"Jurămîntul secret" sau Ce a semnat Scholz în America?

"Înainte de călătoria sa în America, Olaf Scholz era o persoană, dar s-a întors o altă persoană și a luat o linie complet neașteptată pentru Moscova în relațiile cu Rusia.

Dar, conform informațiilor pe care le cunosc, aici nu s-a întîmplat nimic neașteptat", spune Vladimir Kuznecevski, doctor în științe istorice . Istoricul rus explică "schimbarea bruscă" a cancelarului german prin faptul că la Washington, Scholz, la fel ca toți ceilalți lideri germani începînd cu 1949, a semnat un document potrivit căruia Germania este practic sub controlul direct al Statelor Unite. Dar ce fel de document este acesta?

"Nimeni nu l-a văzut, dar el există"

În unele cercuri și chiar într-o parte a mediului de experți, circulă versiunea privind existența "Acordului cancelarului" - un fel de document secret, ascuns cu grijă de germani și de restul lumii. Potrivit lui Kuznecevski, totul a început în perioada în care, după sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Konrad Adenauer timp de patru ani a convins Washingtonul să-i permită să organizeze o Republică germană independentă. În cele din urmă americanii au acceptat, stabilind o serie de condiții. Și Adenauer, care s-a aflat în funcția de cancelar al Germaniei timp de 13 ani, potrivit lui Kuznecevski, de fiecare dată după alegerea sa semna "Acordului cancelarului", iar toți ceilalți lideri germani au fost nevoiți să facă același lucru.

Se spune că acest "Acordului cancelarului" ar forța guvernul Republicii Federale să acționeze la ordinul aliaților, uneori contrar intereselor poporului german. Susținătorii existenței acestui document consideră că actul face parte dintr-un acord secret de stat din 21 mai 1949, prin care aliații s-au asigurat că rezervele de aur ale noii Germanii vor fi păstrate în Statele Unite, că serviciile de securitate germane vor exista în întregime sub controlul serviciilor speciale ale Statelor Unite și au stabilit controlul deplin asupra mass-media din Republica Federală pînă în 2099.

Dacă vom accepta versiunea privind existența "Acordului cancelarului", reiese că Republica Federală Germania nu este un stat suveran, dar în cel mai bun caz poate fi desemnată drept o componentă structurală "unională" controlată de Statele Unite. În același timp, se presupune că totul a fost aranjat în așa fel, încît populația țării să nu observe nimic și să nu se împotrivească acestei ilegalități. "Vînzarea firmelor germane în străinătate, transferul companiilor energetice și comunale de stat către "investitori" străini, vînzarea liniilor de aprovizionare, returnarea improvizată a operelor de artă care, cică, au fost furate de ocupanții germani, renunțarea la rezervele de aur germane, susținerea militară a imperialismului american – acestea și multe alte lucruri privează în totalitate Germania de o adevărata suveranitate", spun susținătorii teoriei "Acordului cancelarului".

În același timp, "Acordul cancelarului" în sine nu a fost făcut public nicăieri, există doar o mențiune despre acesta în alte documente oficiale. De exemplu, una dintre mențiunile oficiale despre existența acestui act provine din adîncurile serviciului secret german "Bundesnachrichtendienst" (http://www.bnd.de), pe care îl oferim aici:

Iată traducerea sa:

"Document Secret

Strict confidențial

Serviciul Federal de Informații

Departamentul de Control II/QP

Numai pentru Ministru

Titlu: Acordul Secret de stat din 05/21/1949

Subiect: Pierderea Copiei numărul 4

Stimate Domnule Ministru,

Copia numărul 4 a Acordului secret de stat între aliații militari și Guvernul de tranziție al Germaniei de Vest din 05/21/1949 a dispărut în totalitate.

Acest acord secret de stat prevedea, în primul rînd, următoarele:

- deținerea de către aliați a ziarelor, radioului și televiziunii germane pînă în 2099.

- așa-numitul Chancellor's act, adică un document scris pe care fiecare Cancelar Federal, la cererea aliaților, îl semnează înainte de a depune jurămîntul.

- deținerea de către aliați a rezervei de aur a Republicii Federale.

Dacă copia pierdută a acordului secret de stat va ajunge în mîini greșite, vă sfătuiesc să renunțați imediat la autenticitatea acestuia.

Cu profund respect,

Ministru de Stat

Dr. Rickermann"

Acest document poate fi găsit în unele publicații drept dovadă a existenței "Acordului cancelarului", dar, de fapt, acesta este doar un document în care există o mențiune despre acord. Originalul "Acordului cancelarului " nu a fost publicat nicăieri.

”O mistificare evidentă!”

