Vaccinarea va învinge covidul, ori invers? Ce nu-i în regulă cu vaccinurile și savanții?

Cine-s autorii și purtătorii coronavurisilui: Care-i sensul jocului ponit în jurul elaborării vaccinurilor? Despre aceasta într-o emisiune de analiză cugetă politologul Serghei Curghinean, liderul mișcării «Суть времени». Dezvăluind sensul jocului, desfășurat în domeniul elaborării vaccinurilor, el vorbește alarmat despre aceea, că azi soarta popoarelor și a omenirii o decid persoane, concentrate pe cunoștințele științifice de acum un secol.

***

Nu doresc să discreditez careva vaccinuri, în special pe ale noastre. Printre altele, cred că ceea ce face Gates este de patru ori mai nociv. Eu înțeleg jocurile care se desfășoară pe această piață medicală și cine va juca pe ea cu totul altceva. Eu pur și simplu repet vorbele, pe care marchizul de Poza le-a spus altă dată regelui Filip: «Sire, dați-i omului libertatea cugetului». Nu libertatea acțiunilor. Nu libertatea investițiilor, nu libertatea de a compromite – libertatea de a cugeta. Adună-i laolaltă pe cei care cugetă diferit. Lasă-i să vorbească. Creează o discuție națională în chestiunea dată. Nu defăima savanții care vor să meargă pe propriul drum. Este dreptul lor unic și sacru – să meargă pe orice cale.

Vaccinarea masivă, sau Ne dorim oare «Uimitoarea lume nouă» a lui Huxley?

***

Există așa o organizație – Centrul național francez de cercetări științifice (Centre National de la Recherche Scientifique, CNRS). Este analogul Academiei de științe de la noi. În interiorul acestei organizații, pe segmentul care studiază arhitectura și funcțiile macromoleculelor biologice ( despre macromolecule voi mai vorbi încă, este prima linie a științei moderne), există oameni preocupați în mod special de virusologia aflată la joncțiunea dintre virusologia propriu zisă și biologia moleculară. Există această sferă, există varianta franceză, de un nivel foarte înalt, a centrului național de cercetare. Și există Universitatea Aix-Marseille, fondată în a. 1409 de contele de Provence. Este cel mai mare institut academic din țările francofone. Are 80 mii de studenți. Are 10 mii de studenți străini din 128 de țări. Are un buget enorm – 750 milioane de euro. Printre absolvenții acestei universități - trei laureați ai Premiului Nobel, pe ceilalți nici nu-i voi enumera. În Franța, este super-respectat, este prima linie a virusologiei.

Și iată că virusologul Etienne Decroli, colaborator științific superior al acestei organizații, începe să cugete asupra covidului. Deci, CNRS New, septembrie, 2020 – mai amintesc odată, că CNRS este Centrul național francez de cercetări științifice. Nu e la fel cum ar scrie presa galbenă: «Peste aproape un an după ce a fost depistat coronavirusul SARS-CoV-2,cercetătorii mai urmează săstabilească cum a reușit el ”să sară peste specii” pentru a contamina oamenii ».Mă auziți? «A sărit peste specii pentru a contamina oamenii ».

Și iată cum caracterizează Decroli situația cu covidul, ca răspuns la întrebările jurnaliștilor :

- Întrebare: Dacă s-a stabilit, că COVID-19 provine de la lilieci, de ce se discută aprins în continuare despre originea lui?

- Etienne Decroli: Deoarece încă nu a fost demonstrat vre-un caz de epidemie provocată de transmiterea directă a virusului de la liliac la om, se crede că cel mai probabil transmiterea către om s-a făcut printr-o specie intermediară a purtătorului, în care virusul putea să se dezvolte și să capete forme ce pot contamina celulele umane. Astfel, SARS-CoV-2 a putut apărea în rezultatul numeroaselor recombinații ale diverșilor coronaviruși care circulă la pangoline (o șopîrlă nu prea mare – note red.) și lilieci, fapt soldat cu adaptarea care face posibilă transmiterea către om. Atunci cauza secundară a pandemiei COVID-19 putea fi un contact cu purtătorul intermediar, posibil cu un animal comercializat la piața din Wuhan, China.

Vaccinarea masivă, sau Ne dorim oare «Uimitoarea lume nouă» a lui Huxley? Partea 2.

