Redenumirea străzilor: cui și la ce servește

Vladislav Bordeianu

În rețelele de socializare lumea adună semnături sub petiții care cer întoarcerea denumirilor anterioare ale străzilor.

Denumirile străzilor sînt monumente istorice care imortalizează viața orașului, a oamenilor lui, traiul și tradițiile. În fiecare perioadă istorică Chișinăul a avut eroi care au lăsat o urmă în istorie. În cinstea lor au fost numite sau redenumite unele străzi. Dar are oare rost să continuăm redenumirea străzilor? Dacă da, cît de des trebuie să o facem?

Regele a murit, trăiască o nouă stradă

Recent, liderul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu, a înaintat inițiativa de a numi una dintre străzile Chișinăului în cinstea regelui Mihai I al României, care s-a stins în prima jumătate a lunii decembrie 2017, la vîrsta de 96 de ani. Mai bine zis, ea vrea să fie redenumită una dintre străzile centrale ale capitalei – Serghei Lazo, care și anterior, în diferite perioade, a fost redenumită în repetate rînduri. Nu demult s-a încercat atribuirea denumirii de „7 aprilie 2009” acestei străzi. În același an consilierul municipal, liberalul Oleg Cernei propunea ca strada Serghei Lazo să fie redenumită în strada Mihai Dolgan, conducătorul ansamblului „Noroc”.

Președinta PAS a adus cîteva argumente în susținerea ideii sale: monarhul român a vizitat de mai multe ori Chișinăul, iar în perioada dintre cele două războaie mondiale strada Lazo, chipurile, i-a purtat numele – Marele Voevod Mihai. Ea a scris într-o rețea de socializare că el întotdeauna a avut legături strînse cu istoria Basarabiei și cu Chișinăul, de aceea este de datoria noastră să păstrăm numele regelui Mihai, care a devenit simbol al luptei pentru restabilirea echității, a luptei pentru libertate și democrație.

Unii dintre adepții Maiei Sandu propun să fie redenumită strada Pușkin, bulevardul Moscovei și str. Kiev respectiv în str. Doina și Ion Aldea-Teodorovici, bd. Unirii și str. Iași. Apropo, la Chișinău deja există strada Doina și Ion Aldea-Teodorovici, dacă le scapă cumva acest lucru.

Alți utilizatori ai rețelei consideră că denumirile străzilor trebuie să fie atribuite o singură dată, ca și numele oamenilor, după care acestea să nu mai fie redenumite. „Trebuie să întoarcem străzilor denumirile lor istorice, date la apariția lor, dacă poporul își respectă cît de puțin istoria și orașul”. Politologul Victor Josu consideră că inițiativa Maiei Sandu este lipsită de sens.

În Consiliul Municipal Chișinău

În timp ce pe rețelele de socializare au loc dezbateri active, Consiliul Municipal s-a abținut de la comentarii, menționînd că decizia va aparține comisiei. Fracțiunea socialiștilor a menționat totuși că nu susține ideea redenumirii străzilor de dragul politicii. Ei consideră că străzile trebuie să poarte numele oamenilor care au făcut ceva bun pentru oraș.

Ion Ștefăniță, șeful Agenției Naționale de inspectare și restaurare a monumentelor și consilier municipal independent, a comentat inițiativa de a mai schimba o dată denumirea străzii – el consideră că or. Chișinău trebuie să-și păstreze denumirile istorice.

„Pe parcursul întregii istorii a Moldovei, denumirile străzilor au fost schimbate permanent, a amintit el în discuția cu reporterul portalului NOI.md. Spre exemplu, nu toată lumea cunoaște că bulevardul Ștefan Cel Mare a fost redenumit de multe ori. La început era strada Milionului, apoi a Moscovei, apoi Alexandrovskaia (în cinstea lui Alexandru al II-lea), o parte a străzii purta numele lui Carol II, alta – a lui Lenin. Și actuala stradă Sciusev a fost cîndva str. Leova, mai înainte – Cotruți, în numele generalului Berthelot, o parte purta numele Livezilor, alta – a Orheiului. La nivel de municipiu avem o comisie specială creată pentru aprobarea sau respingerea unor asemenea inițiative. Din componența ei fac parte istorici și reprezentanți ai Ministerului Culturii, care vor adopta o decizie corectă.”

