Toamna este sezonul de vînătoare. În societate, adesea poți auzi reproșuri în adresa vînătorilor, care toamna și parțial iarna practică vînătoarea – de porumbei, păsări de apă, iepuri, mistreți și alți reprezentanți ai faunei.
Unii dintre cetățenii noștri consideră că ”distracțiile” amatorilor de a împușca au un impact negativ asupra numărului de animale și păsări sălbatice. Vînătorii, însă, susțin că ei nu numai că nu reduc numărul vietăților sălbatice, dar le creează condiții pentru înmulțire activă, le hrănesc și le ajută să supraviețuiască pe timp de iarnă.
Un vestigiu sălbatic
Un vestigiu sălbatic, crud și lipsit de sens – asta este vînătoarea în opinia culturologului Irina Portnaia, exprimată într-o discuție cu corespondentul Noi.md. Potrivit ei, acest gen de distracții trebuie interzis principial.
”Altădată vînătoarea era o necesitate: pentru a-și hrăni ginta, omul era nevoit să ucidă animalele sălbatice. Apoi el a domesticit aceste animale, a creat ferme și gospodării viticole, și necesitatea de a ucide pentru a se hrăni a dispărut. A rămas o distracție pentru bogătani: să cumpere arme și echipamente scumpe, vestimentație specială, să aibă cîini de vînătoare foarte scumpi, să iasă călare ”în natură” - toate doar pentru a hăitui și omorî nefericitul animal nevinovat!”, se revoltă Irina.
Potrivit ei, dacă oamenii (bărbații în special) au o așa de mare necesitate să-și ridice nivelul de adrenalină, ar putea-o face fără a recurge la omoruri cumplite și lipsite de sens.
”Faceți sport, cuceriți piscurile munților, jucați paintball, dar nu ucideți! Și animalele-s ființe vii, și ele au dreptul la viață. Mai ales că, în opinia ei, anume din cauza intervenției umane au dispărut fără urmă multe specii de animale. Ea cere interzicerea oricăror genuri de vînătoare, pentru ca puținele vietăți rămase să se poată înmulți în condiții firești”, își argumentează poziția culturologul.
Dar ce cred despre aceasta înșiși vînătorii? Din discuțiile avute am înțeles că ei au propriul punct de vedere în acest sens.
În Moldova sezonul de vînătoare începe, ca regulă, la mijlocul lui august, într-o sîmbătă, și se încheie la finele lui decembrie. În acest an ordinul de deschidere a sezonului de vînătoare a fost semnat de ministrul Agriculturii, Dezvoltării regionale și Mediului cu o oarecare întîrziere, așa că vînătorii au avut ceva nervi, amintindu-și de interdicția totală de doi ani, introdusă în perioada în care în fruntea departamentului era Valeriu Munteanu, pe atunci încă membru al Partidului Liberal.
Dar, spre bucuria membrilor Societății vînătorilor și pescarilor din Moldova, actuala șefă a Ministerului Agriculturii nu le-a pus piedici, așa că oficial sezonul de vînătoare a început la 24 august și se va încheia la 29 decembrie. Vînătoarea de hulubi a fost permisă în perioada 24 august - 13 octombrie. Din 5 octombrie este deschis sezonul pentru vînatul rațelor, gîștelor și a altor păsări de apă, precum și a mistreților, care va dura pînă la finele anului. Între 23 noiembrie și 29 decembrie este permisă vănătoarea de iepuri, între 5 octombrie și 12 ianuarie – cea de fazani, iar pînă în iulie 2020, cu excepția perioadei de reproducere (aprilie-mai), pot fi împușcate vulpile, care aduc faunei mari pagube.
Au dreptul să vîneze doar membrii Societății vînătorilor și pescarilor (în Moldova, ei numără cca 15 mii persoane), însă nu în fiecare zi, ci doar în cele de odihnă și de sărbătoare. Se interzice vînatul căprioarelor, cerbilor, elanilor, muflonilor, gotcanilor și bursucilor.
Interdicție de dragul interdicției
Pentru Societatea vînătorilor și pescarilor, anii din urmă au fost plini de nervi. Multă lume își amintește, probabil, că ex-ministrul Mediului Valeriu Munteanu a introdus pentru doi ani – 2015 - 2017 – interdicția pentru toate speciile principale de vînat, argumentul fiind că vînătorii organizează adevărate măceluri ale animalelor și astfel lipsesc natura de faună.
