Vicepremierul pentru reintegrare este a doua funcție, pe care o dețin socialiștii în guvernul Maia Sandu. În această funcție a fost numit ”veteranul” frontului de reintegrare Vasile Șova. El va fi nevoit să facă față acestor probleme în condițiile în care un Minister al Reintegrării nu există.
De reglementarea transnistreană el se ocupă de cca 30 de ani: publicația“Пульс” scria cu ceva timp în urmă, că în noiembrie 1990 Vasile Șova a stat în fruntea delegației parlamentului moldovenesc la Tiraspol și a depus tot efortul pentru a preveni conflictul armat. Despre primele ciocniri armate a aflat fiind la Tiraspol, de unde a revenit în Moldova de pe malul drept pe jos, sub ploaia de gloanțe.
Cel de-al cincilea guvern în carieră
Vasile Șova este cu adevărat un veteran al puterii executive. Din componența actuală a cabinetului de miniștri doar el și Maia Sandu au mai activat în guvernele precedente. Însă dacă anterior premierul actual a făcut parte din guvern doar pe parcursul a trei ani, iulie 2012 – iulie 2015, pe post de ministru al Educației, stagiul guvernamental al lui Vasile Șova este de șapte ani, acum începe al optulea.
Guvernul Sandu este al cincilea cabinet de miniștri în cariera lui Vasile Șova. Anterior, a fost ministru al Reintegrării în guvernele Tarlev-1 (2001-2005), Tarlev-2 (2005-2008), Greceanîi-1 (2008-iunie 2009) și Greceanîi-2 (iunie-septembrie 2009).
Vasile Șova s-a născut în 1959 la Crasnoarmeiscoe, Hîncești. A absolvit școala de construcții navale din Nicolaev (Ucraina) și facultatea de drept de la Universitatea de stat din Chișinău. După absolvirea școlii, în perioada anilor 1979-1983 a muncit ca montor la Direcția de construcții nr.2 din Chișinău. Între anii 1983-1988 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în diverse structuri ale efectivului mediu de comandă, între anii 1987-1988 – la departamentul de poliție din raionul Sovietic al capitalei. În perioada 1988-1990 a fost prim-secretar al Comitetului raional al comsomolului în raionul Sovietic. Cariera de funcționar public și-a început-o în 1988, fiind angajat la MAI al RSSM.
La 30 de ani a fost ales deputat în Sovietul Suprem al RSSM, care ulterior a devenit primul parlament al Republicii Moldova independente. În circumscripția sa uninominală a depășit candidați mai maturi și mai experimentați (atunci toți cei 380 de deputați ai SS au fost aleși pe circumscripții uninominale). În primul parlament, a făcut parte din comisia permanentă pentru combaterea criminalității. A fost unul dintre semnatarii Declarației de independență.
În noiembrie 1990, Vasile Șova a stat în fruntea delegației Sovietului Suprem al RSSM la Tiraspol și a depus tot efortul pentru prevenirea conflictului armat, însă confruntarea cu localnicii pe podul Dubăsari, evenimentele din Dubăsari și primele victime (trei morți, 16 răniți) au pus capăt speranțelor de soluționare pașnică a conflictului.
În iunie 1992, în timpul luptelor pentru controlul asupra or. Bender, deputatul Vasile Șova se afla în oraș. Colonelul Victor Gusleacov (în 1991 el fusese numit comisar de poliție la Bender) a scris în memoriile sale: “În dimineața de 20 iunie m-a telefonat deputatul parlamentului Moldovei dl V.Șova, a spus că se află în clădirea comitetului executiv orășenesc și a rugat ca persoanelor care îl însoțeau să li se permită să părăsească clădirea. I-am răspuns că nu am intenționat și nu intenționez să iau cu asalt comitetul executiv. Asupra clădirii se trage din arme automate doar ca răspuns la mitralierea care vine din clădire. I-am mai spus, că pot trimite mai multe autobuze pentru a evacua din clădirea executivului toate persoanele. A zis că se va consulta. Cum a părăsit dl Șova clădirea executivului orășenesc nu știu, căci ulterior nu m-a mai telefonat”.
După expirarea mandatului de deputat în primul parlament, Vasile Șova a fost iarăși invitat la muncă în cadrul MAI, timp de patru ani a activat ca simplu specialist, apoi șef al direcției CSI, după care – ministru adjunct al afacerilor externe, responsabil de legăturile cu CSI și Transnistria.