Președintele fracțiunii municipale a comuniștilor și celor fără de partid, Vasile Chirtoca, consideră că redenumirea străzilor este ceva firesc, din moment ce se schimbă autoritățile locale și atitudinea lor față de trecut și prezent. „Însă redenumirile frecvente cauzează orașului pierderi economice și produc confuzii. De aceea, probabil, ar fi corect să dăm străzilor denumiri (dacă nu există altă soluție) care ar fi ori neutre (spre exemplu, str. Umbroasă, str. Mestecenilor, str. Călinilor etc.), ori să le numim în cinstea unor personalități pe care toată lumea le percepe pozitiv. Să zicem, în numele unor mari compozitori, interpreți, scriitori (care au fost în afara politicii)… Fără îndoială, nu trebuie să numim străzile în cinstea militanților altor state, în special a celor a căror activitate pe teritoriul republicii este percepută ambiguu și de istorici, și de popor”, consideră consilierul municipal.

Maia Sandu nu cunoaște istoria?

Fostul ideolog al Partidului Comuniștilor Mark Tkaciuk este convins că Chișinăul este unul dintre puținele orașe postsovietice în care străzilor nu le este întoarsă denumirea veche, ci li se dau altele noi. Despre aceasta el a scris pe pagina sa dintr-o rețea de socializare.

„Mai mult, în orășelul nostru, începînd cu anul 1991, au fost redenumite străzile care, printr-o minune, și-au păstrat denumirile de la începutul sec. XIX – Lancaster, Ostapovskaia, Teobașevskaia, Irinopolskaia, Kievskaia, stradela Havuzurilor etc. Aceeași stradă Lazo s-a numit și Nemețkaia, și în cinstea lui Ivan Nikitici Inzov, și Romanovskaia, și Mihai Viteazul”, a amintit istoricul.

Vom menționa că Mihai Viteazul sau Mihai cel Bun a fost un domnitor moldovean care a domnit la sfîrșitul sec. XVI. În anii domniei sale el a reușit să unească, pentru scurt timp, trei principate dunărene – Valahia, Transilvania și Moldova. Și anterior strada S. Lazo a purtat numele lui, dar nu a regelui Mihai, cum ne convinge Maia Sandu. Mark Tkaciuk menționează că regele Mihai nu putea primi, la cei 10 ani ai săi, titlul de Mare Voievod. Porecla înrădăcinată pentru Mihai Viteazul nu i-a fost transferată tînărului monarh, care în anii 1930-1940 nici măcar nu era rege.

Mark Tkaciuk s-a adresat către cei care semnează petiția privind redenumirea străzii S. Lazo în str. Regele Mihai: „Era de înțeles încercarea voastră de a întoarce străzii Lazo una dintre fostele ei denumiri. Ar fi ținut chiar de bonton, ar fi fost o manifestare a nostalgiei urbane pentru vechiul și bunul Chișinău (în oricare dintre versiunile istorice), o lăudabilă mișcare sufletească a locuitorilor capitalei care respectă moștenirea primită. Însă ceea ce vreți să faceți voi este o mărturie a faptului că nu aveți aceste calități. Chișinăul rămîne pentru voi un oraș străin, dușmănos, din care trebuie demontată toată memoria istorică, șterse orice urme ale ADN-ului oricăror epoci istorice, inclusiv ale acelor timpuri cînd orașul se construia, cînd apăreau aici străzi și bulevarde. Totuși, am o propunere constructivă pentru voi. Cînd la Chișinău va apare măcar o stradă construită după anul 1991, numiți-o cum doriți și redenumiți-o de trei ori pe an – Regele Mihai sau măcar și Mihai Ghimpu.

Ștergem de pe hartă numele unor oameni merituoși

În perioada aflării sale în fotoliul de primar, liberalul Dorin Chirtoacă a redenumit de mai multe ori străzile orașului. De cele mai multe ori îi încurcau străzile care, în închipuirea lui, nu se încadrau în conceptul european. Astfel, cu binecuvîntarea edilului, mai multe străzi ale capitalei, și anume cea pietonală, denumită în cinstea lui Alexandru Diordiță, care a condus Sovietul de Miniștri al RSSM, și str. Cosmonauților au primit numele compozitorului Eugen Doga și, respectiv, a jurnalistului Constantin Tănase, cunoscut poate doar în cercurile proprii. O parte a bulevardului Renașterii a fost redenumită în cinstea lui Grigore Vieru, cealaltă parte – de la str. Albișoara la Calea Orheiului – are acum o denumire ”nouă” – a Renașterii Naționale.

Experții menționează că la Chișinău denumirile străzilor se schimbă atît de des, încît și băștinașii le încurcă și nu se pot obișnui cu ele. Astfel, strada Mitropolit Bănulescu Bodoni mulți o numesc pe vechi – Gogol. Iar piața de pe ”str. Alioșin” de la Rîșcani, care după Anul Nou nu va mai funcționa, și acum este denumită astfel, deoarece anterior strada Bogdan Voevod se numea Alioșin.