Societatea vînătorilor și pescarilor (SVPM) are propriile argumente. Din spusele lui Oleg Ciocoi, președintele SVPM, membrii Societății nu merg la vînătoare pentru a nimici animalele, dar pentru a menține echilibrul în natură. Iar în 2015 nu au existat motive de a interzice vînătoarea pentru doi ani. Conducerea Societății spune că, în perioada interdicției ministrului Munteanu, ei nu au văzut argumente solide cu care ar fi putut fi de acord și care ar fi reflectat îngrijorarea reală a ministerului pentru starea ramurii. Asta era evident, deoarece după interdicția dată nu au urmat propuneri de înăsprire a măsurilor față de braconierii care aduc prejudicii serioase ramurii, propuneri de reducere a numărului animalelor de pradă dăunătoare sau de implementare a unor programe eficiente de sporire a numărului iepurilor cenușii etc.
Din spusele lui Oleg Cioclea, interdicția de a practica vînătoarea iepurilor cenușii are mai mult consecințe negative și poate doar agrava situația, nu să ducă la sporirea numărului acestora. După introducerea interdicției din 2015 a fost fixată creșterea numărului de cazuri de braconaj, numărul prădătorilor dăunători este în creștere, vînătorii înșiși au pierdut motivarea să participe la evenimentele biotehnice și de pază, planificate pentru perioada toamnă-iarnă.
”Adoptarea acelei decizii neunivoce trebuia să se bazeze pe opiniile savanților zoologi și a specialiștilor din domeniu, pe practica mondială și europeană, care are destule exemple de consecințe negative, cu care se soldează asemenea pași nesăbuiți. Ne-o dovedește și practica țării noastre. În anul 2007, interdicția de a vîna iepuri cenușii a avut urmări catastrofale, de care ministerul nu a ținut cont. Dacă în toamna lui 2007, înainte de introducerea interdicției, numărul iepurilor cenușii era de cca 115-120 mii, deja peste un an acesta s-a redus brusc la 70 mii exemplare. Menționăm că reducerea nu a fost cauzată de vînători, ci de creșterea bruscă a braconajului în toate manifestările lui și de creșterea numărului prădătorilor dăunători”, menționează Oleg Ciocoi.
Șeful SVPM spune că numai cu eforturi morale și financiare majore, care țin de măsurile de pază și de împușcarea numeroșilor prădători dăunători, către 2015 s-a reușit aducerea populației de iepuri cenușii la nivelul anului 2007. Repetarea acestei situații poate avea urmări catastrofale pe fondalul lipsei măsurilor de combatere a braconajului, ineficienței actualei legislații de mediu, a numărului în creștere a prădătorilor dăunători, care constituie 23-25 exemplare la 1000 ha, față de 1-2 ex. conform normelor.
Unde mai pui, menționează Oleg Ciocoi, că și ex-ministrul V. Munteanu și cetățenii care cred că vînătorii reduc populația reprezentanților faunei în Moldova, trag concluzii greșite.
- Mulți confundă vînătorii cu braconierii, al căror număr crește an de an. Pentru vînători există reguli, ce nu pot fi încălcate. Cota Moldovei în numărul de 7 mil. de vînători înregistrați în Europa este de 15 mii, și pentru fiecare dintre ei este stabilit un volum limitat de vînat. Spre exemplu, dacă norma de împușcare a fazanilor este de 22 mii ex./sezon, asta nu înseamnă că ea neapărat va fi atinsă. Iar dacă acest număr va fi depășit, asta nu înseamnă că populația fazanilor va dispărea. Acum 20 de ani a fost interzis vînătul căprioarelor, deoarece numărul lor s-a redus de la 18 mii la 4 mii. Însă de atunci încoace numărul lor așa și nu a crescut”, a menționat O. Ciocoi.
Oleg Ciocoi a menționat, totuși, că membrii Societății nu împușcă păsările și unele specii de animale pur și simplu reieșind din anumite norme, ci contribuie la păstrarea și chiar sporirea numărului acestora. Astfel, pe parcursul ultimilor opt ani, SVPM implementează activ programul Rața mare, grație căruia în sărăcitele zone umede ale țării au fost aduse 40 mii de rațe sălbatice. Iarna vînătorii construiesc cuiburi artificiale, care atrag în Moldova un număr mare de rațe. Împușcarea activă a vulpilor, coțofenelor și ciorilor în locurile unde își au cuiburile păsările de apă reduce din presiunea exercitată de acestea asupra rațelor.
