Europa riscă un al Treilea Război Mondial. Cum să nu participăm la el?

Multă lume vorbește și scrie despre noua ordine mondială, care se stabilește în prezent. Propria viziune despre tendințele-cheie în politica mondială și despre aceea cum va arăta lumea nouă, o are expertul militar Alexandr Artamonov. Discutabilă, dar curioasă.

Situația unei furtuni ideale

Principala tendință a politicii mondiale este mișcarea spre un război planetar și refacerea zonelor de influență. Însă scopul suprem este deconstrucția actualei ordini a lucrurilor, a modului nostru de viață, și crearea Lumii Noi. Nu sună abstract. Sună destul de concret, pentru că noi am trecut la nivelul inferior, la distrugerea din ambele părți a armatelor celor care-s pro, și celor care-s contra. Unii se pronunță pentru reconstruirea lumii, alții se împotrivesc și încearcă să apere ordinea lucrurilor, stabilită la Potsdam și Conferința de la Yalta. Celelalte caracteristici și respectivele scopuri și sarcini vor fi mai inferioare în raport cu scopul suprem și scopul de nivelul superior.

Unul dintre aceste scopuri este deconstruirea Europei, și nu numai a celei de Vest. Reconstruirea întregului ansamblu european. Al treilea scop este crearea unui nou centru de atracție economică în regiunea Pacificului conform planului anglo-sferei. Noi înțelegem perfect, că planul lui Boris Johson acum este tradus în viață sub ochii noștri. De fapt, acest plan doar îi poartă numele, dar este unui comun, el ar mai putea fi numit planul lui Clinton și a tuturor figurilor importate anglosaxone, nu doar americane, nu doar engleze, ci a întregii lumi anglosaxone.

Cu privire la deconstruirea sau reconstruirea Europei. La moment, pentru europeni se creează situația unei furtuni ideale. Însă ei nu înțeleg asta. Nici Maia Sandu, nici toți politicienii din Polonia, nici chiar Emmanuel Macron. Se creează impresia că ei nu înțeleg, că anume ei se află pe linia de ochire. Probabil, numai Victor Orban a înțeles că, în cazul dat, de Europa așa cum exista ea anterior nu mai au nevoie nici americanii, nici Rusia. Iată de ce vorbim despre situația unei furtuni ideale.

Există numeroși factori care, acumulați laolaltă, creează un vector asociat, îndreptat spre distrugerea ansamblului european. Și toate elementele constructorului se văd și se aud. Însă din careva motive oamenii nu asamblează acest puzzle, acest tablou. Da el este simplu.

Americanii nu au nevoie de Europa, deoarece economia americană întotdeauna s-a dezvoltat pe contul altora. America a apărut pe contul altor țări, ca proiect. Ea s-a dezvoltat pe contul Primului și a celui de-al Doilea Război Mondial, apoi pe contul războiului rece. America întotdeauna a folosit resursele care îi erau transmise din Lumea Veche și alte zone de influență. Încolo fugeau oamenii, încolo se duceau capitalurile, acolo a fost, de fapt, creată arma nucleară, pentru care nemții pregătiseră deja solul. Adică, americanii mereu au primit ceva – acte, oameni, informații, date, capitaluri, aurul care și azi este la Fort Knox, în pofida voinței Germaniei și a altor țări.

De ce Europa nu mai trebuie nimănui

Și în clipa în care remontoarul nu mai funcționează, da mecanismul trebuie reîncărcat, există doar o metodă – un mare război. Și ei l-ar porni bucuroși, mai ales în detrimentul Rusiei, dar e problematic. Rusia are o particularitate, numită de Churchill minimizarea propriilor necesități. Să învingi oamenii care, la distanța de 100 km de Moscova, și azi fac focul în sobe, dar în același timp creează sateliți și sisteme de clasa "Sarmat", e destul de dificil.

Plus concepția de cetate, care constă într-o mare dispersie a orașelor. Adică chiar dacă veți cuceri Ecaterinburgul, nu veți cuceri Novosibirskul, sau nu veți ajunge la Permi. Și în timp ce veți orbecăi, nu veți merge, da anume veți orbecăi pe drumuri desfundate, pe terenuri unde tancurile se împotmolesc, de sute de ori veți fi loviți în toate felurile posibile, comunicațiile se vor extinde, se va repeta Napoleon și toți ceilalți. De aceea cucerirea Rusiei va fi de durată, dificilă și principalul – incomodă.

