Cine va veni în Moldova după ”bani lungi”?

Audio
Cine va veni în Moldova după ”bani lungi”?

Xenia Florea

Republica Moldova a aderat oficial la țările importatoare de forță de muncă, inclusiv de calificare redusă.

La sfîrșitul lui ianuarie, Guvernul a aprobat lista specialităților deficitare, pentru care pot fi angajate persoane străine. Lista conține 127 de profesii, inclusiv medici, programatori, macaragii, șoferi de camioane, bucătari, asistente medicale, grădinari, apicultori, personal auxiliar în școli, gimnazii și licee, precum și personal auxiliar pentru oficii și hoteluri.

După 10 ani sau realitățile 2008 și 2018

În anul 2008, președintele, trimițînd Guvernul în vacanța de revelion, a declarat că, dacă în anii 2010-2011 nu vom avea un salariu mediu de 500 de euro, ”ne vom confrunta în deplină măsură cu un deficit de forță de muncă”.

De altfel, cei de la Guvern erau optimiști: Cabinetul de Miniștri considera că Moldova se poate aștepta la un boom investițional, care va asigura și creșterea numărului locurilor de muncă și sporirea salariilor. Străinii bănoși ar fi fost atrași în țară de climatul fiscal special, preferințele comerciale autonome oferite Moldovei de UE, parcurile industriale, care, după modificarea legislației, ar fi trebuit să crească ca ciupercile după ploaie, precum și forța de muncă calificată, care încă mai exista în țară. Cine ar fi presupus că în 2009 se va produce criza financiară, iar în Moldova se va schimba puterea și se va instaura instabilitatea politică?

Atunci, în 2008, Guvernul a propus introducerea unei cote speciale pentru migrarea forței de muncă, pentru ca, pe de o parte, în țară să fie atrași specialiști calificați, pe de alta – să fie protejată propria piață a muncii.

Anterior, conform Legii cu privire la migrație, anual era stabilită cota totală de imigrare, care nu trebuia să depășească 0,05% din numărul total al populației. Dacă în 1995 aceasta a fost stabilită ținînd cont de numărul total al populației de 4,35 milioane de oameni și constituia 2176 de imigranți, atunci, către anul 2006, ea s-a redus la 1971 de imigranți, deoarece populația rezidentă a RM la acea perioadă număra 3,94 milioane de oameni. În consecință, cota-2007 a fost epuizată în doar nouă luni: mai multe proiecte investiționale implementate în Moldova au avut nevoie de forță de muncă de calificare înaltă. De aceea, Guvernul a propus stabilirea anuală a cotei migrației de muncă pornind de la necesitățile economiei naționale, fără referire la numărul populației.

Au trecut zece ani. Realitatea-2018: pronosticul președintelui Vladimir Voronin privind deficitul forței de muncă s-a adeverit pe deplin. În țară nu se ajung medici, pedagogi, constructori, polițiști și chiar procurori. Despre cota migrației de muncă nici nu se pomenește: RM este gata să-și deschidă piața muncii pentru oricine, inclusiv pentru forța de muncă necalificată, deoarece există un deficit catastrofal.

Anul 2050 – Moldova multirasială?

Expertul economic Veaceslav Ioniță consideră că RM suportă în prezent al doilea val de migrație (pentru unii este deja al treilea, dacă ținem cont și de valul de migrație de la începutul anilor 1990, dar nu mai contează).

În timpul valului precedent, menționează Ioniță, fluxul emigranților venea din localitățile rurale – în special, din sud și nord. Orășenii nu se grăbeau să plece. Acum e o altă situație. În actualul val de migrație orașele ies în prim-plan – lider la plecarea cetățenilor este or. Bălți, urmat de Chișinău. „Aici oamenii trăiau care cum putea, în speranța că toate se vor normaliza. Acum pleacă mulți oameni avuți, își vînd casele scumpe, afacerile. Oamenii își doresc un mediu de viață benefic”, consideră expertul.

În octombrie 2016, în timpul campaniei prezidențiale, actualul șef al statului, Igor Dodon, spunea că zilnic țara este părăsită de 106 persoane, care aleg să trăiască în alt stat, iar numărul angajaților între anii 2014 și 2015 s-a redus în Moldova cu 20 de mii de oameni. Expertul economic Mihail Poisic operează cu următoarele cifre: dacă în 2008 numărul populației plasate în cîmpul muncii în Moldova era de 1251 de mii, apoi în 2016 – de 1219,5 mii. Timp de opt ani, cu alte cuvinte, s-a redus cu 32 de mii de persoane.