Una dintre chestiunile care l-au preocupat atunci erau negocierile privind demarcarea frontierei moldo-ucrainene. Ulterior, Vasile Șova își amintea că, inițial, despre cedarea în folosul Ucrainei a terenului de-a lungul drumului Odesa - Reni, în preajma satului Palanca, nici nu era vorba, nici drumul în sine nimeni nu intenționa să-l cedeze (Moldova a transmis definitiv această bucățică de teritoriu din preajma localității Palanca în proprietate Ucrainei în iunie 2011, prin semnarea actului respectiv). “Ne-am înțeles că problemele s. Palanca le soluționăm în condițiile unei arende pentru 99 ani. Problema dispărea, interesele Ucrainei și ale Moldovei, chiar și din punct de vedere al Constituției, erau respectate. Dar ulterior, în 1998, guvernul a fost schimbat – era unul de coaliție și greșelile au început din nou”, își amintește Vasile Șova.
În 1998, după venirea la putere a Alianței “Pentru democrație și reforme” și divizarea funcțiilor ministeriale în conformitate cu “algoritmul politic” între partidele lui Mircea Snegur, Dumitru Diacov și Valeriu Matei, Vasile Șova a părăsit funcția de ministru adjunct de externe. Tot atunci, în 1998, a fost numit ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în China.
Vasile Șova a fost printre cei care au pregătit vizita președintelui Republicii Populare Chineze, Jiang Zemin în Moldova (19 iulie 2001). Dorind să-i susțină pe comuniștii moldoveni aflați la putere, liderul chinez a adus atunci guvernului R. Moldova peste 1 mln. de dolari și a promis investiții viitoare. Iar ambasadorul Moldovei în China, Vasile Șova, spunea într-un interviu pentru publicația “Логос-пресс”, că în scurt timp comerțul bilateral și economic cu China va înflori, că în Moldova, dar și în China, vor apărea întreprinderi mixte în domeniul electronicii, medicinii, complexului agroindustrial, dat fiind că interesul chinezilor pentru republica noastră este enorm, iar vizita lui Jiang Zemin trebuie să devină un impuls puternic.
Termenul misiunii sale diplomatice a expirat în 2002. Se zvonea că după revenirea din China, Vasile Șova ar putea ocupa din nou fotoliul de viceministru al Afacerilor Externe. Postul devenise vacant după ce în octombrie 2001 fostul viceministru Iurie Leancă a demisionat în semn că nu este de acord cu politica externă promovată, iar fostul ambasador al Moldovei în Rusia Valeriu Bobuțac a refuzat să revină la Chișinău și a plecat de la MAE. Dar la Chișinău pe Șova îl aștepta o cu totul altă numire. În decembrie 2002, prin decret prezidențial, fostul ambasador al RM în China a fost numit în funcția de ministru pentru reintegrare.
Apropo, Vasile Șova s-a întors din China cu un nou animal de companie – albinosul pekinez Xiao-Pao.
Reglementarea transnistreană și planul Kozak
Înainte de 2002 de problemele reintegrării țării era responsabilă o direcție din cadrul MAE. Instituirea noii funcții guvernamentale – cea de ministru pentru reintegrare – a fost inițiativa președintelui Vladimir Voronin. Noul ministru avea sarcina să “coordoneze activitatea ministerelor, departamentelor și altor structuri guvernamentale în procesul elaborării și realizării politicii de reintegrare a țării”, precum și asigurarea procesului de negocieri privind reglementarea transnistreană.
Vasile Șova a participat la scrierea planului de soluționare a conflictului transnistrean, cunoscut ca “memorandumul Kozak”. Valerii Demidețkii, șeful reprezentanței TASS în Moldova, își amintea că în anul 2003 președintele V. Voronin l-a convins pe colegul său rus V. Putin să-l trimită în Moldova pe Dmitrii Kozak (pe post de diplomat-suveică a Moscovei) pentru a scoate din impas negocierile cu liderul transnistrean Igor Smirnov. “Președintele moldovean se certase crunt cu liderul de la Tiraspol după eșuarea încercării de a-l înlătura și a promova în fruntea republicii nerecunoscute o persoană ”de-a casei” – pe Toma Zenovici”, spune Demidețkii într-un interviu pentru ziarul “Комсомольскaя правдa”.
Chiar dacă planul pregătit cu participarea diplomatului rus a fost numit ”memorandumul Kozak”, de facto el a fost semnat de reprezentanții părții moldovenești. La început – de consilierul prezidențial Mark Tkaciuk și ministrul de externe al nerecunoscutei RMN Valerii Lițcai, apoi și s-a alăturat ministrul reintegrării Vasile Șova și deputatul-jurist Vadim Mișin. “Kozak venise doar pentru a coordona textul scris de ei al memorandumului dintre Smirnov și Voronin”, își amintea V. Demidețkii.
Documentul a fost parafat, era preconizată vizita lui V. Putin la Chișinău pentru a semna memorandumul, însă în ultimul moment – în noaptea de 24 spre 25 noiembrie 2003 – V. Voronin a refuzat să semneze acordul. Conform versiunii oficiale – sub presiunea Occidentului. În rezultat – o deteriorare fără precedent a relațiilor cu Rusia și apropierea dintre Chișinău și Occident. Atunci, în anul 2003, președintele Voronin a anunțat cursul pro-european al Moldovei și a declarat că acesta nu are alternativă.
