Să vorbim despre personalități… de creație

Cu siguranță, orice om care s-a născut și și-a trăit o parte din viața conștientă în epoca sovietică, se întreabă periodic: atunci, sau acum e mai bine și mai ușor să trăiești și să muncești?

Mulți, probabil compară posibilităților și rolul personalității în perioada sovietică și în ziua de azi. Dacă vorbim despre elita de creație, se fac paralele și se compară actualii artiști și oameni de cultură cu personalitățile epocii trecute. Dar de fapt, m-am întrebat la un moment dat, ce cred oamenii despre personalitățile de creație din istoria sovietică și despre cele din zilele noastre? Au jucat ele oare vre-un rol în viața țării, le ascultau oare autoritățile, le apreciau, și care era locul atribuit culturii?

Azi oamenii de creație ar fi mai egoiști

Nu demult, în spațiul virtual am dat peste o emisiune interesantă cu participarea istoricului și scriitorului rus Fiodor Razzacov, care cugeta despre rolul personalității de creație în istoria țării și compara posibilitățile și succesele artiștilor din trecut și din prezent. În opinia sa, actuala elită de creație, dar și cea politică, cedează în fața celei din epoca trecută. Se referă nu doar la țările fostei Uniuni Sovietice, - este o tendință mondială, zice istoricul, dat fiind că lumea devine mai simplificată, componenta spirituală trece în planul doi, în prim-plan ieșind tehnica.

– Am convingerea fermă, că în timpurile sovietice erau Personalități cu literă mare, iar azi ele, delicat vorbind, cedează indiferent de genul de artă pe care îl profesează – cinematografie, muzică, teatru, sport. La fel și politicienii, – își explica F.Razzacov punctul de vedere în fața participanților la emisiune. – Lumea se simplifică, tehnica domină. Toate acestea influențează oamenii formați în vremea noastră. În timpul sovietic totul era nițel altfel, căci tehnica nu era în prim-plan. Da, ea se dezvolta, dar îi era atribuit locul doi, după om. Dar și omul sovietic era diferit de cel de azi, din lumea capitalistă. În URSS era socialism. Și acolo, cred eu, era pus un experiment de creare a omului nou – cult, internaționalist, ne-hrăpăreț, gata să sacrifice multe, chiar și viața. Azi oamenii de creație privesc altfel aceste lucruri, ei fiind mai egoiști.

Razzacov a menționat totuși, că dacă îi comparăm pe oamenii de creație sovietici cu cei de azi, trebuie să ținem cont de sistemul în care au trăit (trăiesc) și creat (creează), căci sisteme diferite formează oameni cu viziuni diferite. Arta sovietică încerca să înalțe persoana, cea de azi nu-și mai propune acest scop.

– Trebuie să încercăm a înțelege cum forma sistemul sovietic elita de creație și cum este ea formată azi, - explica istoricul și scriitorul. – În această privință sistemul sovietic era mai superior, de aceea și cultura atunci era la un nivel înalt. Ea juca un rol important, avea o însemnătate foarte mare, și era sprijinită financiar. Se construiau numeroase biblioteci, se deschideau librării, studiouri cinematografice, teatre, inclusiv populare. Elita politică sovietică își propunea ca în Uniunea Sovietică ideologia să poarte în sine componenta spirituală și să formeze un anumit gen de persoane, care să corespundă acelei imagini a omului nou – ne-hrăpăreț, gata de sacrificii, gata să moară dacă în fața lui va sta această sarcină. În anii 1941-1945 o astfel de sarcină a fost pusă, și oamenii de cultură au participat la Marele Război pentru Apărarea Patriei, mergeau cu concerte. Fără aportul oamenilor de cultură, URSS nu ar fi învins pe front. Dat fiind că și Germania fascistă își punea acest scop – să folosească cultura și oamenii de cultură în timpul Războiului doi Mondial, însă a pierdut, reiese că mai puternică a fost cultura sovietică.

Dar nu putem trece cu vederea faptul, că deși acorda un rol important oamenilor de artă, elita politică sovietică avea instrumente pentru a-i influența: era creat un anumit cadru, în care trebuie să funcționeze oamenii de creație, - dezvoltă tema istoricul și scriitorul Razzacov. Unul dintre elementele controlului erau consiliile artistice, din care făceau poarte specialiști calificați. Ei vizionau filmele, spectacolele teatrale, audiau piesele muzicale. Mai existau și instituții care aveau grijă ca ideologia sovietică, în cazul dat în domeniul culturii, să nu devieze de la linia magistrală. Un rol important în menținerea liniei magistrale trasate îl juca presa sovietică.