Conform Centrului de Cercetări Demografice al Academiei de Științe a Moldovei, cifra reală a cetățenilor Republicii Moldova care anual pleacă peste hotare pentru reședință permanentă este de 30 de mii, deși statistica oficială indică nu mai mult de 3-5 mii. Anul trecut, numărul cetățenilor moldoveni care au obținut cetățenia Federației Ruse a fost de 15,5 mii, 17 mii au obținut permis de ședere temporară în FR, 8,7 mii – viză de reședință.

Practic, în toate studiile internaționale, Moldova este lider european la exodul populației din țară. Conform datelor publicate anul trecut pe site-ul Factmaps, către anul 2050, în Republica Moldova va rămîne o populație cu 44% mai mică decît în prezent. Iar Institutul Demografic Vienez (Vienna Institute of Demography) prognozează că populația țării se va reduce către acest an cu 42,7% și va constitui 1,7 milioane de oameni.

„Ca urmare a exploziei demografice, spre mijlocul anilor 2050, în Moldova se va resimți deficitul forței de muncă. Iată de ce peste 40-50 de ani autoritățile RM vor fi nevoite să invite forță de muncă de peste hotare. Vor veni oameni de diferite rase și confesiuni. Putem conta pe coreeni, chinezi, care pot munci în condiții mai complicate și cu un salariu mai mic. Iar oamenii noștri vor munci în Franța, Italia, Portugalia, Rusia”, spune președintele Asociației Sociologilor și Demografilor, Victor Mocanu, într-un interviu acordat portalului Sputnik Moldova în 2016.

Demografii au greșit puțin la stabilirea perioadei. Guvernul nu a mai așteptat 40-50 de ani și deja este gata să invite brațe de muncă de peste hotare.

Înlocuirea moldovenilor cu gastarbeiteri  

„Migrația este ca un Ianus cu două fețe – cetățenii noștri pleacă să cîștige bani sau să locuiască permanent peste hotare, în țară se resimte lipsa forței de muncă, problema necesită rezolvare”, susține Olga Poalelungi, directoarea Biroului Migrație și Azil.

În anii 2005-2008, autoritățile moldovene au încercat să regleze procesele migrației de muncă, legîndu-le de perspectivele de dezvoltare a țării noastre: renașterea economiei era una dintre direcțiile importante de reducere a forței de muncă naționale, care emigra în căutarea salariilor corelate cu standardele europene medii. Pe atunci au fost elaborate și lansate diverse strategii și programe de dezvoltare a regiunilor (programul „Satul moldovenesc”, Programul național de gazificare etc.) și programe de instruire a cadrelor. Iar renașterea economiei naționale urma să se bazeze pe creșterea investițiilor directe în producere. Parțial, aceste planuri au fost realizate: în 2008, fluxul de investiții străine în economia moldovenească era de 711,46 milioane de dolari, către 2016 această cifră s-a redus la 143,15 milioane.

Acum Guvernul încearcă să soluționeze problema deficitului forței de muncă în cel mai simplu mod – nu prin dezvoltarea economiei, ci prin forța de muncă invitată din afara țării.

Pe parcursul anului 2017, Guvernul și Parlamentul a tot modificat legislația în vigoare, simplificînd regulile de lucru, regimul de ședere a imigranților de muncă pe teritoriul RM și cerințele față de cetățenii străini care vor să muncească legal în Moldova. Astfel, termenul de examinare a cererilor și de eliberare a permiselor de angajare în cîmpul muncii a fost redus în jumătate. Nu au nevoie de permis de muncă în RM specialiștii invitați de Guvern sau organele centrale ale administrației publice, specialiștii de înaltă calificare, străinii implicați în proiecte investiționale de însemnătate națională și persoanele cu funcții de răspundere.

A fost redus numărul instituțiilor de stat care verifică și se ocupă de schemele de coordonare a actelor permisive. Anumite înlesniri au fost prevăzute pentru imigranții delegați pentru termenul total de 90 de zile și pentru cetățenii străini ale căror specialități au fost incluse în Lista specialităților prioritare, aprobată recent de Guvern.

