Occidentul – criză sau agonie? Complot sau rezultatele dezvoltării civilizației progresiste? Partea 2

Continuăm studiul nostru, consacrat cauzelor ce distrug vechile principii ale civilizației europene .

«Revoluția nu are sfîrșit»

Ala dar, ce se petrece în occident? Este o revoluție, în sensul inițial al termenului. Căci «revoluția» provine din latinescul revolutio — viraj, lovitură de stat, transformare. Da, acea revoluție, care de secole schimbă suflul și esența Europei. Care a distrus vechea lume aristocratică. Lozinca ei «Jos altarele și tronurile!» este un program de acțiuni, îndreptate spre detronarea valorilor și a realităților politice, care de milenii, cel puțin de la merovingieni încoace, formează chipul continentului nostru.

Carol cel mare a cimentat aceste valori în principii imperiale. Vaticanul le-a controlat trăinicia secole în șir. Aristocrația, urmașii ostașilor care au negat cultul lui Odin și Tor, Perun și Venera, a adoptat creștinismul în două redacții, romano-catolică și ortodox-bizantină, ea la fel este ținta în această veșnică luptă a lumilor. Vechea Europă a pierit în șirul de revoluții, dar au rămas națiunile și elitele, au rămas tradițiile creștine tradiționale, principalul – au rămas familiile, neamurile și sîngele lor.

Anume cu aceste avanposturi ale lumii trecute a luptat și mai luptă revoluția și apologeții ei, soldații și ofițerii. S-ar părea că vechea lume s-a prăbușit, însă revoluția are propriile planuri și propriul scop, ea este veche ca lumea și intermitentă, finalul ei este începutul unei noi revoluții, care provine din același centru. Astăzi în lumea întreagă revoluția suprimă ultimele rămășițe ale altei lumi, a lumii tradiției, care mereu se retrage, uneori fără a se împotrivi. Iată că ultimele faze ale revoluției au loc sub ochii noștri. Degrabă vom vedea rezultatele acestui proces și consolidarea unei elite străine lumii.

Ceea ce era temelia temeliilor

De ce este așa? Nu e un secret, că pe parcursul secolelor Europa a dus povara istorică, sensul căreia era extinderea bazelor civilizaționale , a doctrinei creștine și a temeliei științifice a civilizației noastre. Europa a avut un rol-cheie și în globalizarea lumii, în unificarea unor spații geopolitice îndepărtate, care nu aveau interconexiuni. Dacă nu era Europa, ce ar fi putut uni Imperiul Japonez și Orientul Apropiat, Iranul și America Latină, India și civilizația chineză? Ele erau străine , și mai că nu știau de existența celorlalte. Europa a unit aceste lumi, iar morala, antică la început, apoi și cea creștină, pe care o purta ea, au devenit corpul valorilor etice universale.

Ulterior li s-au alăturat valorile Renașterii și mărețele opere ale titanilor acelor timpuri. Toate celelalte doctrine , de la budism la shintoism, au fost doar jucători locali. Iar elitele lor își formau spațiile numai cu acceptul elitelor atlantice ale Europei și Americii. Așa a fost în India victoriană, America franco-anglo-canadiană, etc.

Dar azi, cu pasa anumitor cercuri, au început să se ridice civilizațiile regionale. Unele, cum ar fi China sau lumea islamică, au început să formeze propria viziune autentică asupra universului și a viitorului planetei. China chiar a preluat inițiativa și depășește cu succes occidentul în dificila cursă economică. Deocamdată economică, dar nu este exclus, că în scurt timp ea va deveni una geopolitică și militaristă. Nici islamul nu pierde timpul în zadar. Pentru locul lor sub soare luptă India și America Latină. Își ridică capul Iranul, se pronunță Japonia, care în plan economic are resurse universale enorme de influență.

Astfel, Occidentul a început să cedeze pozițiile de altă dată, căci mereu a fost subminat din interior. Unele țări erau ridicate, dar Occidentul – mereu suprimat artificial. Aceasta este noua parte a revoluției. Deci, scopul ei nu este progresul, ci nimicirea jucătorului concret, adică a civilizației europene. Anumite forțe au condamnat europeanul și țările influențate de el, acele spații în care se extind posibilitățile lui intelectuale, culturale, economice. Anume acest spațiu este azi distrus intens, anume asta este ultima fază a revoluției antieuropene.

«Tot ce este vechi, este nimicit»

Pentru ce este pregătit Occidentul? Ce fel de oameni stau în spatele acestui proces și cum văd ei viitoarea lume?