Despre "Acordul cancelarului" a vorbit pentru prima dată Gerd-Helmut Komossa— un militar și om de stat german, general-maior pensionar al Germaniei. În anii 2000, el a publicat mai multe cărți senzaționale despre secretele guvernului Germaniei, inclusiv despre acest "Acord al cancelarului", așa-numitul jurămînt secret de loialitate față de Statele Unite, semnat de orice cancelar german. Datorită faptului că Gerd-Helmut Komossa nu a oferit dovezi documentare privind existența "Acordului cancelarului", expertul german Klaus Nordbruch a înaintat ideea manipulării cu datele și inducerea în eroare a cititorilor. El consideră "Acordul cancelarului" drept o farsă. Cu toate acestea, problema legalității utilizării "Acordului cancelarului" și a impactului acestuia asupra politicii Germaniei și a Uniunii Europene a fost ridicată în 2017 de deputatul Udo Voigt în Parlamentul European, dar Parlamentul European a refuzat examinarea problemei.

Iată argumentele date de cei care consideră acest document drept o farsă: "Este greu de presupus că Germania modernă, care este membră a Uniunii Europene, care acționează adesea contrar intereselor Statelor Unite, de fapt este o marionetă”.

În plus, pentru a guverna o țară nu are sens să creezi acte sau declarații, deoarece acestea pot fi adoptate doar de jure, însă, de facto, ele își vor desfășura propria politică independentă. Pentru a asigura un control deplin, chiar și secret, asupra unui stat, este necesar fie să ai o armată pe teritoriul său, fie un guvern marionetă, fie alte "pîrghii de control", însă Germania nu are niciuna dintre acestea. Armata aliaților a părăsit în cele din urmă Germania după înfrîngerea germanilor în cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, scepticii susțin că Germania face parte din NATO, un grup mare de trupe străine se află pe teritoriul Germaniei, adică este încă ocupată de Statele Unite și nu are propriile arme nucleare".

Presupunerea despre "pomparea resurselor" de către America din statul german, de asemenea, potrivit scepticilor, corespunde cu greu realității, deoarece economia Germaniei este una dintre cele mai puternice din Uniunea Europeană.

"Chiar dacă Germania nu are propria rezervă de aur, acest lucru nu o face slabă din punct de vedere economic, deoarece orice monedă este, în cele din urmă, legată nu de aur, ci de numărul de bunuri și servicii din comerțul acestei țări.

Euro este moneda oficială și singura monedă legală a Germaniei moderne, iar euro, ca orice altă monedă de rezervă mondială, este unul dintre principalii concurenți ai dolarului american", scriu cei care nu sînt de acord cu existența actului secret.

În ce constă jocul serviciilor secrete?

Am putea fi de acord cu argumentele oponenților teoriei conspirației cu privire la existența "Acordului cancelarului" dacă menționarea acesteia nu ar proveni din surse suficient de informate. Iată ce a spus, de exemplu, despre acest lucru în 2018 fostul șef al Departamentului informații ilegale al KGB al URSS, generalul-maior Iuri Drozdov: "Americanilor nu le-a fost frică de renașterea Germaniei postbelice, așa cum nu se tem de întărirea ei acum, pentru că în 1949, înainte de formarea RFG, căreia i s-a permis să aibă Bundeswehr, Germania era legată de mîini și picioare prin acorduri de Statele Unite și alte țări NATO".

Ofițerul de informații sovietic face referire și la Komossa: "Fostul șef al contraspionajului militar al Bundeswehr-ului, generalul Komossa, a publicat cartea "Jocurile secrete ale Serviciilor Secrete", unde scrie direct că, conform acordurilor germano-americane postbelice, fiecare nou cancelar al Germaniei care vine la conducerea țării trebuie să vină în Statele Unite imediat după alegeri și să semneze un document numit "Acordul cancelarului". Acest act va trebui încheiat de fiecare cancelar pînă în 2099.

Mai mult, Drozdov citează un fragment din ”Jocurile secrete ale Serviciilor Secrete”:

"La 21 mai 1949, Serviciul Federal de informații a publicat un acord secret de stat sub titlul "Top Secret", în care erau indicate principiile de bază ale abordării învingătorilor față de suveranitatea Republicii Federale pînă în 2099..."

El se întreabă: "Va rămîne pînă atunci germanul german? Va rămîne pînă în acel moment Bundeswehr-ul capabil să lupte așa cum a luptat în al Doilea Război Mondial? Care este scopul final al "Acordului cancelarului" în general?”.