Premierul Pavel Filip a declarat că, grație acestor măsuri, RM poate atrage în economie mai multe investiții străine. Ce-i drept, nu este clar cum atractivitatea investițională a RM poate influența atragerea, pentru a munci în Moldova, a asistentelor medicale, bucătarilor sau plasarea în cîmpul muncii a imigranților pe post de personal auxiliar în școli, gimnazii și licee (ca regulă, este vorba despre psihologi, bibliotecari, acompaniatori etc.), sau ca personal auxiliar în oficii și hoteluri. Aceste profesii au fost incluse în Lista specialităților prioritare 2018, deci străinii care s-au angajat conform lor vor beneficia de aceleași înlesniri ca și programatorii, inginerii de sistem, analiștii SOFT, designerii grafici și multimedia, inginerii-constructori, specialiștii și consultanții în finanțe și investiții, perforatorii și alți reprezentanți ai celor 127 de specialități prioritare pentru Moldova.

În lista aprobată de Guvern figurează și specialități tradiționale pentru RM, în care țara noastră este donator pentru multe țări europene. Este vorba despre reprezentanții unui șir de profesii din domeniul construcțiilor (macaragii, pietrari, specialiști în beton armat etc.), precum și apicultori, grădinari, legumicultori, crescători de animale, silvicultori etc. Deci – pe ai noștri îi “exportăm”, iar în locul lor vom “importa” specialiști de peste hotare, în loc să încercăm să facem atractivă munca în țară.

O profesie deficitară – programator

Moldova nu este nici prima, nici ultima țară care mizează pe importul forței de muncă. Anul trecut, Guvernul Lituaniei a aprobat o listă de 27 de profesii deficitare în țară, specialiștilor din al căror domeniu le este garantat un loc de muncă. Este vorba despre tehnologi în confecționarea îmbrăcămintei, ingineri în domeniul controlului tehnic asupra utilajelor, ingineri-mecanici, constructori, designeri graficieni, analiști în sfera sistemelor computerizate, programatori, ingineri-programatori etc. Specialiștilor străini din aceste domenii li se promit vize de reședință temporare, dacă angajatorul este de acord să-i angajeze pentru minimum un an și să le achite un salariu pe jumătate mai mare ca cel mediu.

Cei de la guvernul lituanian spun că, din cauza migrației în masă a locuitorilor și a dorinței de a primi salarii europene, în Lituania există un deficit de lucrători calificați și că spre anul 2020 situația poate deveni critică. „Spre exemplu, putem prognoza că, în anul 2020, țara va avea nevoie de 10 mii de specialiști în domeniul tehnologiilor informaționale, iar în total necesitatea de specialiști IT în UE va spori pînă la 900 de mii de persoane”, a menționat ministrul lituanian al Economiei Mindaugas Sinkevičius.  

O treime din Lista specialităților prioritare 2018 o formează tot specialiștii IT. Tehnologiile informaționale fac parte din puținele ramuri în care Republica Moldova este competitivă. Inclusiv la salarii.

La Chișinău este înregistrat un șir de filiale ale companiei braziliene Stefanini, care numără 88 de oficii în toată lumea. Salariile programatorilor încep de la 800 de dolari, specialiștii “de top” cîștigă 2,5-3 mii de dolari, programatorii începători – 200-400 de dolari. Este comparabil cu salariul mediu european în sfera IT.

Spre exemplu, în Germania salariile medii cele mai mari din sfera IT se plătesc în Bavaria – 53 863 de euro/an, Hessenе – 53 633 de еurо, Baden-Wurttenberg – 52 895 de еurо. Este aproximativ 4,3-4,5 mii de euro/lună. Dar e vorba, în primul rînd, despre cele mai costisitoare, din punctul de vedere al traiului, pămînturi germane, în al doilea rînd – despre impozite suficient de mari, de aceea, un angajat IT poate primi aici tot atît cît primește colegul lui moldovean.

La București, unui programator web i se pot propune chiar de la bun început 1000 de еurо. Majoritatea specialiștilor IT din România se concentrează în capitală, dar și în or. Cluj Napoca, considerat valea IT a României. Însă programatorii moldoveni, de regulă, nu se rețin prin România. De cele mai multe ori ei pleacă în Ungaria, Anglia, Canada sau SUA, unde cîștigă mai bine. Totuși, majoritatea companiilor americane preferă varianta de colaborare la distanță cu ocuparea parțială sau deplină în formatul home-office. Deoarece pentru aceleași lucrări efectuate, în oficiu, angajatului îi va fi achitată suma de 6-10 mii de dolari, iar “la distanță” – doar 2-3 mii.