Înainte de a înțelege și a căuta răspunsuri, să apelăm la opinia celor, care au scris mult în timpul luptei contra degradării și devalorizării Occidentului. Iată ce spune Patrick Buchanan, autorul discursurilor președintelui SUA Richard Nixon, într-un interviu pentru revista «Nation und Europa»:

«În America și în Europa revoluția anilor 60 a învins și a devenit dominanta culturii. Această revoluție a jurat credință avorturilor și feminismului, dreptului homosexualilor de a se căsători și a adopta copii, egalitarismului, eutanasiei și guvernului mondial. Este vorba despre marxismul cult, care este de fapt foarte antioccidental. El a acaparat universitățile noastre și azi domină lumea cultă: arta, presa, televiziunea, instituțiile școlare. Istoria este demonizată, eroii ei – răsturnați. Tot ce e vechi, este măturat definitiv, memoria este curățată, pentru a putea crea o religie nouă, care crede în globalism, egalitarism, hotarele deschise și guvernul mondial. Noua religie trebuie să cuprindă toate sferele vieții, în schimbul libertății și demnității noastre. Este vorba despre vechea alegere faustiană. Dar eu cred: opunerea față de această revoluție este datoria sacră a omului occidental ».

Acest proces a fost lansat demult, scopul lui este distrugerea totală a vechii lumi și a civilizației creștine. Anumite centre formează armata celor care vor distruge și distrug această lume. Bani enormi au fost direcționați pentru realizarea acestui proces, dar înainte de a răspunde la întrebarea ce fel de centre și cine stă în spatele acestui complot, să aducem încă un citat din același autor, care ne va deschide ochii la catastrofa demografică din Europa: «Studiul meu, bazat pe statisticile ONU privind populația, arată că nici un stat european, cu excepția Albaniei islamice, nu deține date despre natalitate, ce i-ar permite să supraviețuiască, în forma actuală, anului 2050. Către a.2050 Europa va pierde 128 mln. din cele 728 mln. de locuitori actuali. Aceste pierderi corespund actualului număr al populației Belgiei, Olandei, Norvegiei, Suediei, Daniei și Germaniei luate la un loc. Italia va pierde 16 mln. de populație, Germania — 23 mln., Rusia — 33 mln. Chiar dacă numărul europenilor se va reduce brusc, populația va îmbătrîni și va muri, ei vor fi nevoiți să primească sute de milioane de africani și musulmani, pentru a completa locurile de muncă eliberate, a achita pensiile, ajutoarele sociale, a-i sprijini pe cei în etate. Către a. 2050 jumătate dintre europeni vor trece de 50 de ani, din ei 10% (60 mln. de persoane) vor avea peste 80 de ani. Atunci Europa va fi terminată. În jumătate dintre țările europene deja azi mortalitatea depășește natalitatea — adică, numărul sicrielor e mai mare ca cel al leagănelor». (P.Bchanan, «Nation und Europa»)

Așa dar, despre centre. Este o temă aparte, foarte dureroasă. În lume există puncte intelectuale de atracție. Locuri ale puterii și ideii. Locuri ce generează idei și creează viitorul. Aceste centre și-au propus anumite sarcini. Azi noi vedem că ele se realizează cu succes, căci în fruntea multor țări occidentale stau persoane instruite și programate anumit, scopul lor este să distrugă Occidentul, acea civilizație, care de milenii a purtat povara progresului istoric, al dezvoltării culturale și creșterii regiunilor înapoiate.

Liderii aflați la putere distrug această lume. Dar ei nu exprimă propria voință, ci voința celor care stau în spatele cortinei istorice. Cu toții își îndeplinesc sarcina. Unii erodează totul în complex: cultura, morala, realitatea politică, iar azi - și pe cea economică. Revoluția intră în stadiul final, aproape mesianic.

Două himere

Interesant e că viitoarea lume nu are nevoie nici de occident, ca model civilizațional exemplar, nici de forma capitalistă a economiei. Căci capitalismul nu este doar lumea capitalului. Este și lumea vechii aristocrații, ieșite din sistemul valorilor feudale. Este lumea Renașterii, cu potențialul său activ de creație. Este și lumea burgheziei, care nu întotdeauna și-a construit idealurile pe valorile capitaliste. Amintiți-vă de industriașii ruși de rit vechi. Amintiți-vă de businessul polonez din sec. XIX: după pierderea patriei și a statului, nobilimea a mers în comerț și antreprenoriat.