După care (în 2005) Chișinăul, fără a informa Tiraspolul, dar și Rusia ca garant al reglementării conflictului, a adoptat legea “Privind prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (Transnistria)”. Ca răspuns, în Transnistria a fost organizat un al doilea referendum privind independența de Moldova. Rusia a restricționat importurile de carne, legume și fructe din Republica Moldova, iar “Gazprom” a sistat livrările de gaze naturale. Chișinăul s-a înțeles cu Kievul și a introdus un regim vamal pentru mărfurile transnistrene: din Moldova, pe teritoriul Ucrainei erau admise doar mărfurile cu perfectarea vamală moldovenească. Transnistria a considerat această măsură drept “blocadă economică”. Au urmat provocări în zona de securitate cu închiderea mai multor puncte de trecere a hotarului și blocada căilor ferate. Rezultatul acestei acutizări-2006 a fost interdicția de exportare a vinului moldovenesc pe piața rusească și umflarea prețurilor pentru gazele rusești – o lovitură dură pentru economia moldovenească.
Ministrul reintegrării V. Șova, căruia în octombrie 2005 i-a fost conferit titlul diplomatic de ambasador, a fost nevoit să participe la toate acestea, deși pe acest fundal nu se mai putea vorbi despre o reintegrare.
El participa la consultările privind noul regim de tranzitare a mărfurilor la frontiera moldo-ucraineană și demonstra, că pentru agenții economici din stînga Nistrului nu există careva impedimente și că administrația de la Tiraspol este cea care continuă auto-blocarea și împiedică propriile întreprinderi să-și dezvolte relațiile economice. În componența delegației guvernamentale a negociat reluarea comunicării feroviare cu Rusia și țările CSI ocolind Transnistria. Ministerul reintegrării condus de el demonstra atunci că extinderea formatului “5+2” și participarea UE și SUA la negocierile privind reglementarea va fi benefică procesului de negocieri.
Iar în versiunea Tiraspolului, “în anul 2006, la inițiativa părții moldovenești și a negociatorului moldovean de atunci Vasile Șova, negocierile au fost întrerupte și noi am irosit cca șase ani pentru a readuce părțile la masa negocierilor oficiale. Pe parcursul a cinci din cei șase ani între părți, practic, nu au existat contacte”.
Chișinăul oficial a întreprins niște pași spre o nouă apropiere cu Transnistria în anii 2007-2008: președintele V.Voronin a declarat că Moldova este gata să se așeze la masa tratativelor privind reglementarea transnistreană fără careva condiții, a propus așa-numitele “Măsuri de încredere” pentru dezvoltarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol. La 11 aprilie 2008 a avut loc prima, după șapte ani, întîlnire a liderilor Moldovei și Transnistriei, în oficiul OSCE ministrul moldovean al Reintegrării avea permanent întrevederi cu șeful externelor de la Tiraspol V. Lițcai, au fost create grupuri comune de lucru pentru soluționarea problemelor acumulate și întărirea măsurilor de încredere. Dar în 2009 în Moldova de pe malul drept s-a schimbat puterea și Ministerul Reintegrării a fost lichidat.
Din miniștri – din nou în deputați
Vasile Șova a fost deputat în trei legislaturi. După Sovietul Suprem, la parlamentarele din 1994 a candidat din partea Blocului Social-Democrat (liderul căruia era Oazu Nantoi). Vasile Șova mergea cu nr.14 pe listele social-democraților. Dar nu a reușit să acceadă în parlament: BSD a acumulat doar 3,66% de voturi și nu a trecut pragul electoral.
V. Șova a revenit în legislativ în urma alegerilor anticipate din 29 iulie 2009 (era nr. 18 pe lista PCRM), apoi a fost reales în anticipatele din 28 noiembrie 2010 (nr.14 pe lista PCRM). În aprilie 2013, după ce Vadim Mișin, care a părăsit Partidul Comuniștilor și a fondat propriul partid, a fost scos din funcția de președinte a comisiei parlamentare pentru drepturile omului și relații interetnice, Vasile Șova este ales președinte al acestei comisii.
La parlamentarele din 30 noiembrie 2014 Șova a candidat din nou pe lista PCRM – a fost nr. 39 și nu a acces în parlament. PCRM a obținut atunci doar 21 de mandate.