S.Curghinean: Virusologul occidental, foarte respectat și care ține foarte mult la propria reputație, spune:«Însă acum majoritatea cercetătorilor cred că pangolinii nu au avut vre-un rol în apariția SARS-CoV-2.

Întrebare: Există indici privind alți candidați la rolul purtătorului intermediar ?

-Răspuns: Încă nu a fost depistat un virus intermediar. Pentru că lipsesc dovezi convingătoare privind ultimul animal –intermediar înainte de infectarea omului, unele surse presupun, că virusul putea depăși bariera de specie în urma unui incident de laborator sau chiar poate fi și sintetic.

- Întrebare: Credeți că SARS-CoV-2 a evadat dintr-un laborator?

- Răspuns: Această ipoteză nu poate fi exclusă, reieșind din faptul că SARS-CoV, apărut în a. 2003, cel puțin de patru ori a evadat din experimentele de laborator. (S.Curghinean: «Și noi știm asta!») În plus, coronavirușii au constituit domeniul de bază al cercetărilor de laborator alături de zona izbucnirii SARS-CoV-2, unde cercetătorii, plus la altele, studiau mecanismele implicate în depășirea barierei speciilor. Dar în prezent analizele bazate pe filogeneza genomilor deplini ai virusului nu permit să facem concluzii clare privind originea evolutivă a SARS-CoV-2. Cum am mai spus, o asemenea tulpină încă nu a fost găsită.

S.Curghinean: De un an tot este căutată! Într-o odaie întunecată se caută un motan negru, care nu există!

Al doilea scenariu presupune că ar putea fi un coronavirus diferit de SARS-CoV sau MERS-CoV, care s-a adaptat oamenilor cu ani în urmă și s-a extins relativ neobservat, iar acum o mutație recentă a asigurat transmiterea lui mai frecventă de la om la om. Pentru a confirma această ipoteză, va trebui să analizăm mostrele de viruși de la oamenii decedați de pneumonie atipică în zonele cu focare înainte de a se extinde pandemia. Într-un final, SARS-CoV-2, posibil, a provenit din virusul liliecilor, depistat de savanții care colectau mostre, care ulterior s-a adaptat altor specii în timpul studiilor pe modelul animalelor de laborator.

- Întrebare: Există oare riscul ca această ipoteză să sprijine teoria complotului privind pandemia COVID-19?

- Răspuns: Studierea originii SARS-CoV-2 – este un proces științific, care nu poate fi egalat cu o teorie a complotului. În același timp, vreau să subliniez faptul, că comunitatea științifică nu poate exclude posibilitatea unei scurgeri accidentale, dacă nu a fost identificat un purtător intermediar. Problema privind originea firească sau sintetică a SARS-CoV-2 nu poate fi condiționată de o agenda politică sau o strategie de comunicare. Ea merită să fie studiată reieșind din datele științifice de care dispunem.

S.Curghinean:Dar așa ceva nu există! Mă întreb de ce nu există și de ce nu există într-o măsură așa de strigătoare la cer?

Ce anume se află în spatele problemei imunizării

- Întrebare: Într-adevăr, multe site-uri web, care scriu mult despre teoriile complotiste, repetă explicațiile lui Luc Montagnier cum că SARS-CoV-2 este «un virus-himeră», creat într-un laborator chinez, un amestec dintre coronavirus și virusul imunodeficienței umane (HIV). Este o teorie serioasă?

- Răspuns:În tot cazul, pe Luc Montagnier nu-l mai iau în serios specialiștii care infirmă principalele lui concluzii.

S.Curghinean:Adică, l-au devorat. Acume rîndul meu, spune Decroli. (Este explicația mea).

Totuși, Luc Montagnier și-a bazat concluzia pe observații serioase, importante pentru a înțelege mecanismul infectării cu SARS-CoV-2. S-a constatat, că gena care codifică proteina-spin conține patru inserții de consecutivități scurte, care nu-s prezente în majoritatea coronavirușilor umani, similari genetic. Probabil, aceste inserții conferă proteinei-spin SARS-CoV-2 niște particularități deosebite. Cercetările structurale arată că primele trei inserții se află pe sectoarele deschise ale proteinei S și astfel, posibil, își au rolul în aceea cum virusul evită sistemul imunitar al purtătorului.

