Un foc de armă tras în viitor

Nazismul n-a dispărut în neant după victoria repurtată acum 77 de ani de URSS şi aliaţii occidentali. Şi astăzi, naziştii merg cu pas cadenţat prin oraşele europene, beneficiază de pensii de stat şi aspiră să ajungă în organele puterii.

La mijlocul lunii februarie, la Dresda sunt comemorate persoanele care au pierit în urma bombardamentelor devastatoare din 1945. Timp de trei zile, între 13 și 15 februarie, 1 300 de avioane britanice şi americane au lansat asupra unuia din cele mai frumoase oraşe din Europa 4 000 tone de bombe. Atunci, poliţia a estimat numărul celor decedaţi la 25 000 de civili, în plus 80 la sută din edificiile din urbe au fost deteriorate în diferită măsură, iar 50 la sută din acestea nu mai puteau fi reconstruite. Anual, la Dresda, în februarie se desfăşoară evenimente comemorative, însă de aniversarea bombardamentelor de cele mai dese ori profită neonaziştii şi cei de extremă dreaptă pentru a-şi organiza propriile acţiuni. În anul curent, un eveniment similar a reunit peste 700 de participanți. În timp ce la Cimitirul de Nord (Nordfriedhof) din Dresda edilul local făcea apel să ne gândim nu doar la cei care și-au pierdut viața în acele zile tragice, dar și să reflectăm asupra unui context mult mai larg, adică la motivele războiului și implicațiile acestuia în alte țări din Europa, în partea centrală a orașului, acompaniați de muzica lui Richard Wagner, înaintau în marș neonaziștii, în timp ce unii dintre trecători le strigau din când în când „Nu naziștilor!”.

Timp de 10 ani numărul s-a triplat

Pentru Germania, existența și consolidarea neonazismului a fost o revelație și un șoc în noiembrie 2011, când gruparea teroristă „Subterana Naţional-Socialistă” (NSU) și-a revendicat o serie de asasinate ale persoanelor de etnie greacă și turcă comise în 2006. Iar deja în anul 2012, organizația internațională din domeniul drepturilor omului „O lume fără nazism” a anunțat că, începând cu sfârşitul anilor ’90, numărul naţional-radicaliştilor în ţările Uniunii Europene a crescut de mai bine de trei ori.

În majoritatea ţărilor deja acţionau, destul de legal, partide şi ONG-uri care împărtăşeau valorile radicaliste. De altfel, multe din aceste entități făceau parte din organele regionale sau centrale ale puterii legislative. In Letonia şi Estonia veteranii Waffen-SS au fost proclamaţi luptători pentru libertatea Patriei…

Motivele

Despre motivele renaşterii nazismului se discută foarte mult până în prezent. De cele mai dese ori în calitate de motiv politic principal este indicată criza sistemică a statului tradiţional naţional. Un astfel de stat poate exista doar cu condiţia unei dorinţe incontestabile a tuturor cetăţenilor săi, inclusiv a minorităţilor naţionale, să perceapă această tradiţie, în primul rând, în sens cultural, adică să fie parte a naţiunii majoritare în pofida diferenţelor de ordin etnic şi religios. Iar majoritatea ţărilor recunosc formarea naţiunii nu în baza „dreptului sângelui”, dar în baza „dreptului pământului”. Totuşi, în condiţiile globalizării, când fluxuri ample de migranţi au invadat Eurasia, precum şi în urma erorilor comise de guvernele mai multor ţări europene (multiculturalismul din Europa de Vest, crearea instituţiei de „necetăţeni” în Estonia şi Letonia etc.), mai multe state s-au confruntat cu o lipsă pronunţată de dorință din partea unor minorităţi naţionale şi religioase de a se integra în noile comunităţi. Ba chiar mai multe din aceste state au început să le impună valorile civilizaţionale naţiunii titulare majoritare. În consecință, s-au intensificat stările de spirit naționaliste în sânul diferitor grupuri etnice, a apărut o confruntare crescândă între majoritatea titulară și minoritatea netitulară, confruntare care, ba într-o țară, ba în alta, degenerează în ciocniri deschise.

