investiții. De aceea, ar fi bine ca în Concepție să fie stabilite reguli simple, clare și verificabile. Spre exemplu, interzicerea totală a finanțării din străinătate a publicațiilor cu caracter politic, religios. Mărimea ajutorului extern pentru fiecare publicație să nu depășească, să zicem, 15-20% din bugetul ei total. Orice publicație nu trebuie să fie finanțată din aceeași sursă mai mult de 2-3 ani consecutivi. Adică trebuie să creăm condiții pentru ca un număr cît mai mare de publicații să aibă acces la finanțarea externă, și astfel să-i eliminăm de pe piață pe ”consumatorii de granturi” și mass-media care, în întregime sau cu precădere, este finanțată din afară. Ar fi bine ca în Concepție să fie stabilite principiile de acordare a ajutorului extern – nu unei publicații concrete, ci pentru promovarea unor anumite scopuri și sarcini prin intermediul mass-mediei. Am certitudinea că, dacă le vom oferi donatorilor externi o astfel de viziune a finanțării mass-mediei, ei o vor accepta cu bucurie. Desigur, ideal ar fi ca Centrul de Jurnalism Independent sau o altă structură din mass-media să se preocupe de aceste chestiuni, devenind o verigă de legătură între mass-media și diverse programe și proiecte.” 

Totul facem singuri

Dacă e să vorbim despre practica europeană, la care fac trimitere autorii Concepției, azi, în majoritatea țărilor europene, mass-media se conduce de reguli profesional-etice comune, care, de cele mai multe ori, se bazează pe principiile autoreglementării și, juridic vorbind, nu au un caracter forțat. Spre exemplu, în Marea Britanie cea mai cunoscută instituție de autoreglementare a mass-mediei era Comisia pentru plîngeri împotriva presei, care avea sarcina de a examina adresările și plîngerile cititorilor. În activitatea sa Comisia ținea cont doar de Codul practicii jurnalistice, care includea 16 paragrafe cu descrierea interdicțiilor la adresa jurnaliștilor britanici. Și Comisia, și Codul au fost create fără participarea statului, și funcțiile Comisiei nu au fost stabilite prin lege. Un alt exemplu de autoreglementare a mass-mediei este instituția mediatorului de presă. Ea există în SUA, Canada, Marea Britanie. Este vorba despre reprezentanții notorii ai profesiei de jurnalist, care nu sînt controlați de nimeni și servesc ca un fel de arbitri între mass-media și public.

Dacă e să vorbim despre Codul etic, unul similar există, de exemplu, în Germania. El include regulile principale ale eticii jurnalistice în conformitate cu recomandările Consiliului german de presă – organismul care monitorizează autodisciplina presei și este compus din reprezentanții asociațiilor și editorilor. Respectarea acestor reguli este benevolă.

Cine sînt agenții străini

O atenție deosebită merită menționarea „invaziei pe piața mediatică națională a mass-mediei străine, care, în mare măsură, subminează interesele legitime ale țării”. Mulți jurnaliști consideră alarmant faptul că, an de an, România finanțează deschis un șir de publicații moldovenești. Astfel, numai în anul trecut țara vecină a sponsorizat 87 de proiecte cu participarea mass-mediei și ONG-urilor din Moldova. Printre acestea se numără ziarele Adevărul Moldovei, Ziarul Național, Ziarul de Gardă, Gazeta Satelor, Literatura și Arta, Timpul de dimineață și multe altele. Pentru întreținerea lor Guvernul României alocă anual între 400 și 800 de mii de lei moldovenești.

Elena Zamura consideră că lupta cu agenții străini impune niște criterii foarte clare:

„Acum 80% din presa scrisă străină o reprezintă revistele pentru femei, de genul «Liza» sau «Babușkinî sovetî». Aceste publicații le găsim în chioșcuri, iar difuzorii fac bani pe ele. Dacă începem să luptăm împotriva lor, sistemul de difuzare va pieri definitiv. Nu ne mai putem pune speranța în poștă. Credem că e necesar un program complex de susținere a sistemului de difuzare al presei scrise.”