În a. 2008 Fiodor Razzacov a publicat, în două volume, cartea «Скандалы советской эпохи (Scandalurile epocii sovietice)», în care povestește cum presa sovietică încerca să controleze oamenii de cultură, «șlefuindu-i» pe cei care nu corespundeau criteriilor într-o anumită perioadă.

–Presa în URSS era diferită de mass-media de azi, ea avea destulă influență, - susține F.Razzacov. – Oamenii citeau ziare, plecau urechea la ele, credeau celor scrise acolo. Liderii partinici care citeau ziarul «Правда» sau «Известия», nu puteau trece cu vederea articolele critice, erau obligați să reacționeze. De aceea cu ajutorul presei oamenii de cultură erau puși la punct, fără a ține cont de grade – era o personalitate merituoasă sau un artist începător. Sub tăvălugul acestei prese nimereau diverse personalități de creație. Spre exemplu, în a.1938 Iosif Stalin a contribuit la apariția, în ziarul «Советское искусство», a unui material care lovea în Liubovi Orlova, actrița lui preferată. Da a apărut informația din cauza că actrița a acceptat să participe la concerte nedeclarate, organizate în privat. Invitația venea din partea unor filarmonici, care organizau concerte și plăteau bani buni. Liubovi Orlova lua pentru un asemenea concert 3 mii de ruble, tariful ei de salarizare fiind 750 ruble. Erau preconizate cca 10 concerte, adică o remunerare de 30 mii de ruble, care nu-i ajungeau artistei pentru a finisa construcția vilei sale de sub Moscova. După ce în ziar a apărut știrea, Orlova practic nu a mai participat la concertele private. În acest fel erau influențați și alți artiști sovietici, care participau la acest gen de concerte. Asemenea articole erau aidoma unei băi reci, și fiecare artist înțelegea că, dacă el este criticat în ziarul «Советское искусство», era clar că cererea venea de sus.

În opinia istoricului, ideologia sovietică avea, bineînțeles, niște lacune, însă nu cobora la nivelul minciunilor crase, chiar dacă în țară exista propaganda.

– Propaganda există în orice stat, ea peste tot este propagandă. Ea trebuie să apere interesele statului. Dacă statului (nu contează capitalist sau socialist) îi convine să-l prezinte pe cineva într-o lumină nefavorabilă, nimic nu-l va opri. Dar propaganda sovietică nu cobora la acest nivel.

Dacă vorbim despre republica noastră, în vremea sovietică oamenii de cultură moldoveni se bucurau de multă autoritate și influență. Faima lui Ion Druță, Emil Loteanu, Maria Bieșu, Eugen Doga, Ion Suruceanu, Mihai Dolgan și mulți alții trecuse peste hotarele RSSM. Asta chiar dacă ei erau nevoiți să creeze în condițiile dure ale cenzurii ideologice. Dar talentul lor era așa de mare, că ei au trecut de toate piedicile și au lăsat contemporanilor și pentru noi, urmașii, adevărate capodopere, pe care noi le ținem minte și azi. Acum, că trăim într-o societate democratică și libertate de creație există mult mai multă, practic nu avem personalități comparabile ca amploare cu predecesorii lor. De ce oare?

Produsele de artă de unică folosință domină valorile eterne

Femeia de afaceri Irina Suhoveeva, proprietara unei cafenele din Chișinău și organizatoarea unor spectacole camerale ale personalităților de creație, crede că problema influenței personalității de creație asupra istoriei țării ar putea fi comparată cu veșnica temă «părinți și copii», în sens că tema dată este arzătoare și rezonantă.