Contabilizare, reproducere și împușcare
Din cele relatate de șeful SVPM pentru Noi.md, după ce primesc învoirea să împuște animale, vînătorii nu o fac irațional, doar pentru a ticsi portbagajele mașinilor cu vînat. Există anumite normative – ce gen de vînat și în ce număr poate fi luat într-o singură zi de vînătoare (rațe și lișițe - maxim 5 unități, gîște – nu mai mult de 3, prepelițe – maxim 20, hulubi – maxim 15 etc.).
Unde mai pui că iarna și primăvara, în conformitate cu prevederile Legii privind regnul animal nr.439 din 27.04.1995, în perioada februarie-mai este contabilizat numărul speciilor de animale din zonele de vînătoare alocate Societății, pentru a stabili numărul lor total și a determina cota celor care pot fi vînate pe parcursul următorului sezon fără a prejudicia natura. La aceste contabilizări participă specialiștii Institutului de zoologie al Academiei de Științe a Moldovei și ai Inspectoratului de Mediu, angajații Societății vînătorilor și pescarilor, precum și vînătorii înșiși.
”Spre exemplu, în anul 2017 contabilizarea s-a făcut pe o suprafață de 530 mii ha, ceea ce constituie peste 20% din suprafața totală a terenurilor de vînătoare. În conformitate cu metodologia și recomandările savanților Institutului de zoologie al AȘM, a fost contabilizat numărul populației de iepuri cenușii, vulpi, potîrnici, fazani, păsări de apă, prepelițe, porumbei. Cercetările efectuate au permis determinarea rezervelor reale de animale și păsări, și stabilirea limitelor retragerii lor fără atingere pentru natură. Să zicem, pentru asigurarea controlului asupra limitelor stabilite pentru retragerea iepurilor cenușii, SVPM a introdus etichete marcate (atașabile iepurilor vînați), repartizate fondurilor vînătorești reieșind din limitele stabilite. Acest lucru nu numai că asigură un control strict asupra procesului de vînătoare, dar și oferă posibilitatea de reglementare a lui, inclusiv prin interzicerea vînatului după atingerea limitei de retragere stabilite”, explică O. Ciocoi.
Oleg Ciocoi mai menționează că contabilizarea păsărilor de apă migratoare permite calcularea aproximativă a numărului exemplarelor aflate pe teritoriul RM în sezonul de vînătoare. Această cifră ajunge la 400 mii exemplare, dacă ținem cont de exemplarele apărute prin reproducere naturală și a celor care traversează RM în perioada migrației de toamnă. Numărul prepelițelor, care include creșterea de toamnă și exemplarele migratoare, poate ajunge la 800 mii exemplare, a hulubilor – la 400 mii. Cu privire la fazani – SVPM eliberează periodic în natură păsări din această specie, crescute artificial. Astfel, în iunie-august 2017 au fost eliberați 35 mii de fazani.
Vulpea este unicul animal sălbatic, pentru care nu există limită de împușcare, deoarece numărul lor depășește numărul optim per 1000 ha de 10 ori și mai mult. Unde mai pui că din cauza numărului mare al acestor animale au devenit foarte frecvente cazurile de rabie. De aceea vînătoare de vulpi este una dintre măsurile eficiente de reducere a creșterii populației de vulpi. În ultimii ani, în Moldova au apărut și șacali. Anume ei constituie cauza principală a dispariții animalelor, iar populația acestora crește încontinuu și prezintă „un pericol real și pentru animalele sălbatice, și pentru cele domestice din Moldova”.
Membrii SVPM confirmă spusele conducătorului ei. Interlocutorul Noi.md, Vasile Russu, este un vînător experimentat. El spune că pentru vînatul din Moldova, cel mai mare pericol îl prezintă nu vînătorii, ci braconierii.
”Vînătorii nu ucid pur și simplu animalele, ei le protejează, le creează condițiile necesare pentru reproducere. O parte din cotizațiile plătite de noi în SVPM constituie cheltuielile predestinate diverselor măsuri de protejare. Mulți dintre noi, membrii onești ai SVPM, practică creșterea vînatului, creează condiții e trai pentru fazanii eliberați în natură. Mai organizăm și locuri în care rațele pot face cuiburi. Vînătorii mai au obligația să participe prin muncă. În zile numărate noi trebuie să le creăm păsărilor și animalelor condițiile necesare. Cine nu poate participa personal, achită cotizații mai mari, care parțial merg la angajarea muncitorilor pentru îndeplinirea volumului necesar de lucrări”, menționează V. Russu.