Cea de-a patra inserție, formează locul de scindare a proteazei furinei în SARS-CoV-2, care nu a fost depistată în alți viruși din familia SARS-CoV. Deci, nu putem exclude posibilitatea faptului, că această inserție este rezultatul experimentelor cu scopul de a-i permite virusului animalier să treacă de la această specie la om, deoarece se știe, că acest gen de inserție joacă un rol-cheie în extinderea multor patogeni ai omului.

Cercetătorii care studiază originea acestor inserții au scris într-o publicație prealabilă, că aceste consecutivități ale proteinei-spin SARS-CoV-2 seamănă alarmant cu consecutivitățile fragmentelor virusului HIV-1. Articolul, care a fost supus unei critici durepentru lacunele metodologice și erorile de interpretare, a fost șters de pe site.

Acest postulat ar fi rămas neesențial, dacă nu ar fi fost renăscut de Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel în fiziologie și medicină pentru lucrul asupra HIV. În aprilie, 2020 el a declarat, că aceste inserții au apărut nu în rezultatul recombinării firești, și nu întîmplător, da în rezultatul unor manipulări intenționate cu genele, probabil în timpul cercetărilor privind elaborarea vaccinului contra HIV. Aceste afirmații au fost iarăși infirmate de analiza biostatistică, care a arătat că consecutivitățile similare la HIV și SARS-CoV-2 (între 10 și 20 nucleotide 30 000 pentru genom) sunt prea scurte și că asemănarea, cel mai probabil, este întîmplătoare.

Între timp, ciocnindu-se de dificultăți în înțelegerea originii acestei patogeneze, noi am efectuat o analiză filogenetică, în colaborare cu bioinformaticienii și filogeneticienii. Acele rezultate au arătat, că trei din cele patru inserții observate la SARS-CoV-2, pot fi depistate în tulpinile mai vechi ale coronavirusului. Studiul nostru arată clar, că aceste consecutivități au apărut independent, în timpuri diferite din istoria evolutivă a virusului. Aceste date resping ipoteza introducerii recente și deliberate a celor trei consecutivități de un laborator. Mai există și inserția a patra. Nu putem exclude posibilitatea, ca această inserție să fie un rezultat al experimentelor …»

- Întrebare: Cum putem afla cu certitudine?

- Răspuns:«Genomul SARS-CoV-2 este o enigmă combinatorie. Și o analiză bioinformațională mai profundă va putea depista urmele posibile ale manipulărilor genetice, care presupun originea experimentală. În orice caz, este virusul firesc sau nu, însuși faptul că acum această chestiune poate fi examinată serios, necesită o revizuire critică a instrumentelor de reconstrucție a metodelor folosite în laboratoarele moderne de cercetare și a folosirii potențiale a lor în experimentele privind ”amplificarea funcției”. Astăzi orice laborator poate obține sau sintetiza a consecutivitate a genei. În mai puțin de o lună poate fi creat un virus total nou, cu utilizarea consecutivităților din baza de date. În plus, au fost elaborate instrumente pentru a manipula genele, care-s rapide, simple în utilizare și ieftine. Ele asigură un progres impresionant, dar concomitent sporesc riscul și posibilele urmări ale incidentelor, să zicem – în experimentele privind amplificarea funcționalității virușilor cu potențial pandemic ».

S.Curghinean: Înțelegeți despre ce este vorba? Ce fel de experimente? De amplificare a capacității acestor viruși să infecteze oamenii. De depășire a barierelor care nu permit infectarea. Și este vorba despre viruși cu potențial pandemic.

- Întrebare: Sprijiniți un moratoriu sau o interdicție pentru asemenea cercetări?

- Răspuns: Eu nu-s adeptul interdicțiilor directe. Nu este vorba despre «sterilizarea» cercetărilor, da despre o studiere mai detaliată a echilibrului dintre beneficii și riscuri. Societatea civilă și comunitatea științifică trebuie să revizuiască urgent practica experimentelor de amplificare a funcționalității și adaptării artificiale a tulpinilor de viruși din animalele - purtători intermediari. În viziunea mea, această practică riscantă trebuie revizuită și controlată de către comitetele internaționale de etică. Cercetătorii din aceste sfere trebuie să fie mai responsabili , dacă conștientizează un pericol potențial, care reiese din activitatea lor. Deseori există strategii experimentale de alternativă, care vor contribui la atingerea scopului cu reducerea considerabilă a riscurilor.