– Desigur, creația în orice formă are acest rol. Dar eu aș porni de la înțelegerea termenului în sine, a sensului și scopurilor lui, - spune I.Suhodeeva. – Din punctul meu de vedere, creația mereu a fost procesul apariției și reflectării idealurilor și valorilor umane și culturale. Practic, în toate timpurile ea reflecta tradițiile, arăta sensul principal, profund al unei sau altei culturi într-o țară sau alta, într-o anumită perioadă de dezvoltare. Dacă luăm formele de creație ale grecilor antici, cele medievale, nipone, chineze sau sovietice, și le analizăm chiar și superficial, asta devine evident. În special, se observă că, în linii mari, creația este despre menirea omului, despre rolul lui în lumea înconjurătoare, despre esența naturii și, desigur, despre valorile supreme și idealurile spirituale. Din punctul meu de vedere, elita sovietică de creație, fie și în cadrul îngust al realismului socialist, corespundea pe deplin esenței proceselor de creație. Practic în orice formă – arhitectură, teatru, cinematografie, literatură, artă plastică, sculptură, muzică, balet etc. – era prezent ceva ce poate fi trecut la materii superioare, la spiritualitate și căutarea sensului vieții umane. Desigur, în perioada sovietică era mult, prea mult Lenin. Însă și chipul lui, creat de pictori și literați, chema la ceva constructiv – aceeași necesitate de a se dezvolta, tendința de a deveni o personalitate integră, nobilă și bună, pentru că în operele create această personalitate politică era descrisă ca o figură pozitivă, iar în școli erau afișate citatele sale, de exemplu renumita « A învăța, a învăța și încă odată a învăța». În linii mari, asta influența pozitiv nivelul spiritual și moral al societății.

Iar în lumea de azi, în opinia interlocutoarei Noi.md, domină ideea că în creație inovația e mai importantă ca tradiția, iar crearea unor produse artistice utilitare sau, să zicem, de o singură folosință, domină valorile veșnice.

– În sfera dată a apărut termenul care mie îmi displace - «monetizare». Artistul este nevoit și să facă marketing, și să creeze și imagine, de aceea deseori recurge la scandaluri, la hype. Iar asta este în disonanță cu noțiunea de purtător al sensului spiritual. Și creația se transformă în ceea ce numim practică artistică, care atrage atenția de moment asupra personalității, și nu întotdeauna asupra operei, – este convinsă Irina Suhodeeva. – Desigur, creatorii au nevoie de bani, totuși trebuie respectat un anumit echilibru în aceste chestiuni. Doar oamenii de creație nu-și transmit emoțiile pur și simplu, asta poate face oricine dintre noi în propria bucătărie sau într-o cafenea cu un amic. Creația este deosebită prin faptul, că poate provoca aceleași emoții spectatorului, ascultătorului, auditoriului . Asta extinde spiritualitatea, experiența emoțională și numai adesea devine o revelație. Produsele artistice deseori nu au această influență. Goana după nou și monetizare nu poartă în sine un sens cultural, și de aceea influența personalității de creație scade. Aceasta devine mai puțin completă.

În opinia interlocutoarei noastre, o putem vedea pe exemplul arhitecturii moldovenești contemporane: la noi apar clădiri, a căror valoare arhitecturală este lipsită de sens, ele nu se înscriu în peisajul istoric, artistic al Chișinăului, tocind sentimentul de frumos. Da, aceste obiecte au o influență, dar destructivă. Un anumit disconfort și repulsie provoacă faptul, că în muzică, literatură, teatru, arta cinematografică deseori apare limbajul obscen, noțiunea de normă balansează la limită sau în general iese dincolo de aceasta, lucru greu de închipuit în vremurile sovietice. Iar negarea moralei, a poruncilor și simbolurilor biblice, uneori profanarea tradițiilor și valorilor devin trucurile preferate ale celor care vor să se deosebească de alții măcar prin ceva. Este ca o rebeliune împotriva culturii, afectează creația și, respectiv, spectatorul. În cel mai bun caz, acesta este indiferent.

– Este interesant faptul că pe fundalul acestei dominații masive a practicii artistice, influența personalităților de creație asupra țării devine mai sclipitoare și mai vizibilă, – crede I.Suhoveeva. – Ei, cine n-a avut sentimentul satisfacției de a se fi născut în Moldova, audiind hitul «Zdubilor» Moldovenii s-au născut? Sau privind sculpturile orășenești ale lui Veaceslav Jiglițchii – flăcăul cu flori și domnișoara care se vine în fugă spre el pe strada pietonală; același pilot și însoțitoarele de bord în aeroportul Chișinău, care inspiră convingerea că zborul va decurge normal. Cineva le crede simpliste, dar ele-s despre viață, despre dragoste, despre ceea ce este cu adevărat valoros. Și literatura are o influență puternică – dacă vorbim despre aceiași ani 90, trezirea conștiinței naționale (ce-i drept, uneori cu interferențe extremale) s-a produs și ca rezultat al activității intelectualității de creație. Dar, apropo, anume atunci a fost «dată în exploatare» practica artistică – am în vedere căsătoria hilară și uimitoare a Leonidei Lari cu monumentul lui Ștefan cel Mare. Dar, sincer vorbind, eu tot mai des mă întreb: dacă nu ar fi fost acest gest straniu, atenția și interesul pentru domnitorul moldovean și pentru faptul că în istoria țării a existat o personalitate așa de puternică, ar fi putut fi nu chiar așa de omniprezent, sau ar fi apărut peste foarte mult timp.