Să încercăm a elucida esența concepției despre formațiunea feudală primordială. Aceasta este ceva mai mult ca feudalismul, ea nu a murit odată cu revoluția franceză. Ea doar a căpătat alte forme, căci este indispensabilă mentalității europene. Lumea capitalului distrugea bastioanele ei în vest, iar socialismul – pe cele din est. Există conspirația a două ramuri ale dragonului, himera socială a sec. ХХ. Prima himeră este lumea capitalului, a doua – lumea realităților socialiste. Ambele tipuri de dezvoltare socială, ambele a.n. formațiuni au fost total străine mentalității europeanului. Cine nu crede, să-l citească de Dostoievski, sau pe Hamsun. Acești titani ai literaturii universale arată că europeanul simplu, care locuia nu doar la Paris și Londra, dar și la Sankt-Petersburg, Stockholm și Oslo, suporta cu greu lumea capitalului.

Difuziunea valorilor capitaliste a distrus mentalitatea sănătoasă a societății europene tradiționale. Observați, că despre ideile comunismului a vorbit cel care se descurca cel mai bine în lumea relațiilor capitaliste, adică Carl Marx. Și nu întîmplător.

Capitalismul este același comunism. Comunismul este capitalismul de stat. Frați-gemeni. Ambii au la bază exploatarea nemiloasă a societății, a omului și a planetei. În asemenea condiții omul nu se dezvoltă. El nu poate crește în aceste colivii sociale, în această pușcărie istorico-politică, care are doar două celule. Nici Rafael, nici Cicero, nici Shankaracharya, nici Bodhidharma, nici Ghandi nu poate ieși din acest om. Violența sistemului naște robia, iar aceasta naște omul-golem, omul-robot, esența căruia este menținerea volantului sistemului social.

Astfel dușmanul neamului omenesc ne duce pe două căi, proiectate de două matrice de haos și perversiune morală a esenței ființării. Prima - lumea capitalului, a doua – cea a comunismului. Este dialectica strecurării diavolului în lumea noastră. Scopul acestei matrice nu este revoluția mondială – doar pogromul european. Scopul ei este distrugerea civilizației europene, din care face parte Rusia, America, Australia și alte țări în care s-a manifestat voința și energia omenirii europene și mai pe larg – a celei indo-europene. După ce o vor distruge, ei își vor satisface necesitățile. Vor construi o lume nouă, așa cum au construit Orientul Apropiat pe locul unde fusese regatul zoroastrian al sasanizilor, marele Iran sacru, custodele primelor principii de putere și tradiții ale omenirii indo-europene.

În această lume nu va avea loc nici Europa, nici Rusia, nici America. Iar pentru comoditate, ei vor asmuți popoarele unul împotriva altuia. Acesta va fi rolul elitelor naționale. Este ultima versiune planificată a viitorului pe care ni l-au luminat. După care lumea nici nu va ști care-i treaba și pentru ce unul este executat, iar altul – hrănit în exces. Însă pentru unele și aceleași valori URSS a fost numită închisoarea popoarelor și distrusă, iar RPC – supra-plină cu corporații transnaționale. Și acolo, și dincolo – aceeași formațiune, dar una a fost distrusă, cealaltă – crescută. De ce?

Scopul – distrugerea societății tradiționale

Cum am mai spus, rădăcinile acestor procese zac în concepțiile revoluționare social-politice ale secolului XIX. Iar rădăcinile sec. XIX și a revoluțiilor lui - în cel mai obișnuit satanism. Marx scria în teza sa «Diferența dintre filozofia naturală a lui Democrit și filozofia naturală a lui Epicur»: «De fapt, eu urăsc toți zeii ». În aceste cuvinte este esența proiecției istorice , care azi este implementată definitiv în viața noastră, esența revoltei totale a forțelor răului împotriva moralei și valorilor tradiționale. Pentru ilustrare, vom mai aduce aici un șir de fapte, ce ne vor ajuta să determinăm rădăcinile actualei ordini mondiale, în care comunismul și capitalismul nimicesc societățile tradiționale, mai concret – ucid definitiv bătrîna Europă și alți copii ai ei în diferite colțuri ale lumii.

Marx, ca figură proeminentă, ca un far al năvălirii infernale, a cultivat această iarbă rea, care de două secole putrezește pe corpul civilizației europene și, mai extins, – pe a celei occidentale. Dar el a avut urmași minunați. Ei și-au exprimat direct ura nu doar față de lumea creștină, civilizația tradițională a indo-europenilor, dar și față de Europa în general și Rusia ca parte a Europei. Putem spune, față de lumea valorilor creștine.