- Întrebare: Parcă aceste strategii un au fost utilizate deja?

- Răspuns:Teoretic, da. De facto, noi deseori nu ne atingem scopul, mai ales din cauza că noi, savanții, nu avem suficientă pregătire în aceste probleme

S.Curghinean:Bună treabă! Iată un savant adevărat !

Poate avea vaccinarea consecințe necunoscute (VIDEO)

***

Ei bine, este un articol foarte nobil, științific și de calitate, în care se spun următoarele: pe Luc Montagner l-ați devorat deja. Ați discreditat din rădăcină adevărul rostit de el. Iar eu vă spun următoarele: voi nu aveți un animal intermediar. De aceea nu puteți apăra versiunea zoonotică firească ca pe una absolută. Nu aveți. Iar pe cel pe care l-ați înaintat pentru a-i lua pe toți cu hapca, nu-l puteți privi ca atare. Gata. Nu-l aveți? Vă chinuiți de un an, toată comunitatea științifică, și nu-l găsiți. Asta-i una.

A doua. Luc a indicat patru inserții HIV, dintre care a patra nu poate fi una evolutivă. Dar ea este principală. De aceea voi l-ați devorat, poate că mă veți devora și pe mine. Însă odată și odată adevărul științific va fi rostit.

Și a treia.Eu nu insist pe nimic. Eu vreau să fie examinate toate ipotezele, inclusiv cea a unei scurgeri din laborator sau cea a sintetizării. Și eu nu susțin deloc că, dacă e așa, înseamnă că niște complotiști au edificat ceva mortal, pe care l-au pulverizat în mod intenționat în toată lumea. Asta fac multe laboratoare, au loc scurgeri, etc. Toată lumea este concentrată pe obținerea rezultatelor științifice, pe sporirea letalității virușilor patogeni, inclusiv cei pandemici. Se face așa ceva, eu știu. Și e așa de ușor să se facă. Dar trebuie să punem un fel de căpăstru etic pe toate acestea. Și ultimul lucru. Dacă aceasta este preocuparea militarilor, lor nu le poți pune căpăstru. Ei vor să ucidă, sarcina lor este să ucidă. Și cine a spus că scurgerea a nu s-a produs anume la ei?

***

De ce toate acestea se asociază cumva, și cum anume se asociază cu vaccinarea? Totul se bazează pe faptul, că anticorpul va înlătura antigena, adică maladia, și ne va salva de infecție. Iar dacă acești anticorpi vor fi cumva mobilizați, atunci ne putem salva de boală. Întrebarea este cum să-i mobilizăm? Și imediat apare întrebarea: ce-s ei, de fapt, anticorpii… Ce-s ei, în detaliu? Și de ce fel pot fi?

Și cea de-a treia întrebare – oare ei întotdeauna fac asta? Întotdeauna oare anticorpii «devorează» antigena, adică boala, și salvează, sau ei pot funcționa și ca salvatori, dar și altfel? În ce condiții și cu care antigene încep ei să lucreze diferit? De ce au eșuat toate vaccinările anume în domeniul SIDA și tot ce ține de el? Da aici este o inserție SIDA. În care cazuri vaccinările eșuează? Care este măsura salvării anticorpilor, dacă este vorba despre bacterii și viruși? Care viruși și cum li se împotrivesc? Și ce mai pot face acești viruși cu acești anticorpi? Dar pentru asta trebuie să știm ce este un anticorp, cum este el. Cum funcționează ca salvator, și cum – ca ucigaș? Toate acestea trebuie să le cunoaștem împreună. Și am certitudinea, că e posibil să le cunoaștem doar dacă este vorba nu despre un specialist într-un domeniu îngust, ci despre unul sistemic, doar dacă vom studia istoria problemei.