Un vid de idei și personalități

Interpretulși compozitorul Slavici este convins că personalități de creație, care să poată influența soarta țării prin creația sau poziția lor civică, există foarte puține.

– Ne-am putea aminti de Lev Tolstoi, John Lennon și Adriano Celentano, – comentează Slavici pentru Noi.md. – Poate, am scăpat din vedere pe cineva, cer scuze dacă e așa... Aceștia-s oameni, personalități cu renume mondial și averi mari. Spre exemplu, Celentano ani în șir a moderat o emisiune televizată și mereu critica guvernul țării sale, și așa a influențat puternic rezultatul alegerilor în Italia. Lev Tolstoi, într-un anumit sens, a fost prevestitorul revoluției… John Lennon a avut o atitudine anti-război, care a influențat mințile americanilor și a oprit, într-un final, războiul din Vietnam. Cu privire la fostele republici unionale, în ele rolul personalităților de creație este extrem de mic. Artiștii privesc în gura guvernanților, în speranță că le va pica ceva de sărbători, la licitații, etc. O medalie oarecare, sau un titlu…

În opinia interlocutorului Noi.md, elita de creație face parte din sistem și depinde întru totul de el.

– În Moldova, artiștii și actorii deseori au venituri care nu-s suficiente pentru a avea opinie proprie , – continuă Slavici discuția.– Interpretezi piese «despre dragoste» – ești băiat bun sau fată bună… În vremurile sovietice elita de creație – regizorii, actorii, artiștii, compozitorii, poeții și scriitorii erau parte a propagandei sistemului sovietic. Dar asta era propaganda omeniei și a onestității, a valorilor familiale, a responsabilității față de conștiința și de țara ta… și altor atribute ale constructorului viitorului luminos. Acum însă nu mai înțelegi ce construiește societatea. Se resimte un vid de idei și de Personalități în politică, cultură, sport. Fiecare e doar pentru sine.

Principalul e să evadezi din cadrul îngust

Dar iată în opinia Elenei Uzun, critică de muzică și teatru, muzicologă, scriitoare și poetă, creația nu depinde de regimurile politice, iar schimbarea sistemului a oferit personalităților de creație mai multe oportunități.

– Creația sau este, sau lipsește, ai sau nu ai talent – alte criterii nu există, – crede interlocutoarea Noi.md. – Pe de o parte, vocaliștii noștri au posibilitatea acum să evolueze mai mult în Vest. Geografia a fost extinsă, și mulți au posibilitatea să se afirme. Principalul e vocea, profesionalismul și dacă publicul are nevoie de tine, ai succes. Simplu. Desigur, trebuie să înveți, să ai un stagiu. Pe de altă parte, colegii mei – compozitori și muzicologi – au pășit și pășesc pe cărări individuale. Elita reală cunoaște mai multe dificultăți, mai puține victorii. Cineva are relații mai bune cu România și Europa occidentală, cineva – cu Rusia. Cu regret, dacă ești solicitat în afară, ești necesar și recunoscut. Dar ar trebui ca artistul să fie recunoscut mai ales în patria sa, în Moldova.

Rolul personalității de creație în istorie este foarte important, - își continuă cugetările E. Uzun. Dacă nu poți evada din cadrul îngust, ai probleme cu creația, da în ce privește recunoașterea - aici mereu au existat probleme.

– Anume răzbirea este rolul în istorie. Creatorii au obligația să schimbe realitatea, ei trebuie să intre într-o contradicție cu societatea și abia după asta să creeze rezonanță, – crede interlocutoarea Noi.md. – Dacă ei nu influențează și nu schimbă viața, de ei nu este nevoie, în esență. Acest lucru este întotdeauna dificil și întotdeauna contravine cumva normelor acceptate de societate. Noi vedem doar partea exterioară a aprecierii și a gloriei. Cea interioară este mult mai complicată - și e normal să fie așa. Pentru mine, criteriul principal este onestitatea și neliniștea. Creatorii nu ies la pensie. Este o responsabilitate pe viață în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Și nu există garanții de profit sau succes. Doar riscuri!