Acest complot nu numai că nu este condamnat, astăzi el a devenit axa, sufletul Europei Noi și asaltează fortărețele Americii, unde tradiționaliștii protestanți și masonici încă mai încearcă să se împotrivească. Nu-i de mirare, căci ei mai au încă CMI și baza industrială. Europa de azi nu-l mai are. Ea a fost dezbrăcată. Toată industria grea și progresistă, cu care se slăvea Europa precedentelor două secole, a fost distrusă și scoasă dincolo de hotarele continentului.

Pornind cele două războaie mondiale, care erau doar în interesul extremiștilor de dreapta și de stînga, a elementelor subversive și anarhiste, această elită nouă a învrăjbit vechile națiuni europene și a început distrugerea treptată a carcasei civilizaționale. Ura față de lumea veche stimula ambițiile lor nesănătoase. Lozinca lui Marx «Proletari din toate țările, uniți-vă!», proclamată în «Manifestul comunist», însemna războiul păturilor inferioare împotriva elitei, căci avea o esență profund subversivă. Acest corifeu al stîngismului a sădit copacul răului, pe care au crescut nu doar bombardierii din trecut, dar și teroriștii de azi.

Cunoaștem, că orice cultură , civilizație este structurată nu de mase, ci de cei care formează carcasa culturii, structura etajelor superioare ale sistemului social-politic. Care poartă povara deciziilor civilizaționale. Puterea aparține celor care controlează aceste decizii, care conduc lumea.

Această elită vor să o măture hoardele de pseudo-proletari. Mulți dintre ei au crescut în familii sătule. Așa că dorința lor de a face revoluție, ura lor față de inechitatea socială e, mai degrabă, una mistică. Ei nu se potjelui de subnutriție. Dar ei s-au răsculat, au făcut-o în liniștea birourilor lor, a camerelor pentru fumători, a cluburilor burgheze, și au ridicat masele , acest lut istoric pentru autorii proiectelor geopolitice.

Sculptorul a venit și a creat ideea marxistă de stînga. Au susținut-o adepții anarhiști și nihiliști ai revoluției. Nu erau mai buni nici cei din extrema dreaptă. După Marx, au venit social-democrații nemți, apoi bolșevicii și menșevicii ruși .

Primul război mondial a fost punctul de bifurcare în istoria europeană. După cel de-al Doilea Război mondial lumea subversivă a început să macine intens temelia civilizației occidentale. S-a pus problema distrugerii unei anumite societăți, a unei societăți de un anumit tip. Și anume – a celei tradiționale. Da pentru a distruge, trebuiau subminate bazele ei culturale, apoi - și elita, atunci masele de jos, înnebunite și care au renunțat la Dumnezeu și tradiții, se vor putea ridica pentru asaltul decisiv. Realitatea îngrozitoare a acestui asalt este realitatea secolului XX.

Prinși de idealuri false

Acum despre sarcinile concrete ale acestei revoluții. Am mai spus, că principalul dușman al noii elite era cultura vechii lumi, care păstra tradițiile și morala. Prin distrugerea culturii, a început distrugerea temeliei societății – familia. Aceasta a fost una dintre cele mai puternice lovituri din lanțul transformărilor revoluționare. Primii marxiști au pus direct problema libertății sexuale. Sigmund Freud a întemeiat-o filozofic, a egalat omul cu un psihopat. Așa a fost distorsionat etalonul –tip al omului.

Ziarele și revistele, cinematografia și televiziunea - toate plantau idealuri false. Tineretul creștea pe minciună. Lăstarele ei au dat rezultate. Noua generație, cea de la începutul și mijlocul sec. ХХ , se ruga deja la zeii nihiliști, nu la cei marxiști. Vechii zei au fost scoși în afara Europei. Omul vechii lumi pleca în trecut. El nu avea altă cale. Totul mergea spre triumful nebuniei și a ghilotinei. Doar că aceasta a început să funcționeze selectiv. La ce bun să nimicești masele, dacă ele pot fi transformate în cal de tracțiune? Iar dacă nu, atunci să piară din cauza alcoolului și a drogurilor. Este și asta o formă a mobilizării infernale a forțelor. Moartea extinsă în timp înseamnă că masele există, însă de facto ele deja au murit. Cantitatea există, dar calitatea lipsește total.

Veaceslav Matveev

(va urma)