De ce să redenumim și să dăm străzilor denumiri care nu au nimic comun cu Chișinăul? De ce să transcriem istoria după bunul plac al cuiva? Iar dacă se va schimba puterea, va trebuia iarăși să le redenumim.

Să întoarcem trecutul

Societatea și-a exprimat dorința de a reda străzii Octavian Goga denumirea ei istorică – Irinopolskaia. Inițiativa aparține lui Mark Tkaciuk. A fost creată o petiție on-line de acumulare a semnăturilor, care în cîteva zile a fost susținută de cca 2 mii de persoane.

„Un timp îndelungat, din prima jumătate a sec. XIX, la Chișinău exista strada Irinopolskaia. Denumirea aceasta ea a primit-o în cinstea arhiepiscopului de Chișinău și Hotin Irinopolski, cu ocazia jubileului de 70 de ani ai acestui prelat. El s-a născut în Grecia la 23 ianuarie 1764 și a decedat la Chișinău la 3 ianuarie 1846, este înmormîntat în Catedrala din Chișinău. Piatra lui funerară poate fi văzută astăzi în spatele Bisericii Ciuflea, unde a fost transferată de la Catedrală.

Octavian Goga a fost un fascist, între 28 decembrie 1937 și 11 februarie 1938 — prim-ministru al României. Unul dintre urmașii ”de creație” ai lui Hitler în politica lui de antisemitism și Holocaust”, se spune în petiție.

Consilierul municipal din partea Partidului Socialiștilor Alexandru Odințov a susținut ideea, scriind într-o rețea de socializare: „M-am preocupat de această chestiune la rugămintea locuitorilor. Beneficiul e unul – strada să poarte denumirea ei istorică. Mai mult, prevăd un val de critici. Noi sîntem contra redenumirilor, de fapt. Cum s-a întîmplat că numele unor oameni ce chemau la exterminarea în masă a populației evreiești și erau adepți ai ideologiei fasciste îl poartă unele străzi din Chișinău! Cu atît mai mult că aceștia nu au nimic comun cu orașul nostru!”

Consilierul municipal a anunțat că, la cererea locuitorilor capitalei, a reprezentanților clerului ortodox și a comunității evreiești, el s-a adresat președintelui Dodon, Comisiei pentru expertiza istorică a Consiliul societății civile de pe lîngă președintele Republicii Moldova, Academiei de Științe, Ministerului Educației, Culturii și Cercetării pentru a obține o expertiză istorică a activității lui Octavian Goga și a arhiepiscopului de Chișinău și Hotin, mitropolit de Irinopol și Grigore de Vatopedi. Apoi Alexandr Odințov va iniția audieri publice și va propune spre examinare Consiliului Municipal respectivul proiect de decizie.

Unele surse mass-media au scris că reprezentanții PSRM au decis să profite de posibilitatea de a-și face publicitate folosind ideea populară printre locuitorii orașului. Mark Tkaciuk a răspuns că consideră lăudabilă reacția operativă a consilierului municipal. „Este anume cazul care unește nu politicieni, da oameni obișnuiți. Doar pentru a face un lucru bun. În cazul dat – să întoarcă Chișinăului unul dintre locurile memoriei noastre istorice colective”, a spus el într-un interviu.

O chestiune de timp

Totuși, decizia privind redenumirea străzii sau revenirea la vechea denumire trebuie adoptată de majoritate. Experții menționează că astfel de modificări trebuie făcute atent, după consultări publice cu societatea. Mai ales că redenumirea străzilor întotdeauna înseamnă noi griji și cheltuieli pentru locuitori și pentru autoritățile locale. Între altele, e necesar să fie schimbate actele, firmele și șabloanele de pe străzi. Apropo, în Germania orice decizii privind redenumirea nu intră în vigoare imediat, ci peste cîțiva ani. După această perioadă de timp, ei revin asupra ideii de redenumire și analizează încă o data obiectivitatea unei astfel de decizii. N-ar fi rău și în Moldova să nu se grăbească cu redenumirea.

Vechile denumiri poartă amprenta istoriei Moldovei, și nu doar a celei sovietice. Este înțeleasă tendința autorităților de a înveșnici numele legendarilor fii ai poporului. Însă mai există o cale – să fie denumită a stradă în unul dintre raioanele noi, în construcție, sau să fie denumită o stradă de la periferie, care să fie amenajată – asfaltată, înverzită, pavată. Nu este mai puțin patriotic. Există țări în care s-au păstrat străzi care poartă denumirile vechi – Lenin, Marx, Muncii, Revoluționară. Ele nu se schimbă, deoarece asta este istoria. Reiese că noi extirpăm denumirile ce poartă în sine memoria noastră istorică.