Drept răspuns, mai multe state europene au întreprins încercări de asimilare forțată a minorităților (interdicția de a purta atributele religioase, crearea unor inspecții lingvistice care au misiunea să verifice aplicarea limbii națiunii titulare chiar și în afacerile private, introducerea unor amenzi semnificative pentru neaplicarea limbii națiunii titulare, reducerea în școlile medii a numărului de ore de predare în limbile minorităților naționale, încetarea finanțării de stat a instituțiilor de învățământ superior cu predare în limbile minorităților naționale etc.). Însă toate aceste acțiuni au avut drept rezultat doar intensificarea tensiunilor în societate.

Există și niște dificultăți de ordin economic. Sărăcia îi privează pe oameni de posibilitatea de a-și controla viața personală, iar, în lipsa opțiunilor și a speranței, ei ajung deseori obiect al manipulărilor din partea celor mai periculoase curente politice, inclusiv a celui neonazist. Național-radicaliștii oferă societății rețete simple, de la asimilarea forțată a minorităților la deportarea acestora din țările în care locuiesc. În unele țări aceste reţete chiar sunt puse în aplicare, iar concomitent este inoculată o ideologie nouă de ură, de aţâţare a vrajbei interetnice şi religioase. În acest sens se recurge la mituri noi care repetă inclusiv clişeele propagandei naziste, îşi găsesc adepţi ideile de reconsiderare a bilanţului celei de-a doua conflagraţii mondiale, de eroizare a criminalilor nazişti şi a complicilor acestora.

Consecințele

Adversarii neonazismului avertizează: ceea ce se întâmplă se poate solda cu retractarea deciziilor Tribunalului de la Nürenberg, revizuirea frontierelor europene și demontarea întregii ordine postbelice a lumii. Însă aceste voci se pierd în dezbaterile fervente despre importanța extinderii NATO și accesibilității resurselor energetice. Pe altarul opoziției geopolitice și geoeconomice sunt aduse ca ofrandă adevărul istoric și posibilitățile de dezvoltare ale întregului continent. Iar între timp foștii deja aliați, SUA și UE, fac uz de influenţa lor politică şi diplomatică pentru a egala rolurile Germaniei şi URSS în declanşarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, pentru a justifica distrugerea monumentelor ostaşilor sovietici şi conducătorilor sovietici de oşti, pentru a diminua actele de curaj al poporului sovietic multinaţional în repurtarea victoriei asupra regimului hitlerist, pentru a eroda importanţa contribuţiei URSS la reconstrucţia Europei de Est în perioada postbelică. Geopolitica încurajează ideile nazismului. Pentru renaşterea neonazismului sunt create cele mai benefice condiţii, practic ca de seră.

Ar putea fi oare stopate aceste procese subversive, ar putea fi oare prevenit acest foc de armă tras în viitor? Da, fără îndoială. Prin perpetuarea adevărului şi memoriei despre Marele act de eroism. Este cel mai eficient mecanism pentru a contracara renaşterea nazismului. Trebuie încetate tentativele de a da uitării lecţiile acelui odios război, de a deforma aprecierile juridice şi morale ale bilanțului acelui război, de a pune la îndoială deciziile Tribunalului de la Nürenberg, de a egala în drepturi victimele şi călăii, de a profana memoria celor căzuţi. Prin unirea popoarelor europene în baza destinului istoric comun, a patriotismului european, a democraţiei şi egalităţii adevărate unde nu există loc pentru mituri geopolitice, valori imaginate, fobii create de mâna omului. Unde memoria nu este supusă actualizării şi reprogramării, ci este susţinută, iar istoria nu este rescrisă, ci este conştientizată. Să fie vorba despre o integrare europeană de sorginte nouă? Posibil.

Piotr Darii