Acțiunile în regres: mingea este în terenul Procuraturii Generale

Victor Surugiu

În Moldova iarăși se discută despre tragerea la răspundere a judecătorilor și funcționarilor implicați în procesele pentru care țara a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO).

Tema este deosebit de delicată și actuală: la momentul actual, în conformitate cu deciziile Curții de la Strasbourg, din buget au fost achitați cca 300 de milioane de lei – despăgubiri pentru daune materiale și morale. De unul singur, Ministerul Justiției nu poate soluționa problema și contează pe faptul că și Procuratura Generală se va implica.

Moldova în topul CtEDO

În total, de la aderarea țării noastre, în 1997, la Convenția europeană pentru drepturile omului, CtEDO a emis 354 de decizii, iar în 317 dintre acestea a fost depistată cel puțin o încălcare a Convenției. Suma totală de plăți ajunge la 15 milioane de euro, ceea ce constituie cca 300 de milioane de lei. Anul trecut Guvernul a fost obligat să achite despăgubiri în sumă de 107,4 mii de euro, echivalentul a peste 2,1 milioane de lei.

Conform datelor statistice prezentate pe site-ul CtEDO, în Moldova mai bine de o jumătate dintre încălcări țin de dreptul la un proces echitabil (127), apărarea proprietății (108), cazurile de tratament inuman și degradant (83), dreptul la libertatea și inviolabilitatea persoanei (80). CtEDO constată cu regularitate încălcări ale libertății de exprimare, a dreptului la respectarea vieții private și de familie, a libertății de gîndire, conștiință și religie, a libertății de întrunire și de asociere. Multe cazuri de condamnare a Moldovei la CtEDO țineau de neîndeplinirea (sau îndeplinirea cu întîrziere) deciziilor instanțelor judiciare locale sau de imperfecțiunea legislației naționale.

Ținînd cont de numărul de cereri trimise de cetățeni la Strasbourg, Moldova deține locul 7 în Europa, cu indicele 2,13 adresări la 10 mii de locuitori. Acum un an, țara noastră deținea tot locul 7, dar cu indicele 2,36 adresări la 10 mii de locuitori. În același timp, avînd în vedere numărul dosarelor și al încălcărilor depistate, Moldova devansează Germania, Spania, Norvegia, Olanda, Portugalia, care au o populație mai numeroasă, și care de mulți ani respectă prevederile Convenției europene.

Conform recentului raport al CtEDO, la începutul anului 2018, împotriva Moldovei au fost depuse 1 348 de cereri. La acest indice republica ocupă locul 11 din cele 47 de state europene. 758 de cereri au fost trimise organului de judecată, 67 – Guvernului și 633 – declarate inadmisibile. Dacă e să comparăm cu situația de acum 10 ani, în 2007, cetățenii au trimis la Strasbourg cca 1000 de cereri, iar în 2006 – cca 400.

S-a majorat și numărul adresărilor la Curtea de la Strasbourg privind încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. În total au fost admise cca 50 de dosare, în cazul a 13 dintre ele decizia a fost deja pronunțată. Acestea se referă la cca 200 de reclamanți, iar valoarea despăgubirilor acordate este de 2,4 milioane de euro. Potrivit lui Alexandru Postică, director de programe în cadrul Asociației Promo-Lex, pot fi considerate îndeplinite doar trei decizii. Autoritățile ruse au fost recunoscute vinovate în toate cele 13 dosare, cele moldovenești – în două și, în acest context, la adresa CEDO au răsunat multiple pretenții privind dedesubturile politice ale verdictelor. De cele mai multe ori adresările din Transnistria se referă la condițiile de detenție a deținuților, la încălcarea drepturilor la liberă circulație, la educație și la proprietatea privată.

Corpul judecătoresc se împotrivește

Gheorghe Amihalachioaie, fost președinte al Uniunii Avocaților din RM, consideră că numărul adresărilor crește și din cauza ineficienței justiției moldovenești: populația nu are încredere în instanțele naționale și se adresează la CEDO. Avocatul crede că numărul acțiunilor și al proceselor pierdute va crește în continuare, deoarece în Moldova mulți judecători nu aplică în practica lor jurisprudența Curții de la Strasbourg.

„Moldova pierde un proces după altul, fapt ce îi deteriorează imaginea peste hotare. E complicat să explici ceea ce se petrece în sistemul judiciar. Țara pierde la Strasbourg milioane de euro, iar noi achităm din buget greșelile comise de oficiali și de judecători”, spune președintele Asociației Obștești „Juriștii pentru drepturile omului”, avocatul Vitalie Nagacevschi, care reprezintă interesele multor reclamanți la CEDO. În opinia lui, adesea motivele pentru care CtEDO emite decizii împotriva Moldovei țin de corupția din justiție.

În Moldova, de mai mulți ani, se vorbește despre intenția de a aplica acțiuni de regres, care presupun compensarea cheltuielilor statului de către persoanele vinovate. Este vorba despre perceperea pierderilor suportate de buget de la judecători, polițiști, procurori și alte persoane ale căror acțiuni au stat la baza deciziilor CEDO împotriva Moldovei. Însă, de facto, acest mecanism legal așa și nu funcționează. În pofida numeroaselor cauze pierdute, practic nimeni dintre cei vinovați nu a fost tras la răspundere.