Compozitorul și aranjorul Ilia Berșadschii, compatriotul nostru stabilit acum în Israel, în comentariul pentru Noi.md a menționat, că azi absolut toți oamenii de creație, pe care îi hrănește talentul lor, luptă pentru a supraviețui. De aceea concertele au fost înlocuite cu corporative și nunți, ceea ce a banalizat cumva statutul de artist. Dar să trăiești într-un sistem și să fii liber de el este imposibil. Unii se adaptează, alții nu pot accepta legile și regulile țării în care s-au născut și pleacă în căutarea unei mai mari libertăți de creație.

– În toată lumea artiștii participă la evenimente de genul nunților, corporativelor, e ceva normal. Au sosit alte timpuri, ele au adus cu sine noi forme de activitate, - spune I.Berșadschii. – Unele celebrități, preferații publicului, s-au « recalificat» în politicieni și parcă ap participa la viața țării, fiind de fapt niște figuri neînsemnate, de la care nici nu se cere prea mult. Noi, locuitorii planetei noastre, participăm la un teatru al absurdului. E lipsit de sens și rost să cauți cauzele (de ce așa și nu altfel). În virtutea diferitor circumstanțe omul se adaptează realităților. Și capătă astfel un motiv de optimism precaut. Pe de altă parte, fiecare are dreptul de a alege. Unu: să accepte sistemul și să trăiască în continuare. Doi: să nu accepte și să se trezească bătut într-o pușcărie, pe motiv că este un nimeni, o simplă jucărie, victima ambițiilor politice ale cuiva. Trei: să-și facă în tăcere bagajul, să meargă dincolo de orizont și să construiască acolo o viață nouă.

Creația trebuie să fie extrem de prestigioasă. Fără tutela statului nu se poate…

Președintele companiei DAAC HermesVasile Chirtoca, sponsorul și coautorul , împreună cu Constantin Moscovici, a proiectului«Hiturile moldovenesti ale anilor 70-90», este convins că statul, dacă într-adevăr are grijă să dezvolte cultura, este obligat să creeze toate condițiile de creație pentru talentele remarcabile din țară. Un om de creație are nevoie de liniște și de posibilitatea de a se elibera de rutina zilnică, pentru a crea și a-și realiza ideile. Dar există familia, copiii, necesitatea de a rezolva problemele care țin de locuință, odihnă, educație… Desigur, în lume există mecenați, editori și impresari, capabili să ofere un start acestor oameni. Dar în condițiile unei piețe mici, artiștilor moldoveni le este foarte dificil să obțină pe arena internațională succesul și popularitatea care să le asigure pacea și confortul necesar pentru a putea crea. Anume de aceea unul dintre factorii importanți, care au condiționat apariția în RSSM a unor mari compozitori, cineaști, literați și oameni de artă, a fost faptul că statul în mare parte și-a asumat grijile pentru bunăstarea lor materială ( (alocarea prioritară de locuințe, vile, sanatorii, case de odihnă, onorarii mari, salarii stabile, prime etc.). Cum numai oamenii de artă din fosta URSS au fost lipsiți de tutela statului, imediat a scăzut nivelul activității lor de creație. În particular, nimeni dintre marii moldoveni ai epocii sovietice nu a mai creat opere semnificative în ultimii 30 de ani.

Chiar dacă țara noastră nu este foarte bogată, nu este nevoie de foarte mulți bani pentru a asigura, spre exemplu, 100 dintre cei mai remarcabili oameni de cultură din Moldova cu tot necesarul pentru o viață liniștită și pentru creație. Din calculele dlui V.Chirtoca, pentru a realiza această sarcină ar fi suficiente 100-150,0 milioane de lei pe an. Dar țara ar primi de la acești oameni mult mai mult, căci ei ar alege să trăiască în țară, ar promova cultura și ar educa tineretul, ar susține concerte și ar spori prestigiul țării, încrederea tinerilor în viitorul ei și mîndria pentru țara care este capabilă să nască talente mari. Și prestigiul profesiilor de creație, în aceste condiții, ar spori semnificativ.

În concluzie, vom menționa că tema personalității de creație este multilaterală și neunivocă. Totuși, în Republica Moldova există o elită de creație puternică, influența căreia asupra proceselor din țară nu a scăzut, comparativ cu perioada sovietică. Dar, în același timp, a apărut și o puternică notă destructivă, care distruge elementele luminoase. Iar estetica slutului, cum mai este ea numită, e prezentă tot mai des și nu are o influență pozitivă asupra minților și sufletelor gingașe. Așa că și în prezent, ca și în alte vremi, totul este complicat .

Lidia Ceban