De ce judecătorii moldoveni se pronunță împotriva acțiunilor recursorii?

Suma totală a compensațiilor bănești, achitate din bugetul de stat în urma deciziilor Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) se apropie de 20 mln euro. Majoritatea încălcărilor ține de activitatea judecătorilor, ceea ce denotă existența unor probleme grave în sectorul justiției.

În Moldova de mulți ani se vorbește despre intenția de a aplica acțiuni recursorii, care presupun că persoanele vinovate vor rambursa statului cheltuielile suportate. Această posibilitate a fost introdusă acum 15 ani, și din start mulți experți au presupus că este puțin probabil ca acest mecanism să fie ușor de implementat în practică. Acțiunea recursorie este depusă numai după ce a fost stabilită vina judecătorului sau a altui funcționar, ceea ce în majoritatea cazurilor poate fi demonstrat doar în rezultatul urmăririi penale.

În pofida numărului mare de dosare pierdute la Strasbourg, acest instrument de drept nu funcționează nici acum. În ultimii ani a fost inițiat un șir de procese contra judecătorilor din vina cărora statul a suportat cheltuieli bugetare neprevăzute, însă nici unul dintre acestea nu a ajuns la un final logic. Primele acțiuni recursorii au suferit fiasco după ce tema responsabilității lor pentru pierderile la CEDO a ajuns pe agenda Curții Constituționale.

În top zece

În total, în perioada anilor 1998 – 2021 CEDO a emis peste 480 de decizii împotriva Moldovei, ca regulă în ele este recunoscută minim o încălcare a Convenției Europene a drepturilor omului. Asta în timp ce înregistrate au fost mai bine de 15 300 acțiuni împotriva țării noastre. Peste o jumătate dintre încălcările depistate țin de dreptul la un proces echitabil (206), apărarea proprietății (143), tratament inuman și degradant (153), dreptul la libertate și siguranță (105). Mărimea totală a prejudiciului, achitat de stat solicitanților către ianuarie,2021 este estimată la 17 mln. euro. La această sumă mai trebuie plusate cele peste 2 mln. de euro, acordate prin deciziile emise în perioada ianuarie-mai.

Conform datelor de la începutul anului curent, în ceea ce privește numărul cererilor depuse le populație la CEDO Moldova se află în top-10 țări și ocupă locul 9 din 47 țări-membre ale Consiliului Europei, cu indicele 1,47 cereri la 10 000 de locuitori. Cetățenii Moldovei se adresează Curții din Strasbourg de trei ori mai des ca media din Europa.

Daniel Goinic, expertul Centrului de resurse juridice din Moldova, menționează că cca 1000 de cereri venite din RM încă mai așteaptă să fie examinate, deci în anii imediat următori numărul acțiunilor finalizate se va dubla, cel puțin. La numărul deciziilor judecătorești, Moldova depășește mult Germania, Spania, Portugalia sau Țările de Jos, însă aceste țări au aderat la CEDO mult înaintea Moldovei și au o populație mult mai numeroasă ca republica noastră.

«Dacă vorbim despre situația generală a RM din toți anii, la numărul deciziilor Moldova intră în primele zece țări. Această statistică confirmă odată în plus,că noi avem o problemă gravă în sistemul de justiție », - subliniază Vladislav Gribincea, președintele Centrului de resurse juridice. În 32 de decizii, emise în anul din urmă, CEDO a stabilit 50 de încălcări, majoritatea țin de activitatea judecătorilor. Printre acestea – verdictul privind anularea participării partidului politic «Patria» în alegerile parlamentare fără dovezi convingătoare și în baza unei decizii arbitrare.

În plus, prin decizia CEDO în a.2020 Moldova a fost impusă să achite foștilor acționari ai societății pe acțiuni Gemenii, lipsiți de proprietate în urma verdictelor greșite ale judecătorilor, 1,5 mln. de euro compensații pentru profitul pierdut. Suma s-ar putea majora, dat fiind că statul trebuie să le întoarcă cam o jumătate din suprafața clădirii centrului comercial și a terenului de care au fost deposedați ilegal acum 15 ani. În caz contrar, din buget vor fi plătite 2,1 mln. de euro – compensarea valorii imobilului.

În aprilie, 2021 Moldova a mai pierdut la CEDO o cauză cu atribuirea unei compensații mari – 2 mln. de euro. Statul va trebui să repare prejudiciul material cauzat fabricii de zahăr din Ghindești. Toate au început în a.1998 – Judecătoria economică de circumscripție a obligat fabrica să plătească băncii peste 11 mln. de lei și 2 mln. de dolari sub formă de împrumuturi restante, procente și amenzi aferente. În a.2002 Curtea Supremă de justiție (CSJ) a rejudecat dosarul, iar în martie,2008 a obligat banca să ramburseze companiei reclamante peste 25 mln. de lei. În octombrie, 2008 CSJ prin anularea propriei decizii finale a încălcat dreptul fabricii la un proces echitabil și la proprietate. După un proces judiciar de 10 ani, reprezentanții întreprinderii s-au adresat la CEDO.