După numirea în funcție a ministrului Justiției, Vladimir Cebotari, în 2015, cei de la Minister afirmau că anul 2016 va fi unul de cotitură în problema pedepsirii celor care vinovați de pierderile la CtEDO. Cebotari a declarat că departamentul în cauză va intenta acțiuni pe numele tuturor judecătorilor care au încălcat grosolan procedurile și au la activ ”pierderi rușinoase” la CtEDO. Primele acțiuni de acest gen au fost expediate pe adresa judecătoriilor Buiucani și Botanica din capitală. Însă acum jumătate de an, după remanierile din Guvern, Vladimir Cebotari a plecat de la Ministerul Justiției, iar situația așa și nu s-a schimbat.

S-a dovedit că niciun judecător nu vrea să examineze acțiunile intentate contra colegilor săi. Inițiativa s-a ciocnit de împotrivirea înverșunată a corpului de judecători. Instanțele de judecată au contestat-o la Curtea Constituțională, care a ajuns la concluzia că de la judecători poate fi cerută compensarea pierderilor pentru cauzele pierdute la Strasbourg doar dacă există o decizie separată definitivă privind acțiunile deliberate sau neglijența gravă. Ministerul Justiției consideră că Înalta Curte a luat o decizie prin care judecătorii practic nu pot fi obligați să restituie pagubele.

Potrivit verdictului CC, pe numele fiecărui judecător trebuie deschis un dosar care să fie examinat în toate instanțele naționale. Pretențiile față de judecător pot fi înaintate în cazul existenței unei decizii fără drept de atac, care constată ilegalitatea acțiunilor sale. Doar în acest caz Ministerul Justiției se poate adresa în instanță pentru a-l obliga pe judecător să compenseze statului prejudiciul cauzat. Practic, procedura dată este calculată pentru o perioadă îndelungată și presupune atragerea unor resurse umane, de care Ministerul nu dispune.

În mai 2018, agentul guvernamental Oleg Rotari, care reprezintă interesele Guvernului la CtEDO, s-a adresat în acest sens Procuraturii Generale. Ministerul Justiției consideră că Procuratura dispune de toate resursele necesare pentru a se implica în acest proces. Scrisoarea lui Rotari conține o listă de 61 de cazuri în care Moldova a fost condamnată la CEDO cu obligația de a achita sume mari pentru posibile încălcări intenționate ale legii. Acum mingea este în terenul Procuraturii Generale, care, în cel mai scurt timp, urmează să se pronunțe în privința procedurii de tragere la răspundere.

Acțiunea în regres: nu e atît de simplu cum pare

Posibilitatea de a aplica acțiunea în regres a fost introdusă acum mai bine de 10 ani prin amendarea Legii privind reprezentantul guvernamental la CtEDO. Apariția răspunderii în baza unei acțiuni în regres a devenit posibilă pentru persoanele ale căror "acțiuni deliberate sau abateri grave" au stat la baza adoptării, la Strasbourg, a unei decizii privind plata obligatorie de către Guvernul Moldovei a oricărei sume de bani.

De la bun început, mulți experți au considerat că e puțin probabil ca acest mecanism să fie implementat în practică. Acțiunea în regres poate fi intentată doar după stabilirea vinovăției judecătorului sau a altei persoane responsabile – a confirmat-o și Curtea Constituțională. În majoritatea cazurilor, vina poate fi demonstrată doar ținînd cont de rezultatele urmăririi penale.

În plus, există dosare în care nu prezintă o dificultate stabilirea vinovatului de faptul că Moldova a pierdut la CtEDO. Spre exemplu, aplicarea acțiunii în regres este posibilă dacă reclamantul se plînge că un funcționar suspus în mod public l-a numit criminal sau un departament oarecare a plasat pe site-ul său informații ce dăunează onoarei și demnității sale. Sau, să zicem, un anumit funcționar refuză să execute o hotărîre judecătorească și să-l restabilească în funcție pe un angajat concediat ilegal.

Dar asemenea cazuri sînt rare, iar aplicarea acțiunilor în regres s-a dovedit a fi mai complicată decît s-a crezut inițial. Spre exemplu, cui îi vei adresa acțiunea în regres, dacă dosarul în care a fost emisă decizia CtEDO a trecut în Moldova toate instanțele și a fost examinat de zeci de judecători? Sau, să zicem, verdictul într-un dosar de rezonanță din 2008, care ținea de o companie, a fost emis de plenul Curții Supreme de Justiție, în componența a 46 de judecători (din ei doar 5 au avut opinie separată). După care CtEDO a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului și a obligat să-i fie achitați 2,5 milioane de euro despăgubiri pentru prejudiciul material. Trebuie trasă la răspundere și obligată să restituie pagubele de multe milioane aproape întreaga componență a CSJ de pe atunci?

Ex-ministrul justiției Alexandru Tănase crede că în această situație este foarte problematic de stabilit cine anume trebuie să răspundă și să despăgubească statul pentru banii achitați reclamantului. „Mai trebuie ținut minte că deciziile judecătorești au fost emise din convingeri subiective, ceea ce complică definirea măsurii de responsabilitate a judecătorului. Există și alte probleme funcționale. Trebuie să cugetăm bine de tot dacă face să perturbăm sistemul cu acțiuni în regres și dacă acestea nu se vor solda cu un haos. Riscăm să obținem niște judecători speriați și iresponsabili, care vor emite decizii confuze și ambigue, a căror îndeplinire va fi imposibilă”, consideră Tănase.