Dimpotrivă, Europa poate fi cucerită foarte ușor. Pragmaticii americani înțeleg, că nimicirea Europei înseamnă pentru ei nimicirea unui concurent puternic. Adică, Statele nu au nevoie de ea. Pe de altă parte, nici Rusia nu are nevoie de Europa în starea ei de azi. Pentru că ea a refuzat să-i mai fie parteneră. În Rusia mult timp s-a tot spus ”parteneri”, ”foști parteneri”, și doar recent în alocuțiunea lui Putin a răsunat termenul "adversari".

În Rusia a început folosirea termenului ”adversari” în raport cu Europa, și se crede că, pornind pe calea rusofobiei, Europa ajută pe toate căile continuarea războiului. Nu pe Zelenski, da anume continuarea războiului.

De aceea reiese că nici americanilor, nici rușilor, nimănui actuala Europă nu mai trebuie. Brusc, Europa, care era centrul lumii, s-a pomenit a fi figura absolut de prisos a unui set spart.

Proiectul pe care a mers Europa pornind războiul cu Rusia este unul primejdios, asociat cu riscuri colosale, căci este la limita unui fault. Sau Europa pierde, și atunci este inclus un scenariu, sau învinge și atunci moare Rusia. În continuare, ne putem aminti despre planurile legitimate definitiv de Consiliul Europei. Consiliul Europei și-a desenat propria hartă a Rusiei, compusă din șapte-opt state. Dar se știe că o putere nucleară nu pierde un război.

Drept că de Europa au nevoie europenii, conduși în fond de persoane ”puse” de aceeași Americă. Întrebare e dacă liderii celor mai mari state europene, după exemplul Ungariei, vor reuși să se elibereze de dependența externă și să înceapă a munci doar în interesul propriilor popoare.

A trăi peste posibilități

Dar Europa poate pieri și din alt motiv. Acolo se află cca 28 milioane de imigranți de origine musulmană. Ei trebuie hrăniți. De fapt, parțial pentru a-i hrăni pe ei a început totul. Europa nu are destuole resurse… Dovada? În Franța, jumătate dintre capacitățile centralelor nucleare staționează, din simplul motiv că nu există ansambluri de uraniu, s-au terminat elementele care produc căldură. S-au terminat, deoarece anterior Franța le primea din Africa. Da acum Nigeria nu se mai uită la Franța, din Mali Franța a fost pur și simplu expulzată. Republica Central-Africană nu dorește să știe de Franța, dar anume acolo erau combinatele miniere și de prelucrare. Și de aceea acolo aveau loc războaie interminabile. Evident, căci uraniul avea nevoie de instabilitate. O situație instabilă însemna uraniu ieftin, care poate fi luat de acolo prin schimbarea frecventă a guvernelor.

Acum așa ceva este imposibil. Este imposibil după refuzul de a finanța politica africană a Franței, făcut de Edouard Balladur, fost prim-ministru al Franței, care și-a ținut celebrul discurs în Coasta de Fildeș prin care practic a refuzat să anuleze datoriile africanilor cu toate consecințele acestei decizii.

De ce? Pentru că atunci era deja destrămată Uniunea Sovietică, și deja se putea să nu se mai joace cu țările africane de-a "libertatea, egalitatea, frăția", se putea acționa dur. Colonizatorilor francezi li s-a părut că pot dicta forța Legiunii străine, forța armelor, că pot lua tot ce doresc și africanii nu mai trebuie cumpărați, iar datoriile lor – anulate.