În aceeași lună, țara a pierdut la CEDO alte peste 60 mii de euro în dosarul Rusu Lintax SRL contra Moldovei. Din nou, este vorba despre despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat în rezultatul satisfacerii cererii de reexaminare a dosarului și anulare a deciziei irevocabile a CSJ din 11 iunie, 2008. Prin acțiunile judecătorilor a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil și la protejarea proprietății.

Toate încercările au suferit fiasco

În a.2020 parlamentul Moldovei a revenit la ideea recuperării daunelor de la judecătorii și procurorii vinovați de pierderea cauzelor la CEDO. Prin amendamente la 5 acte legislative, a fost stabilit dreptul statului de a face apel împotriva acțiunilor sau inacțiunii funcționarilor din sectorul justiției, care au contribuit la condamnarea țării de către CEDO. Este vorba despre Legea privind statutul judecătorului, Codul civil, Legea privind responsabilitatea disciplinară a judecătorilor, Legea privind reprezentantul guvernului la CEDO și Legea privind procuratura.

Dacă este vorba despre rambursarea mijloacelor bănești achitate de stat, este prevăzută o pedeapsă proporțională gradului de vinovăție. Problema tragerii la răspundere penală sau responsabilitate disciplinară este pusă numai în cazurile, în care vinovăția este dovedită prin verdictul final, sau dacă prin măsuri disciplinare au fost stabilite intenția, nepăsarea sau neglijența gravă. Asta, în opinia autorilor Amendamentelor, o garantează principiul imunității judecătorului. Pentru depunerea acțiunilor de recurs este responsabil Ministerul justiției, iar termenul de atragere la procedura disciplinară este de 5 ani.

«Astfel au fost adaptate termenele de atragere a judecătorilor la răspundere materială. Anterior, acționau termene limitate, procedura era extrem de birocratizată, în rezultat după deciziile CEDO statul nu poate acționa. De cele mai multe ori, termenul de prescripție expiră, și ei nu pot fi pedepsiți», - spune Fadei Nagacevschii, ministrul interimar al justiției. Din spusele lui, cu adoptarea acestui proiect se vor porni acțiuni recursorii, iar judecătorii nu vor mai putea manipula opinia publică cu trimitere la imunitatea care le este garantată.

Însă inițiativa aprobată de parlament în noiembrie,2020 încă nu a intrat în vigoare, ciocnindu-se în special de împotrivirea corpului judecătoresc, care crede că asemenea abordare atentează la independența judecătorilor, îi supune influenței factorului politic și creează premize pentru abuzuri.

Tot din această cauză au suferit fiasco toate încercările anterioare de a-i trage pe judecători la răspundere pentru cauzele pierdute de Moldova la CEDO. Astfel, Curtea Supremă de justiție a respins pretențiile statului în dosarele, în care Ministerul justiției a înaintat acțiuni recursorii mai multor zeci de judecători și procurori – aflați în acțiune, dar și care au părăsit sistemul. Cei de la minister menționează, că la selectarea lor prioritară a fost nu mărimea prejudiciului cauzat, ci gradul încălcării drepturilor cetățenilor. Dar acțiunile autorităților, îndreptate spre rambursarea prejudiciului material, au fost recunoscute neîntemeiate. De regulă, CSJ face trimitere la decizia Curții Constituționale din 25 iulie, 2016, conform căreia statul poate cere de la judecători și procurori compensări bănești numai dacă vina lor a fost dovedită prin sentința de condamnare.

Pe de o parte, CC a considerat că aceste măsuri corespund Constituției și standardelor internaționale, ele se aplică în majoritatea țărilor europene – Bulgaria, Spania, Italia, Norvegia, Serbia. Însă decizia finală privind tragerea judecătorilor la răspundere este luată pe cale judiciară. Pe de altă parte, CC a ajuns la concluzia, că dacă de la judecători și procuror vot fi percepute sume fără a modifica legislația, asta poate fi considerat un atentat la independența sistemului judecătoresc. Legea nu prevede responsabilitatea personală pentru pierderea cauzelor la CEDO și presupune, că decizia CEDO privind vinovăția RM este în sine un temei pentru concluzia privind vinovăția judecătorilor și procurorilor, care au instrumentat cazul dat. Însă, spune CC, verdictul privind vinovăția, inclusiv în aceste dosare, trebuie să aparțină doar instanței, de aceea s-a propus redactarea normelor existente.

După aceasta Ministerul justiției a transmis Procuraturii generale lista celor 61 dosare pierdute de Moldova la CEDO de la 2015 încoace, care conținea judecătorii și procurorii, inclusiv cei împotriva cărora anterior au fost depuse acțiuni recursorii. Suma prejudiciului cauzat de ei, conform calculelor făcute de minister, depășește 100 mii de euro sau peste 2 mln. de lei. «Solicităm să examinați, în cadrul sarcinilor funcționale, oportunitatea pornirii urmăririi penale a persoanelor care figurează în această listă », – se spunea în solicitare. Între timp, problema practic nu s-a mișcat din punctul mort: amendamentele legislative, care ar crea condiții pentru pedepsirea judecătorilor și a altor persoane de răspundere încă își mai așteaptă ceasul.