De unde să cumpărăm ziare

După cum s-a dovedit, aceasta nu este o întrebare fără rost. Potrivit Asociației Mondiale a Difuzorilor de Presă, astăzi, la Chișinău și în general în Moldova există cel mai mic din Europa număr de puncte de difuzare a presei la o mie de oameni, spune Radion Stamatin, director de dezvoltare al SA „Moldpresa”.  „Așa s-au aranjat lucrurile că «Moldpressa» a rămas practic unicul difuzor al presei cu amănuntul, fapt pe care, sincer vorbind, nu ni l-am dorit. Noi credem că difuzarea presei este o funcție socială, ea trebuie susținută de stat. Fără difuzare un ziar nu poate exista, tot așa cum televiziunea nu poate exista fără antenă. De aceea am fost uimiți de politica demolării chioșcurilor. Da, trebuie să luptăm cu comerțul stradal, dar difuzarea presei a fost echivalată cu comercializarea săpunului sau a cipicilor în stradă. Chioșcurile cu ziare au fost scoase din centrul orașului de rînd cu celelalte”, subliniază Stamatin.  

Dar cei de la „Moldpressa” nu doar critică, ci au și propuneri.  

„Credem că este nevoie de legiferarea noțiunii de «difuzor al presei», spune Stamatin. Să-i fie puse condiții dure: să zicem, difuzorul trebuie să aibă contracte de difuzare a presei, semnate cu minimum două treimi dintre editorii locali, să folosească două treimi din vitrină pentru a expune anume produse de tipar, și astfel să-și îndeplinească funcția socială și să aibă susținerea statului. În caz contrar, la noi va dispărea presa scrisă. În ultimii ani ea și așa a căzut cu 40%.”

Și Elena Roitburd, corespondentă a ziarului „Moskovski komsomoleț v Moldove”, crede că această tendință va crește în continuare.

„La fiecare 10 ani numărul publicațiilor tipărite se reduce cu cel puțin 10%. Anual cresc tarifele pentru difuzare, asta lovește în abonați, al căror număr scade constant. Ziarele demult nu mai există din contul abonaților și al difuzorilor, ne vedem nevoiți să trăim din contul publicității. Iar publicitatea se obține cu greu. Așa că avem nevoie de susținerea statului, inclusiv de cea materială”, a relatat corespondenta.  

Și mai greu o duc ziariștii din raioane. Potrivit lui Serghei Pagîn, redactor-șef al ziarului regional „Nord-info” (Edineț), principala problemă o constituie serviciile poștale. 

„Se creează impresia că pentru întreprinderea «Poșta Moldovei» serviciul de difuzare a presei nu este nici pe primul loc, nici pe al doilea, dar aproximativ pe al zecelea. În fiecare an sporesc prețurile la serviciile poștale. Concomitent dispar chioșcurile, din centru ele sînt strămutate spre periferii, în unele orașe au dispărut chiar și chioșcurile unice! Este o lovitură dură pentru difuzorii de presă. 

Potrivit lui Pagîn, este nevoie de un consiliu care ar apăra drepturile mass-mediei locale, regionale – unul realmente funcționa, fără a depinde de vreun ONG. Asta îi va uni pe jurnaliștii separați acum, în special pe cei care activează în raioane. Este nevoie de o organizație care să nu pedepsească, dar din contra – să apere interesele și drepturile jurnaliștilor.

Uniunea este aproape invizibilă 

Mulți reprezentanți ai mass-mediei au discutat ideea creării a încă o uniune profesională de creație. În Moldova avem suficiente de acest fel: Centrul de Jurnalism Independent, Asociația Presei Electronice, la urma urmei – Uniunea Jurnaliștilor, care ar trebui să consolideze jurnaliștii și să le apere drepturile. Cîndva Uniunea Jurnaliștilor din Moldova era cu adevărat o instituție puternică și influentă, dar acum, deja de ani buni, ea este condusă de Valeriu Saharneanu și a devenit sucursală deschisă a propagandei românești și un megafon al unionismului. Ar fi complicat să spunem cu ce încă se mai ocupă această uniune. Cel puțin, despre activitatea ei de creație sau despre cea de unificare și apărare a drepturilor jurnaliștilor nu se mai aude nimic.  

Este oare nevoie de o uniune a jurnaliștilor de alternativă? Președinta Asociației Jurnaliștilor de Limba Rusă din RM, Iulia Semionova, nu este convinsă de aceasta. „A existat o asemenea practică, dar nu s-a soldat cu nimic, spune ea. Cred că trebuie să acționăm altfel. Uniunea Jurnaliștilor există, poate ar trebui să-i realegem pe conducătorii ei? Am putea crea structuri paralele cu nemiluita, și nu vom obține nimic”, a menționat Semionova.