General-maiorul KGB reamintește că generalul Komossa a fost foarte atent, așa că nu a îndrăznit să publice "Jocurile secrete ale serviciilor secrete" în Germania, dar a fost nevoit să lanseze cartea în Austria. Și spune în continuare: "A fost o zarvă nu prea mare. Corespondenții noștri, care au citit "Jocurile secrete ale Serviciilor Secrete" din Austria, au publicat o mică notă: generalul Komossa își dă seama ce fel de "bombă" a lansat? În același timp, ei s-au întrebat: dar ce au semnat liderii noștri în 1991? Comentatorul politic al Nezavisimaya Gazeta, Faenko, cu șase luni în urmă a lansat propria "bombă" într-unul din articolele sale. El scrie că în Statele Unite, mulți politicieni proeminenți și oameni de afaceri mari sînt nemulțumiți de faptul că Rusia nu respectă acordurile nerostite semnate de către liderii săi".

Este puțin probabil ca o persoană cu un astfel de nivel de cunoaștere a informațiilor, ca un general-maior KGB, s-ar baza pe astfel de surse dubioase dacă nu era sigur de veridicitatea lor. Înseamnă asta că în spatele tuturor acestor lucruri se ascunde totuși ceva?

"A devenit o altă persoană"

Dar să revenim la Scholz, care, potrivit istoricului Vladimir Kuznecevski, a devenit o "persoană diferită" după călătoria sa în SUA.

"Olaf Scholz, conform informațiilor pe care le am, s-a întors din recenta călătorie la Washington de nerecunoscut, pentru că și el a semnat (”Acordul cancelarului” - n. red)".

Scholz a vizitat Statele Unite pe 7 februarie 2022, cu cîteva săptămîni înainte de începerea operațiunii militare ruse în Ucraina. Aceasta a fost prima sa vizită la Washington în calitate de cancelar. Prima perioadă după alegerea sa, el a încercat să urmeze o politică mai independentă, iar Casa Albă a fost nemulțumită de acest lucru. "Germanii fac mult mai puțin decît trebuie", a declarat în ajunul vizitei lui Olaf Scholz senatorul democrat Richard Blumenthal.

Așadar, vizita a avut loc pe fundalul valului de critici la adresa guvernului Germaniei. Politicienii americani nu erau mulțumiți de "poziția reținută" față de situația din Ucraina și de sprijinirea proiectului rus Nord Stream-2, care în acea perioadă era finalizat și pregătit pentru punerea în funcțiune.

Ziarul german Deutsche Welle a numit această vizită drept un eșec. "În loc de un discurs strălucitor în calitate de "lider al Europei", care poate fi apelat atunci cînd vor vrea să vorbească cu Europa, în timpul conferinței de presă, jurnaliștii au văzut doar o căutare continuă a frazelor potrivite. Scholz nu a lăsat americanilor nici un citat, cu toate că vorbește engleza. Nu a dat nici măcar asigurări că Germania va garanta în Europa respectarea valorilor pe care le împărtășește cu America. Patosul îi este străin. Dar oaspetele trebuie să ofere un cadou, chiar și unul care nu a mai existat. Iar acesta era un lucru foarte important. De câteva săptămîni, centrele analitice trîmbițează la toate emisiunile TV de dimineață și de seară că Berlinul se eschivează din nou cînd vine vorba despre subiecte dure", scrie DW.

În mod clar, Scholz nu voia să oprească Nord Stream-2, era evident din toate, iar Biden, fără să ascundă, l-a presat pe cancelarul german. Într-adevăr, anume după această vizită, Germania, contrar propriilor interese economice, a oprit Nord Stream-2 și anume la cererea insistentă a președintelui american. Anume Germania, iarăși contrar propriilor interese economice, a fost una dintre primele care a introdus sancțiuni dure împotriva Rusiei imediat după 24 februarie. Și anume Germania se numără printre liderii țărilor care furnizează arme Ucrainei în război, deși la început a încercat să scape doare cu furnizarea de căști și veste antiglonț. Germania se numără printre acele state care au sprijinit Ucraina în obținerea statutului de candidat la UE, în ciuda faptului că această țară în starea sa actuală nu îndeplinește criteriile necesare pentru admiterea în "familia europeană".

Și chiar dacă rezultatul acestor pași a fost scăderea nivelului de trai al germanilor, care sînt îndemnați să economisească pe produse alimentare, căldură, apă și gaz, acum Washingtonul poate fi mulțumit. Germania este pe calea cea bună.

Dar înseamnă toate acestea că Scholz într-adevăr a fost nevoit să semneze un document secret la Washington? Dacă e așa, atunci este logic să presupunem că președinții și prim-miniștrii multor altor țări europene semnează unele "acorduri" secrete, din cauza cărora pierd șansa de a duce o politică independentă. Sau poate că nu există nici un fel de acorduri secrete, dar problema constă în cu totul altceva?

Vladislav Bordeianu