Ulterior, în avanscenă a ieșit China. Acum africanii s-au ridicat. Acum ei nu-s africanii pe care și-i închipuie multă lume, ei au un nivel de cultură mult mai înalt. Acum chiar și producerea în mare parte este localizată și transferată din Asia în Africa. Acolo deja există un deficit de cadre, Africa a devenit pentru toți trofeul principal. Și Franța a fost dată la o parte. Iar ea, lipsită de dotarea ieftină de uraniu, a fost nevoită să meargă în Kazahstan, în Ucraina, cumva să se pună bine cu Australia. Dar nu-i reușește nimic. De aceea la moment Europa nu are posibilități să trăiască așa ca mai înainte. Azi ea trăiește peste posibilități. Unicul lucru care o salvează de prăbușirea completă, este războiul din Ucraina, care oferă UE și CIM american speranța că toate vor continua, de aceea se pot arunca și arunca mijloace noi, inclusiv îi oferă lui Macron posibilitatea de a chema oamenii la arme și a-i obliga să renunțe, să zicem, la consumul nemoderat.

Dacă eu vă trimit în armată sau la o întreprindere militară, vă veți bucura că v-ați primit rația sau talonul alimentar, că vă puteți hrăni copiii. Dacă anterior visați la odihnă în careva țări frumoase, îndepărtate, acum visați doar să aveți pită și să nu fiți cicăliți de soție pentru că azi copiii s-au culcat fără a cina. Iată de ce sistem se apropie Europa. Ea însă se auto-consumă.

California ca parte a noului proiect

Dar pentru America nu este o limită. Ea poate duce Europa la moarte sigură. Spre exemplu, întreprinderile germane deja își transferă centrele de producere în California, care deja are un produs global comparabil cu cel al Germaniei.

De ce în California? Pentru că ea și este regiunea Pacificului, descrisă altă dată de Bill Clinton. Acesta anunța, că Pacific Fasade SUA va deveni centrul economiei mondiale. Acum trei ani, Boris Johnson a comandat MI-6 să elaboreze noul concept de dezvoltare a Marii Britanii. Curios: a comandat MI-6, nu unui centru de inteligență civil. Iar MI-6 a născut un document, aprobat cu un an și jumătate în urmă, care preconizează refacerea anglo-sferei, adică a zonei Indo-Pacific, și transferarea încolo a principalului centru al economiei britanice

Zona Indo-Pacific este zona oceanelor Indian și Pacific, același Pacific Fasade. Spusele lui Clinton erau concepția Regatului Unit al Marii Britanii, deși părea că Regatul Unit e depărtișor de Oceanul Pacific. Dar este clar de ce – acolo se află țările Commonwealth. Și Australia, și Noua Zeelandă. Și Canada, desigur.

Dacă întreprinderile germane au început să-și transfere producerea în State, în interiorul acestora există posibilitatea de a canaliza fluxul de investiții străine. Și noilor investitori li se spune: "Mergeți în California. Acolo există impozitare favorabilă, în apropiere este Silicon Valley, noi vom ajuta cu cadre inteligente, vă vom oferi teren pentru construcția uzinei. Mai pe scurt, acolo vă va fi bine ".

Euro-califatul: o ficțiune a scriitorilor, sau o realitate apropiată?

De aceea, reiese că deconstrucția Europei vine într-adevăr dinspre America. În același timp, reiese că și Rusia este interesată de acest scenariu. Care va fi rezultatul lui? Rezultatul se numește "Chipul timpului nou". Și va fi un euro-califat. Care se va înscăuna în spațiul european după ce acolo va fi schimbată definitiv puterea. Și o vor face, cum se obișnuiește, păturile inferioare care, neprimind sprijin financiar, bani ieftini și energia necesară pentru viață, vor provoca bătălia dintre Morlock și Eloi, dacă ne amintim de celebra operă a lui Wells.

Adică, cei de jos se ridică și încep să-i taie pe cei de sus, care-s insolvabili. Azi ”cei de jos” este tineretul arab musulman, degrabă el va fi majoritar, majoritatea decidenților și majoritatea tinerilor. Conform formulei lui Hoyes, instabilitatea țării și agresivitatea contextului social are loc, dacă în țară peste 30% din populație are mai puțin de 25 de ani. Aceasta deja este formula Europei de Vest, cel puțin a Franței și a Germaniei, căci anume ele-s numite locomotiva vest-europeană.