Vasile Russu a mai relatat că majoritatea colectivelor de vînători au propriile terenuri pe care îndeplinesc volumul de lucru respectiv: amenajează locuri de hrană pentru fazani, rațe, cuibare pentru rațe, le hrănesc, nimicesc vulpile, maidanezii și alte animale care dăunează naturii prin prinderea păsărilor, distrugerea cuiburilor lor etc.
În opinia interlocutorului nostru, un impact negativ asupra faunei Moldovei îl are nu numai braconajul, ci și așa-numitul factor tehnogenic.
”Multă lume de la noi spune, că în Moldova există populații mici de rațe, diverse specii de păsări, iepuri și alte animale. Dar asta depinde în mare măsură și de agricultori - aceștia utilizează îngrășăminte care nimicesc tot ce este viu. Noi avem agenți economici care deversează în rîuri deșeurile industriale și otrăvesc apele. Ei tot trebuie trași la răspundere”.
Caută iepurele în cîmp
Cu ceva ani în urmă Anatol D. a renunțat la arme și a încetat să mai meargă la vînătoare. Zice că s-a săturat să achite cotizații fără noimă, dar să nu aibă parte de o vînătoare veritabilă. Anatol prefera să vîneze iepuri, iar în ultimii ani acest gen de vînătoare a fost mereu interzis.
”Pentru orășeni, mai există și problema căutării locurilor de vînătoare a iepurilor, -.– Fiecare vînător trebuie să fie repartizat într-o anumită gospodărie de vînătoare. La Chișinău nu există asemenea gospodării, deci trebuie să mergi într-o localitate, să te înțelegi și localnicii, ceea ce nu întotdeauna îți reușește, de cele mai multe ori apar conflicte. Sătenilor nu le place că vin chișinăuienii, căci trebuie să împartă cu ei trofeele, care și așa-s puține. Dar dacă și s-a ajuns la o înțelegere, localnicii stabilesc propriile legi. Să zicem, pentru vînătoarea de iepuri trebuie să angajezi un om, care te va transporta cu tractorul în cîmpul unde se găsesc aceste animăluțe. Plus la ”plata de călătorie”, tractoristul mai cere și un iepure. Dar uneori un colectiv din cinci oameni reușește să împuște un singur iepure în acea zi. Am renunțat, pentru că există foarte puțin vînat…”, spune Anatol D.
Probleme de cultură
Aici un cetățean mai pedant va spune: e ceea ce trebuia de demonstrat – în Moldova este puțin vînat din cauza amatorilor de a împușca. Însă alt vînător, Stepan S., consideră că problema constă în lipsa culturii de vînătoare în Republica Moldova.
”Noi nu avem cultura vînătorii. Și printre vînători există mulți braconieri. Cunosc cazuri în care s-au pornit la vînat hulubi, dar au dat de un iepure, împușcarea căruia era interzisă, însă ei l-au împușcat și au plecat. Au uitat și de hulubi, și de tot. Îmi amintesc de un moșulică, fost vînător, cu care am discutat odată. Cu lacrimi în ochi mi-a povestit cum consătenii săi, în pofida regulamentelor, merg la vînătoare în orice zi, nu doar în cele de odihnă sau de sărbătoare, și omoară tot ce se mișcă…”, spune interlocutorul Noi.md.
Din spusele lui Stepan S. am înțeles că SVPM editează o revistă unică în tot spațiul post-sovietic – ”Охота и рыбалка в Молдове”, care în fiecare ediție promovează cultura vînatului, publică materiale în apărarea animalelor și pentru reproducerea lor. Dar cum se vede, cei cu braconajul nu citesc reviste periodice. Iar autoritățile așa și nu au luat măsuri de combatere a braconajului și a prădătorilor de genul vulpilor și șacalilor. Să sperăm că noua conducere a Ministerului Agriculturii, |Dezvoltării Regionale și Mediului va fi mai de treabă, va acorda atenție problemelor existente în acest domeniu și va elabora programe și politici capabile să soluționeze favorabil situația creată.
Adăuga comentariu