Fiind membru al PCRM, Șova a condus comitetul raional Dubăsari al partidului, care unea comuniștii ambelor maluri – în localitățile controlate de Chișinăul oficial. Din anul 2008 a fost membru al CC al PCRM. Dar în decembrie 2014 s-a zvonit că fostul ministru al reintegrării intenționează să părăsească formațiunea. Vasile Șova nega zvonurile, zicea că ”le difuzează persoane incompetente” și că “voi decide singur cum și cînd voi pleca din partid, dar mă voi consulta neapărat cu comuniștii raionului”. Dar în scurt timp presa a scris că după plenara CC al PCRM mai mulți reprezentanți de frunte ai formațiunii au decis să părăsească partidul. Inclusiv ex-ministrul pentru reintegrare Vasile Șova.
O sursă din PCRM a informat agenția Infotag că Șova a fost foarte nemulțumit de rezultatele plenarei, la care partidul a decis să examineze posibilitatea organizării unor consultări cu partidele proeuropene, pe care anterior comuniștii le-au criticat dur pentru uzurparea puterii și distrugerea economiei. Unde mai pui, menționa el, că decizia în cauză nu a fost discutată cu toți membrii partidului.
În 2015 Vasile Șova a devenit expert al proiectului finlandez Crisis Management Initiative (finanțat de ambasada Suediei). CMI este un ONG finlandez care activează în domeniul prevenirii și soluționării conflictelor prin dialog și intermediere neformală. A fost fondată în anul 2000 de Martti Ahtisaari, ex-președintele Finlandei, diplomat de criză, laureat al Premiului Nobel pentru Pace- 2008, unul dintre autorii planului de soluționare a problemei Cosovo.
În mai 2016, proiectul CMI a organizat o vizită de studiu a deputaților din toate fracțiunile parlamentului moldovenesc și ale Adunării populare a Găgăuziei pe Insulele Aland (Finlanda) pentru studierea experienței de soluționare a problemelor dintre autoritățile centrale din Finlanda și cele din formațiunea autonomă. Reprezentanții Moldovei au mai fost duși, pentru schimb de experiență, în autonomia Tirolul de Sud (Italia) și Wales (Marea Britanie).
După alegerile parlamentare din 2016, Vasile Șova face parte din echipa noului șef al statului Igor Dodon – este consilier pentru reintegrare. Participă la întrevederile președintelui cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselskii, reprezentantul special al președintelui rus pentru relații comercial-economice cu Moldova Dmitrii Kozak, merge la Moscova pentru consultări privind reglementarea cu Ministerul afacerilor externe și Consiliul de securitate al Federației Ruse, participă la elaborarea unui șir de acte ”de reintegrare”.
La finele lui 2017, Chișinăul oficial a elaborat concomitent două planuri de reglementare a conflictului transnistrean - așa numitele “Viziuni”. Spre exemplu, ”Viziunea” guvernului, pe 8 pagini, propunea ca statutul Transnistriei în componența unei Moldove integre să fie egalat cu cel al actualei Autonomii Găgăuze, dar cu împuterniciri mai reduse. Se spunea că acest plan a fost alcătuit de un grup de experți, din care a făcut parte analistul Iulian Chifu, fost consilier al președintelui român Traian Băsescu, și Igor Munteanu, directorul IDIS Viitorul, ex-ambasador al Moldovei în SUA.
În aparatul președintelui, documentul a fost criticat. Igor Dodon a spus că planul de reintegrare al guvernului nu corespunde abordărilor soluționării politice a problemei. Șeful statului a declarat că aparatul său a elaborat propria ”Viziune” de reglementare a conflictului transnistrean, la baza căreia stă păstrarea, fortificarea și recunoașterea internațională a statutului permanent de neutralitate a Moldovei, precum și dreptul la autodeterminare în cazul pierderii statalității RM. Dar nici primul, nici cel de-al doilea plan așa și nu au fost publicate.
Dacă ținem cont de experiența de 30 de ani de reglementare transnistreană, nu este de mirare faptul că în guvernul Sandu socialiștii au propus candidatura lui Vasile Șova la postul de vicepremier pentru reintegrare. În Moldova din dreapta Nistrului, probabil, nu există un alt specialist de acest nivel.
De altfel, în afară de construirea podurilor cu malul stîng, vicepremierul Vasile Șova va trebui să se concentreze și asupra altor probleme. Cu ceva timp în urmă la Chișinău pentru a doua oară a venit vicepremierul Federației Ruse, Dmitrii Kozak. După întrevederea demnitarului rus cu conducerea moldovenească a fost anunțată “dezghețarea extinsă a relațiilor” și s-a decis relansarea comisiei bilaterale pentru cooperare economică, ultima ședință a căreia a avut loc în noiembrie 2016.
Ședința extinsă a comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru cooperare economică va fi pregătită și convocată spre finele lunii septembrie. Guvernul l-a numit pe vicepremierul pentru reintegrare Vasile Șova copreședinte al ei din partea Moldovei.
Adăuga comentariu