Limitele supraviețuirii

Soarta mass-mediei din Moldova a fost discutată la conferința care a avut loc la 19 mai în Chișinău. Ea așa și s-a numit: „Mass-media în Moldova – dincolo de limita supraviețuirii”. A organizat-o Comisia pentru media și relații cu publicul a Consiliului societății civile de pe lîngă președintele RM (președintă – Elena Pahomova, moderatoare la postul „NTV Moldova”). Participanții au vorbit despre faptul că presa trebuie să fie ”a patra putere” reală, și s-au arătat neliniștiți de faptul că crearea unui oarecare organ de control poate însemna implementarea cenzurii în mass-media.

Președintele Igor Dodon, prezent la conferință, recunoaște că instrumentul media va fi și în continuare utilizat în scopuri politice. Vorbind despre mecanismele concrete, șeful statului a propus să fie creat Primul fond public de susținere a mass-mediei locale. El a subliniat că este vorba nu despre un fond al președintelui, ci despre o organizație publică care să-i fie și fondator. Iar comisia de pe lîngă președinte va contribui financiar, consultativ etc.   

Cu o propunere proprie a venit deputatul Vlad Batrîncea:

„Și proiectul Codului audiovizualului, și proiectul Concepției de dezvoltare a mass-mediei trebuie să fie expertizate de structurile europene. Este necesar ca în acel moment acolo să se afle delegația reprezentanților mass-mediei, care va relata cu argumente și cifre despre toate riscurile ce țin de adoptarea acestor documente. Trebuie să demonstrăm că în Moldova există a veritabilă societate civilă, și nu doar cei care o duc pe granturi străine.”

Șeful Asociației Presei Independente, Slava Perunov, din contra, nu crede că obținerea granturilor străine este un lucru rău, important e ca ele să nu influențeze politica editorială. El s-a pronunțat împotriva susținerii presei de către președintele țării – în acest caz ea ar fi politizată. Dar este nevoie de susținerea statului în principiu.

„Ajutorul poate fi acordat așa cum se face în alte țări – orice persoană fizică poate transfera o sumă pentru susținerea mass-mediei. În această privință trebuie modificată legislația”, a menționat Perunov. 

Cu privire la Concepția de dezvoltare a mass-mediei, Pavel Midrigan, decanul Facultății Relații Internaționale de la Universitatea „Constantin Stere”, a declarat că acest document trebuie studiat amănunțit pentru a-i da o apreciere juridică corectă. Potrivit lui, tendința de a dirija mass-media este și o metodă de a controla conștiința publică, și de a crea modul de comportament al cetățeanului nostru, de a-i da doar acea informație, de care vor avea nevoie autoritățile.

„Astfel și cetățenii, nu doar jurnaliștii, pot să ridice întrebarea, deoarece noi avem dreptul constituțional să obținem informații din diferite surse”, a specificat Midrigan. 

Și-a expus temerile și diplomatul Emil Ciobu.

„Este clar că la actualele tiraje ziarele raionale nu pot supraviețui. De aceea unele dintre ele se văd nevoite să accepte finanțarea României sau a SUA. Dar mass-media noastră trebuie nu numai să informeze, dar și să educe cetățenii Moldovei, și să apere interesele noastre naționale, de stat!”, se arată convins Ciobu.

Potrivit doctorului în istorie Boris Șapovalov, și politologii se arată neliniștiți de situația în care se află mass-media, căci ei își pot face publice ideile anume prin intermediul mass-mediei.

„Un atac puternic și concentrat asupra mass-mediei, asupra libertății de exprimare are loc în toată lumea. Noi trebuie să înțelegem că se desfășoară un război informațional global, în care, volens-nolens, am fost implicați și noi. Și acum contra noastră – a Moldovei – muncesc forțe ideologice masive. Împotriva Republicii Moldova acționează deschis peste 200 de ONG-uri și fonduri, 80% dintre care se finanțează din bugetele de stat ale SUA, România și un șir de țări europene. E complicat să ripostezi”, a punctat Șapovalov.  

În aceste condiții este și mai important ca presa să poată conta pe susținerea statului. 

Acum proiectul Concepției de dezvoltare a mass-mediei urmează a fi prezentat spre adoptare în Parlament. Își vor pleca oare autorii lui urechea la opinia jurnaliștilor și a societății?   

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load