***

Ne-am convins deja, că primul savant, care a început să studieze imunitatea celulelor, a fost Mecinicov. El a fost primul, dar nu și unicul. Și pentru a ajunge la starea de azi, în care putem examina toate dintr-o dată (și caracterul salvator al anticorpilor, și natura lor, și caracterul distrugător al lor, și impactul lor patologic), și a deosebi ce, unde și cum anume are loc și a discuta ce putem face în afară de activizarea acestor anticorpi (da vaccinul înseamnă tot ce ține de activizarea anticorpilor), trebuie să parcurgem această cale împreună cu omenirea. Mai rapid și mai concis, dar neapărat trebuie să parcurgem calea de la Mecinicov și mai departe, pe toate jaloanele de bază.

Mecinicov a fost primul jalon, prima concepție, celulară, a imunității. Ce urmează? Care-s următoarele jaloane? A doua concepție a imunității, care răspunde la întrebarea despre cum să recunoaștem ceva ce se numește antigenă, adică un material dușmănos, și cum organismul se apără de ceea ce a recunoscut, a fost formulată de remarcabilul savant german Paul Ehrlich.

Ehrlich a muncit la Institutul berlinez în numele lui Robert Koch și în a. 1908 a primit, împreună cu Mecinicov, Premiul Nobel în domeniul imunologiei. Ehrlich este considerat fondatorul terapiei chimice. Concepția sa privind imunitatea el e creat-o studiind sîngele animalelor infectate cu diverse bacterii. Cercetările lui au arătat, că în sîngele animalelor bolnave apar substanțe ce distrug particulele străine, capabile să afecteze negativ vitalitatea organismului.

În a.1891 Ehrlicha numit substanțele anti-microbiene din sînge anticorpi, în germană - antikörper. Corpi erau numite bacteriile. Pe atunci ipoteza fundamentală a lui Ehrlichnu putea fi confirmată, ea putea fi numită revelație. Revelația consta în faptul, că acești anticorpi, pe care Ehrlich îi numea lanțuri laterale, există și înainte de contactul organismului cu un microb concret. Ulterior, existența lanțurilor laterale ale lui Ehrlich a fost demonstrată. Și a fost efectuat un studiu detaliat a fenomenului numit de Ehrlich «lanțuri laterale», iar de urmașii lui– «receptori limfocitari pentru antigene ».

Este important să menționăm, că și concepția lui Mecinicov, și cea a lui Ehrlich au fost performanțe la începutul sec. ХХ, că pe noi ne desparte de ele mai mult de un secol. În acest răstimp s-au schimbat foarte multe: și în imunologie, și în microbiologie, și în biologia moleculară, care pe atunci nu exista, și în virusologie, care la fel nu exista. Dar în cursurile populare concepția imunității este redată așa, de parcă o predau nu savanți care muncesc în prima linie a științei secolului XXI, ci niște contemporani ai lui Mecinicov și Ehrlich . Iată de ce trebuie să înțelegeți, că pentru o anumită categorie de medici, care muncesc eroic, minunat, etc., toate s-au oprit acolo.

***

Concepția lui Ehrlich , mai exact concepția lui Ehrlich –Koch, numită concepția umorală (adică, care se bazează pe procesele din mediul lichid al organismului: sînge, limfă, lichidul țesuturilor) la fondarea ei, era văzută ca o concepție ce contravine concepției lui Mecinicov, numită celulară (sau fagocitară). Ele se confruntau. Această confruntare a durat mai bine de 20 de ani. Și anume ea a format imunologia ca știință. Timp de cca 30 de ani concepția umorală a avut mai mulți adepți ca cea celulară. Mai simplă a fost înregistrarea reacției antigenelor — anticorpii în soluții. Cu celulele am învățat a lucra ulterior.

Dar urmașii lui Mecinicov lucrau cu celulele foarte insistent. Ei demonstrau, că nu întotdeauna totul se reduce la cele ce se produc în sînge, chiar dacă acesta este foarte important. Adepții lui Mecinicov demonstrau, că sîngele poate fi în perfectă ordine, da boala se poate dezvolta. Și că fagocitele pot contribui la depășirea bolii. Iar ele nu se află în sînge. Au fost efectuate studii, în care toată substanța umorală avea acces la bacterii, fagocitele – nu. Adică, totul coincidea cu teoria lui Ehrlich, da cu a lui Mecinicov – nu. Și s-a demonstrat, că în acest caz bacteriile nu erau supuse impactului necesar.

(Va urma)