Așa că domeniul IT din Moldova este destul de competitiv. O lată chestiune este dacă străinii vor dori să vină la lucru în Moldova la chemarea Guvernului. Unul dintre specialiștii IT cunoscuți zice că doar ucrainenii ar putea să o facă. La Kiev tot există multe oficii ale companiilor IT mari din Europa și salariile oferite pot fi comparate cu cele din Moldova. În celelalte orașe ucrainene se plătește mult mai puțin. Însă, din cauza instabilității din țară, mulți specialiști nu riscă să meargă la muncă la Kiev, de aceea, ei ar putea veni la Chișinău, consideră interlocutorul nostru.

Chinezi, malaezi, vietnamezi?

În privința celorlalte profesii din Lista specialităților prioritare, Moldova nu riscă să fie inundată de străini. Dacă cu asemenea salarii noi nu-i putem păstra pe specialiștii proprii, e puțin probabil că cei străini se vor lăsa ademeniți.

„Încerc să-mi imaginez cine poate veni să muncească în Moldova pentru un salariu de două sute de dolari, spune expertul în economie Victor Ciobanu. Este evident că din țările dezvoltate nu va veni nimeni, doar în cadrul unui proiect implementat în Moldova de companiile străine. Chinezii? Au trecut timpurile cînd locuitorii Chinei se apucau de orice muncă pentru 100 de dolari. La ei salariul minim oficial, în funcție de regiune, anul trecut era de 150-350 de dolari, iar salariul mediu în 2017 era de 750 de dolari.

În condițiile deficitului forței de muncă, calificate și necalificate, țările occidentale atrag oameni din lumea a treia. Iar noi înșine sîntem o țară din lumea a treia, nu mai există o lume a patra, a cincea etc. Din punctul de vedere al dezvoltării economice, Moldova se află în zona a 140 de state, mai jos ca noi este doar Africa. La ce ne trebuie nouă străinii? Avem suficienți specialiști proprii. Aceleași asistente medicale și medici, care acum fug în România și alte țări. Creați-le lor condiții normale de muncă și dați-le salarii decente.

Președintele Confederației Naționale a Sindicatelor, Oleg Budza, consideră că, odată cu deschiderea pieței muncii, în Moldova poate năvăli un flux de imigranți din țările sărace ale Asiei. „Există malaezii, vietnamezii, în ale căror țări nivelul de trai și condițiile sînt și mai rele decît la noi. Ei sînt gata să vină la noi deoarece aici e mai sigur, nu există acte de terorism”, a declarat liderul sindical pentru Sputnik Moldova.

Mihail Poisic nu este de acord cu aceasta: „Ce sens are migrația de muncă? Omul pleacă din locul său pentru a cîștiga și a trimite cea mai mare parte din bani acasă. Iar pentru ca să plece, e nevoie ca salariul să fie dublu față de cel din Patrie. De aceea, forța noastră de muncă merge în Occident pentru a îndeplini munci necalificate: chiar și munca necalificată acolo se plătește mai bine decît cea calificată în Moldova.

Să admitem că au venit la noi chinezi, malaezi și vietnamezi – la un salariu de 4-5 mii de lei (200-250 de еurо). Ca să închiriezi un apartament, trebuie să dai 150-200 de еurо. Să zicem, îl închiriază pentru mai multe persoane. Adăugați costurile serviciilor comunale, care în Moldova sînt jefuitoare. Dar mai trebuie să trăiască din ceva, să se alimenteze. Ce le va rămîne în ultimă instanță? Mai ales că, în alte țări, pentru aceeași muncă poți primi mai mulți bani. În Rusia, străinii angajați legal primesc cca 30 de mii de ruble/ lună (7-8 mii de lei), nelegal – ceva mai puțin. În asemenea condiții, cine se va repezi să muncească în Moldova?”

Expertul în economie Veaceslav Ioniță consideră că, în “asemenea condiții”, RM are o singură ieșire: evidentă, despre care se vorbește mult și demult, însă se face puțin și care nu are vreo legătură cu atragerea forței de muncă străine.

„Pentru Moldova, calea cea mai evidentă în următorii ani – investițiile, inclusiv cele străine, în crearea capacităților de producere orientate spre export. Dar cea mai mare problemă este în prezent lipsa forței de muncă calificate. Anume de aceea noi trebuie să dezvoltăm urgent potențialul școlilor profesionale pentru instruirea lucrătorilor în conformitate cu noile cerințe ale investitorilor. Dacă dorim să atragem investiții care costă scump, trebuie să facem tot posibilul ca să putem pregăti cadre de înaltă calificare”, a scris Veaceslav Ioniță pe pagina sa de pe o rețea de socializare.

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load