Din miliardele moldovenești se repară drumurile în Statele Unite ale Americii. Dar noi din ce bani să le reparăm?

După cum spun economiștii în cunoștință de cauză, SUA și UE, emițînd cu mult mai mulți dolari și euro decît poate „digera” economia occidentală și, investindu-i în active peste hotare, bineînțeles, au grijă ca acești bani să nu se întoarcă în SUA și Europa cît mai mult timp posibil (dar mai bine niciodată) cu scopul achiziționării și exportului diferitor mărfuri din aceste țări.

Acest lucru este necesar pentru a proteja economia occidentală de inflația necontrolată. Și o modalitate de a atinge acest obiectiv este de a forța, prin „sfaturi bune”, guvernele a cît mai multor state să formeze rezerve valutare și, principalul, în dolari americani, astfel încît acestea să nu poată fi folosite pentru a cumpăra bunuri reale.

Principalul instrument al acestor acțiuni este FMI, cu armata sa de consilieri și consultanți, care ne dau „sincer” sfaturi bune, precum și „economiștii locali” (agenți voluntari sau involuntare ai finanțatorilor occidentali). Acești băieți, aducînd ca exemplu pentru astfel de țări ca Moldova (și nu numai), faptul că periodic apar crize regionale și globale, dovedesc convingător necesitatea formării unor rezerve. Au fost elaborate chiar și anumite standarde - rezervele ar trebui să constituie cel puțin valoarea importului pentru trei luni a statului respectiv. Cînd rezervele, ca în cazul Moldovei, depășesc aceste standarde, în Joc intră alte tipuri de argumente, inclusiv presiunea directă asupra conducătorilor statului.

Cine și cum a determinat standardele rezervelor valutare? De ce mărimea lor trebuie să corespundă mărimii importurilor pentru trei luni, dar nu, să zicem, pentru două luni? Nouă ni se spune: „din experiența altor țări”. Care țări? Noi știm că Moldova, în perioada 2008-2009, pentru a stabiliza sistemul financiar în timpul celei mai puternice crize din ultimele decenii a avut nevoie mai puțin de 450,0 milioane de dolari SUA. Bine, lasă rezervele noastre să fie duble sau triple, ceea ce corespunde valorii importurilor pentru 3 luni. Dar rezervele Băncii Naționale a Moldovei la sfîrșitul anului 2019 constituie 3070,0 milioane de dolari SUA, ceea ce este de 2,5 ori mai mult decît volumul importului pentru 3 luni al Republicii Moldova!

Altceva ar fi dacă conducerea Moldovei (Guvernul și Banca Națională) ar putea direcționa cea mai mare parte a valutei cîștigate de exportatori și muncitori emigranți spre creditarea pe termen lung la un procent mic a producătorilor moldoveni de mărfuri în scopul procurării, din aceeași Americă, a echipamentelor și materiilor prime necesare, precum și spre construcția drumurilor, majorînd semnificativ mobilitatea populației și grăbind comerțul pe piața internă, spre producția ipotecă cu dobîndă scăzută pentru familiile tinere... Atunci, în loc de leii fără valoare, în economie ar putea intra produsele autohtone, s-ar putea dezvolta sectorul construcțiilor și al serviciilor, adunînd leii emiși, blocînd creșterea prețurilor, micșorînd importul și, astfel, îmbunătățind balanța comercială a țării. În același timp, industria renăscută ar fi majorat repede venitul național al Moldovei, creînd noi locuri de muncă și surse de completare a bugetului de stat.

Totuși, acest lucru nu se întîmplă, deoarece această monedă a noastră străină este plasată în Occident și, în principal, în obligațiunile guvernului SUA (obligațiuni de trezorerie) cu dobînzi mizere. Guvernul SUA investește bani obținuți din plasarea obligațiunilor de tezaur în dezvoltarea industriei și a sferei sale sociale, inclusiv în repararea și construcția drumurilor. Drumurile sale, americane!

Reiese că noi, cea mai săracă țară din Europa, liderii căreia merg prin lume cu mîna întinsă pentru a primi cîteva sute de milioane de dolari pentru repararea drumurilor moldovenești, practic dăruim banii noștri celor mai bogate țări din lume (îndeosebi SUA), iar apoi cerșim de la ei, dar deja cu procente mai mari. De ce ar trebui o țară cu nevoi imense de mijloace financiare pentru dezvoltare să ia cu o dobîndă scăzută 1,7 miliarde, la moment, de dolari americani? De ce, atunci, să alergi în întreaga lume și să ceri credite și subvenții pentru reparația drumurilor și a găurilor din buget?

Compatrioții, fie ei ne înșală, fie noi ceva nu înțelegem...

Și aici merită să ne întoarcem la îngrijorarea sinceră (nu luăm acest cuvînt între ghilimele) din partea FMI cu privire la posibila inflație în statele ale căror guverne urmează direct cursul loc. Aceste guverne sînt adevărați prieteni ai FMI, pentru că ele emit „din aer” volume suplimentare de monedă națională pentru cumpărarea valutei străine care intră în țară. Ei trimit această valută, practic pentru totdeauna, înapoi în Occident. Guvernele – prieteni ai FMI, oferă Occidentului banii lor (în cazul Republicii Moldova, ai noștri); de aceea, ar trebui să avem grijă de aceste guverne. Căci banii emiși „din aer” pentru cumparea valutei străine, fără a crea un produs suplimentar, sînt vărsați în economia națională și devin principalul factor al inflației, înrăutățind viața deja grea a electoratului prietenilor FMI - guvernele ascultătoare ale țărilor mințite. Guvernele noastre sînt ajutate prin sfaturi insistente - pentru a combate inflația, trebuie de „constrîns” băncile și întreprinderile locale, ridicând standardele de rezervă pentru băncile comerciale și crescînd ratele dobînzii în economie.

În același timp, politicienii locali care nu iau nicio decizie serioasă fără „consultări cu partenerii internaționali” devin dependenți complet de creditorii străini.

Dar poate ajunge?

Poate că țara care pierde rapid populația ar trebui să înceapă discuțiile cu FMI și cu alte instituții financiare internaționale, a căror membri noi suntem, în condiții de egalitate, construind o cooperare bazată pe egalitate, reieșind din interesele și necesitățile dezvoltării rapide a statului moldovenesc? Nouă ni se pare, că Guvernul lui Ion Chicu își direcționează efortul anume în această direcție.

Dacă se va primi.

Dacă nu, atunci trebuie să începem să ne gîndim cum să ne descurcăm fără o astfel de cooperare. Există precedente, inclusiv în istoria statului moldovenesc, cînd în prima jumătate a anilor 2000, Republica Moldova a refuzat să coopereze cu FMI și, în același timp, economia a crescut în ritmuri bune. Pînă la sfîrșitul lunii martie, pînă la expirarea memorandumului cu FMI, care a fost semnat de Guvernul Maiei Sandu, mai este timp...

Vasile Balan (după materialele site-ului www.moldovenii.md)