Și pentru că trebuie instaurată o putere oarecare, oameni simpli înarmați cu "kalașnikov" și cuțite lungi instaurează puterea obișnuită pentru ei. Aceasta este bazată pe Coran, pe hadith, iar Coranul este legea acțiunii directe. Adică, poate fi aplicat pe post de Cod penal și pentru relațiile sociale. Despre aceasta s-a spus și s-a scris mult. Unde mai pui, că un șir de lideri nici nu ascund asta. Este convertirea maximă a populației la islam. Mishel Houellebecg în romanul "Umilință" și Jean Raspail în romanul "Tabăra sfinților" au descris o realitate asemănătoare.

În rezultat, veți avea o formațiune numită convențional euro-califat. Abbas Djuma crede că vor exista mai multe euro-califate. Nu este exclus, deoarece una e contextul spaniol-portughez, alta – cel franco-belgian și cu totul alta – cel germano-turc. Aici e bine să ne amintim și de ”lupii suri”, și de planurile lui Recep Erdogan privind Imperiul Neo-Otoman.

Așa sau altfel, această parte a lumii își va pierde potențialul intelectual, va fi distrusă din punct de vedere al oportunităților, ceea ce convine și americanilor, și Rusiei. Europa nu trebuie nimănui, nici chiar sie însăși. Și dacă cineva nu mai trebuie, el este nimicit. Să ne amintim soarta Imperiului Rus. Tragedia aristocrației ruse a fost că ea nu putea răspunde la provocarea timpului. Trebuia, însă în virtutea propriilor idei, minunate, cu suflet minunat, ea nu a putut servi cererea societății. Asta pentru că cei de sus nu s-au isprăvit, din motive obiective, dar nu s-au isprăvit.

Iată și în Europa cei de sus nu se isprăvesc cu situația. Europa a avut un plan. Să distrugă Rusia în următorii 100-150 de ani și să valorifice resursele ei. Acest plan nu funcționează. Americanii au împins Europa spre acest plan, știind din timp că el nu este realist, căci ei joacă reieșind din win-win situation. Ei înving și într-un caz, prin crearea anglo-sferei «Oceanul Pacific», și în celălalt , dacă Europa învinge, iar Rusia pierde.

În această piramidă americanii nu pierd oricum. Da europenii, reiese, au și pierdut deja. Și dacă e așa, trecem la timpurile noi, în care există o combinație foarte curioasă. Nu în zadar am pomenit de MI-6, căci anume MI-6 a născocit acea barieră sanitară de la Marea Baltică la Marea Neagră, pentru a reține Rusia. Este un plan vechi. Acum l-au prins polonezii, MI-6 îi împinge din spate, dar are cu totul alte interese. Acum MI-6 are interesul să creeze haos și explozii în acest teritoriu.

Planul Vaticanului

Aici totul este curios, căci un plan similar , doar că altfel cumva, a avut și Vaticanul. Pentru că prevedea, după Spengler, apusul Europei, Vaticanul a decis să-și organizeze un centru din credincioși, un centru european la nivelul Ungaria-Polonia, poate Cehia. Adică, partea catolică a Europei, Vaticanul fiind interesat să o păstreze. Spre deosebire de anglo-saxoni, Vaticanul nu vrea să o nimicească. Mai degrabă, să conserve această parte a Europei și să o păstreze pentru el, să nu o distrugă. Dacă în Europa vine, vorbind condițional, acel califat, dacă la Roma deja a fost pusă temelia unei moschei mari, în viitorul apropiat va trebui să meargă undeva, și Vaticanul înțelege încotro: la Est.

Dar în același timp, în Est există polonezii cu ideea națională catolică. Adică, Polonia înseamnă idei naționale, ideile naționale înseamnă catolicism și apărarea Europei. Este curios că ideea "de la mare la mare", interesantă Vaticanului, altă dată a fost concepția MI-6. Acum cu ajutorul ei Vaticanul vrea să apere Europa de dominația musulmană, însă inițial zidul "de la mare la mare" era menit să despartă Rusia «barbară» de Europa civilizată .

Acum centura "de la mare la mare" va servi apărării Rusiei! Pe de o parte, în locul Europei de Vest pe ruinele ei se va forma ceva nou, poate chiar un nou frumos. Musulmanii spun: noi vom construi un califat care îl va umbri și pe cel andaluz, noi vom avea o civilizație dezvoltată. Parțial, am putea crede asta, căci țările Golfului Piersic demonstrează că știu să construiască, dacă au posibilitate, dacă au bani. Așa că l-ar putea construi.

