Un semn al suveranității țării este capacitatea autorităților de a lua decizii fără a se uita la curatori (și din est, și din vest)

Dacă nu ar depinde de curatorii externi (și cei din est,și cei din vest), autoritățile Moldovei ar avea mult mai multe posibilități să-și dezvolte propria independență energetică, să obțină tarife ieftine și în rezultat – să construiască o economie social orientată mai eficientă. Pentru aceasta, politicienii noștri ar trebui să devină cu adevărat independenți și de birocrații moscoviți, și de cei de la Kiyv, Bruxelles, Washington sau București. Ar fi de dorit ca politicianul să depindă numai de poporul care îl votează și de dragostea pentru propria țară.

Ar fi interesant să-l întrebăm pe deputatul PAS Dan Perciun, destul de capabil și cu anumite condiții – promițător, dar și foarte tinerel, care zilele trecute s-a pronunțat strălucit în favoarea suveranității și independenței țării noastre : «Dumneavoastră, Dan, și familia Dvs. cu siguranță împărtășiți viziunile, tradiționale pentru țara și poporul nostru, asupra religiei, culturii, problemelor de gen, și probabil V-ați întrebat cu privire la necesitatea ratificării urgente a Convenției de la Istanbul?». Eu cred că și Dvs., și altor colegi, șefii de la partid le-au dat un răspuns de genul: «Nu putem face nimic. Trebuie să votăm – ne-o cer partenerii de dezvoltare». Mai trebuie de văzut «partenerii» cărei dezvoltări, însă oare partidul aflat la guvernare, care în ciuda viziunilor majorității populației țării și a membrilor acestui partid, este nevoit să voteze de urgență o lege, care poate distruge întregul sistem de valori culturale și religioase, format de milenii la moldoveni, este independent? Sau suveran?

Mai departe, în condițiile existente, în care avem un cerc limitat de furnizori de gaze și energie electrică, precum și în timp ce Republica Moldova are posibilitatea să cumpere aceste resurse energetice direct de la producătorii din Rusia, Ucraina și Transnistria, nu are sens implementarea celui de-al treilea pachet energetic, dacă aceasta ne împiedică să acționăm în interesele țării. Rusia cere amînarea implementării lui pentru cîțiva ani, dat fiind că Moldovagaz S.A. nu este pregătită, și asta este una dintre condițiile ca țara noastră să beneficieze de prețuri preferențiale pentru gaze. Însă noi nu-i putem merge în întîmpinare, căci se pronunță împotrivă ”partenerii de dezvoltare”. Și din nou se pune întrebarea dacă, în aceste condiții, avem independență și suveranitate reală.

Mai departe, Republicii Moldova la cererea ”partenerilor de dezvoltare” iarăși i se propune activ să colaboreze cu FMI, care întotdeauna condiționează oferirea creditelor cu măsuri antisociale și dăunătoare pentru economie. Azi, președinta și prim-ministra țării, bine versate în economie, nu pot să nu înțeleagă, că din moment ce avem rezerve ce depășesc suma de 4,0 mlrd. de dolari (de 2,5 ori peste normative), nu avem nevoie de FMI – cu aceste rezerve, plus cele 5-6 mlrd. ascunse «la ciorap» de populație, putem menține stabilitatea macro-economică fără probleme și fără orice ajutor internațional. Însă autoritățile din nou își șoptesc, probabil: «Trebuie să semnăm urgent un Memorandum cu FMI, asta ne cer partenerii de dezvoltare ». Și noi iarăși vom lua credite inutile și vom îndeplini cerințele debile ale FMI? Dar unde-i suveranitatea și independența?

Mai departe, iarăși la cererea unor «parteneri de dezvoltare», în a. 2014 a fost adoptat noul Cod al educației, conform căruia limba rusă , care este maternă pentru 30% din populație și pe care, așa sau altfel, o posedă 90% din populația țării, a încetat să mai fie studiată obligatoriu în școală. Spre deosebire de engleză, de care au nevoie în special cei, care vor să capete din contul statului moldovenesc studii, pentru a pleca mai repede din țară. Pentru ce? Și de ce nu am repara această greșeală în interesul majorității absolute a populației (bilingvismul este o mare avuție a poporului), și astfel să ne consolidăm pozițiile în negocierile cu Rusia?

"Dar noi suntem foarte "independenți", de aceea «partenerii noștri ne dezvoltare» nu ne-o permit. Noi, în opinia «partenerilor de dezvoltare», trebuie să înțelegem, că rusofobia este un indice important al «suveranității și independenței» unei țări est-europene – pentru aceasta noi vom fi aplaudați și bătuți pe umăr.

Îmi place energia și inspirația, cu care tinerii miniștri din guvernul Nataliei Gavrilița caută variante de soluționare a «problemei gazelor» și găsesc noi și noi atu-uri în negocierile cu Rusia – cum am mai spus, contează independența și de Est, dar și de Vest. Fără îndoială, această experiență va fi de folos și pentru guvernul actual, și pentru țară în întregime. Cred că, cu o asemenea abordare, peste ceva timp noi vom putea trăi reducînd la minim interacțiunea cu Rusia.

Dar oare aceasta corespunde intereselor pe termen lung ale Republicii Moldova? Oare merită să ne concentrăm numai pe interacțiunea cu Occidentul, dacă cei mai mari actori de acolo, mai ales în culise , caută ei înșiși diferite posibilități de a colabora cu Rusia? Oare nu devenim noi o monedă de schimb în acest joc?

În care caz noi avem mai multă suveranitate și independență – dacă facem cedări minore Rusiei în problema pachetului energetic 3 și a utilizării limbii ruse în țară, dar obținem relații sociale stabile pe interior, economii la resursele energetice în sumă de sute de milioane de dolari pe an și acces liber la piața tradițională, pe care vindem bine produsele noastre agricole, iar în paralel – dezvoltăm relații reciproc avantajoase cu Occidentul ?

Sau dacă mergem pe calea renunțării la colaborarea cu Rusia, «ne culcăm» definitiv sub oficialii din Occident și le îndeplinim toate cerințele: de la implementarea «valorilor occidentale» culturale și sociale la lipsirea noastră definitivă de independență în luarea deciziilor importante pentru țară și popor, ce țin de politica socială, financiară și economică ?

Eu cred că răspunsul este evident : toate deciziile trebuie să le luăm în exclusivitate în interesele țării și ale poporului, fără a ne uita la curatori (și din est, și din vest), și să corelăm cu cererile și solicitările lor cu interesele noastre pe termen lung.

Vasile Balan