«Trebuie să existe o delimitare clară»

Potrivit lui Fadei Nagacevschii,ministrul interimar al justiției, noile amendamente legislative țin cont de poziția CC și a Consiliului Europei, extind posibilitățile de tragere la răspundere disciplinară și materială a judecătorilor, deciziile cătrora au fost emise intenționat sau din neglijență și au adus daune financiare trezoreriei statului. Nagacevschii menționează, că inițiativa Ministerului justiției va permite «ruperea cercului vicios, în care statul are mîinile legate cu privire la judecătorii care iau de decizii ce încalcă grosolan Convenția europeană a drepturilor omului, și cu aceasta nu se poate face nimic ».

Și Comisia de la Veneția, la care a apelat CC, s-a expus în acest context. Potrivit ei, de la judecători pot fi percepute compensații, dar pentru asta instanța trebuie să dovedească în fiecare caz aparte, că la emiterea deciziei judecătorul sau altă persoană, a acționat intenționat. Comisia a mai subliniat, că este important să fie stabilită vina personală a judecătorilor pentru pierderile de la Strasbourg. Asta în timp ce decizia CEDO încă nu este o constatare a vinovăției, deseori țările poartă răspundere pentru legislația imperfectă sau activitatea nesatisfăcătoare a întregului sistem al justiției.

Ion Dron, președintele Centrului de inițiative și monitorizare a autorităților, apreciază pozitiv intențiile de a trage la răspundere demnitarii, dar crede că asta ar putea afecta judecătorii cinstiți. «Trebuie să fie făcută o delimitare clară: judecătorul a acționat cu rea-voință, sau a comis o eroare involuntară. Nu trebuie să-i pedepsim pe toți. Oameni fiind, și judecătorii pot greși. În tot cazul, reieșind din condițiile în care se află justiția moldovenească, această inițiativă trebuie salutată », - crede Dron.

Judecătorul Ion Malanciuc, membru al consiliului administrativ și unul dintre fondatorii Asociației «Vocea Justiției», crede că subiectul pierderilor unor dosare de către RM la CEDO și urmările pentru sistemul judiciar din Moldova trebuie inclus pe agenda adunării generale a judecătorilor. În plus, în fața Consiliului Suprem al magistraturii se va pune problema luării unor măsuri suficiente pentru a reduce volumul de muncă al judecătorilor, căci fiecare dintre ei are în lucru peste 1500 de dosare. Volumul extrem de mare de lucru, în opinia judecătorilor, reduce calitatea justiției și devine unul din motivele pierderilor la CEDO.

Un judecător, care a acceptat să comenteze pentru Noi.md inițiativa Ministerului justiției, a menționat că majoritatea colegilor săi se pronunță împotrivă, dar găsesc că e necesar ca în fiecare caz aparte să fie stabilită și demonstrată vina personală a judecătorului, procurorului sau a altei persoane de răspundere. Potrivit lui, Carta Consiliului Europei privind statutul judecătorului spune că de la corpul de judecători pot fi percepute parțial sume bănești pentru achitarea compensațiilor în cauzele pierdute la CEDO, însă doar în cazurile în care «legea a fost grav încălcată ». El a atras atenție și faptului, că legislația și Constituția interzice tragerea la răspundere a judecătorilor «pentru opinia expusă de ei în administrarea justiției și decizia emisă, dacă vina sa, exprimată într-un abuz criminal, nu va fi stabilită printr-o sentință intrată în vigoare ». Astfel, în opinia judecătorilor, determinarea gradului de vinovăție este sarcina instanțelor locale, nu a reprezentantului guvernului la CEDO. Dat fiind că decizia de a recunoaște vinovăția Moldovei nu poate sta la baza tragerii la răspundere a judecătorului, el trebuie să demonstreze, că judecătorul a luat decizia care a dus la pierderea cauzei la CEDO, în mod premeditat sau din neglijență.

Unii experți exprimă îngrijorări, că acțiunile împotriva funcționarilor publici vinovați de condamnarea Moldovei la CEDO vor fi folosite pe post de acțiuni populiste. Acțiunile recursorii fiind foarte complicate, nu aduc rezultate rapide, pentru a demonstra vina privind încălcarea drepturilor este nevoie de mult timp. În cazul unor acțiuni populiste, investigațiile se fac rapid, cu greșeli și se pot solda cu rezultate selective în raport cu anumite persoane.

Ex-procurorul Stanislav Pavlovschii, fost judecător CEDO din partea Moldovei, crede că numeroase decizii eronate și incorecte apar deoarece la emiterea lor judecătorii au sentimentul de frică. Potrivit lui, dacă vorbim despre dosare penale, o achitare înseamnă probleme mari pentru procuror, dar și pentru judecătorii care au sancționat arestarea, interceptarea convorbirilor telefonice, perchezițiile. Conform legii, după ce a fost achitată, persoana are dreptul la despăgubiri pentru daune, după care statul poate depune o acțiune de recurs pe numele judecătorilor și procurorilor. «În această situație, în pofida legii, instanțele iau decizii în așa fel, ca și lupul să fie sătul, și oile întregi », - spune Pavlovschii.

Victor Surujiu