Dar mai departe va fi lumea catolică, care se va pomeni în zona tampon dintre entitatea musulmană și teritoriile Federației Ruse, și presată din două părți va forma acel strat, care va permite Rusiei să trăiască și să se dezvolte liniștită, căci ei își vor asuma rolul de reținere a contextului civilizațional străin, format în Europa de Vest.

Asta va fi interesant. Cui vor servi cei care își vor pierde patronul? Azi patronul este civilizația occidentală. Ce va fi, dacă ea va dispare? Ungurii au fost primii care au înțeles asta . Victor Orban a spusa: "Eu nu că aș iubi rușii, eu iubesc ungurii!" Bravo lui, trebuie să-ți iubești țara.

În pragul unor mișcări tectonice

Așa va fi această minunată lume nouă, cu condiția că pirații englezi vor fi într-adevăr împinși spre Australia, Noua Zeelandă, California. În țările de-a lungul coastei Pacificului, pentru că acolo este cald, este multă apă și multe zăcăminte subterane. Voi amintim că în Australia este mult uraniu, și mult hidrogen. Asta e foarte important, căci hidrogenul este combustibilul viitorului.

Și din nou vorbim despre energetică. Pentru că ea este principalul, așa spune orice economist și politolog cult. Fără ea nu trăiește nimeni. Și anglo-sfera se regăsește perfect în acea parte a lumii.

În rezultatul acestor schimbări va avea și Europa niște plusuri. Europa de Vest azi nu mai este viabilă, ea este infestată, ca de boli venerice, de ideile satanice. Cu aceste idei este imposibil să construiești ceva, cu ele nu poți nici naște copii. Nici nu trebuie să demonstrăm, că cu LGBT și cu schimbările de sex e dificil să naști copii. Ce fel de societate poate fi construită?

De aceea ideile musulmane, împărtășite de societatea mai simplă, dar și mai sănătoasă, în multe cazuri vor deveni o igienizare a contextului. Catolicii vor putea, într-un final, obține o temelie pentru renașterea propriei religii. Acum ei nu au un impuls pentru a-și însănătoși propria abordare a vieții. Dar ciocnindu-se cu euro-califatul, și cu concurența acerbă a lumii ortodoxe, poate și catolicismul va deveni altul. Așa sau altfel, și pentru catolicism va apare, probabil, o direcție nouă de dezvoltare.

Federația Rusă, eliberată de povara veșnicei confruntări cu Europa de Vest, dar și de un concurent pe propriul continent, va putea merge înainte.

Așa că lumea nouă a și sosit, doar că creierii noștri încă nu-s pregătiți pentru ea. Lumea, ca întotdeauna, se naște în războaie. Unii istorici, vorbind despre sfîrșitul epocii capitalismului clasic, în care ne aflăm acum, cred că formațiunea capitalistă a apărut în rezultatul războiului de 30 de ani din 1618-1648 – este un fel de loc de tăiere, curățarea capitalistă a epocii. Probabil, sfîrșitul este simetric începutului, și noi acum am intrat în epoca instabilității, a ne-păcii, care va dura cca 30 de ani. Nu, nu este războiul mondial cu explozii nucleare, care urmează, ci o reconstrucție a lumii și transformarea ei în altă planetă, din punctul de vedere al economiei, al momentului social și a repartizării marilor religii.

P.S. Dacă Alexandr Artamonov în prognozele lui are dreptate măcar parțial, noi trebuie să cugetăm bine: spre ce fel de Europă tindem? În Europa care benevol renunță la industrie și energetică? În Europa devenită un califat? Sau în Europa în care a învins LGBT? Poate, face să ne urmăm propriul drum, care are ca scop dezvoltarea și prosperarea propriului popor? Da deocamdată, să mai așteptăm cu orientarea pentru a vedea cu ce se vor termina toate, între timp construind relații bune cu vecinii și cu potentații acestei lumi.

A pregătit Vladislav Bordeianu