X 
Transnistria stiri: 1407
Eurovision stiri: 504

Vaccinarea masivă, sau Ne dorim oare «Uimitoarea lume nouă» a lui Huxley?

29 apr. 2021,, 08:14 (reactualizat 29 apr. 2021,, 18:00)   Analitică
8223 2

Politologul și analistul Serghei Curghinean, liderul mișcării «Суть времени», vorbește în una dintre emisiunile sale analitice despre aceea, cum vaccinarea a deschis problemele sistemice ale sferei mondiale a sănătății. Mai mult – problemele sistemului capitalist în general. Curghinean mai propune să privim mai atent spre ”uimitoarea lume nouă”, descrisă de Huxley încă în anii 30 ai secolului trecut. Publicăm versiunea completă a acestei emisiuni.

***

{{}505176}Vreau să pun în discuție una dintre cele mai complexe probleme actuale – problema eficienței vaccinării populației. O astfel de discuție nu are nimic în comun cu negarea neîntemeiată a vaccinării ca atare. Măcar și din considerentul, că unele exemple eroice ale oamenilor care efectuau această vaccinare merită o asemenea stimulare morală, căci chiar dacă ele au fost greșite, oricum aici eroismul este suprem. Dar ele nu au fost greșite!

Greșeala, care ajunge la nebunie, a început în anii 90 ai secolului XX, odată cu începutul acelei cotituri globale ciudate, după care mașina acestei vaccinări a început să funcționeze foarte brusc și în direcția greșită.

Da, există oameni care neagă vaccinarea în general. Este preocuparea anumitor grupuri în societatea noastră. Dar ei nimeresc într-o capcană. Speriați de ceva cu adevărat periculos, în acest sens teama lor este perfect întemeiată, și nu este urmarea nebuniei sau a malignității lor. Dar speriindu-se astfel, ei seamănă cu cei, care s-au fript cu lapte și acum suflă și în iaurt.


***

În realitate, problema vaccinării reflectă proprietățile negative ale sistemului burghez de sănătate. Aceste proprietăți amenință existența în sine a omenirii. Asta chiar dacă aceste proprietăți nu au apărut, fiind generate de burghezie ca atare, ci - înainte de toate - de transformarea acestei burghezii în altceva. Într-o oarecare situație post-burgheză, care este și mai teribilă ca burghezia capitalistă clasică.

Marx credea că postcapitalismul neapărat va fi un comunism. Iar noi vedem un postcapitalism, care este mai teribil ca capitalismul, și nici nu miroase a comunism.

Așa dar, există proprietățile negative ale acestui sistem mondial mutant, care la noi este copiat în modul cel mai servil. Dar asta nu înseamnă că sistemul existent de sănătate nu are deloc proprietăți pozitive. Asta nu înseamnă nici faptul, că trebuie nu să izbăvim sistemul de sănătate de tot ce este negativ, nu să discutăm despre aceste lucruri negative, ci să renunțăm la ocrotirea sănătății ca atare și să revenim la epoca dinaintea lui Hipocrate.

Între timp, dacă începi să discuți despre aceste părți negative, - evidente, strigătoare la cer, – ești acuzat că negi sistemul de sănătate ca atare! Sau, cel puțin, că negi principalele realizări ale acestui sistem de sănătate. Cum ar fi vaccinarea populației. Dar dacă în această problema ceva se bazează pe cele mai noi realizări ale imunologiei, pe prima linie a acestei imunologii? Dacă acolo, în interiorul imunologiei, pe care actualii boși ai vaccinării o cunosc nu mai puțin ca mine, se nasc îndoieli fundamentale cu privire la faptul, că întotdeauna și în toate cazurile este nevoie de vaccinare? Atunci, ce e de făcut? Și acest lucru va fi declarat un reflex arhaic și o renunțare la știință? Însă reflexul arhaic, renunțarea la știință nu ne sperie, ne sperie problematizarea unor acțiuni stranii de pe pozițiile primei linii a științei!

Deci, care proprietăți negative ale sistemului existent de sănătate trebuie cu adevărat discutate, cu diferențierea strictă a unei atare discuții de renunțarea la realizările sistemului de sănătate Avtualul sistem de sănătate are mai multe proprietăți negative. Care provin din proptietățile acelui metasistem, care dă naștere tuturor descendenților săi de sistem : educația, ocrotirea sănătății, sistemul comunicării sociale, cultura...

Deoarece eu aici discut anume despre ocrotirea sănătății, care grație covidului ne-a arătat multe lucruri, voi numi proprietățile negative ale sistemului existent de sănătate, fără a atenta la ocrotirea sănătății ca atare, și fără a îndemna să-i privim pe toți medicii eroici ca pe niște ucigași în halate albe.

***

Așa dar. Voi enumera proprietățile negative ale sistemului existent de ocrotire a sănătății.

Proprietatea negativă nr.1. Dispariția interdicției pentru dezumanizare. Avem aici de a face cu ceva fundamental rău, care nu se reduce doar la ocrotirea sănătății. Aici este evidentă dorința de a transforma subiecții, care dispun de libertatea voinței, posibilități de rezervă etc., în obiecte. Acesta este păcatul medicinii occidentale. «Acum tu ai devenit obiectul nostru, și noi facem tot ce dorim, cu acordul tău sau al rudelor tale. Dar se poate și fără acord, în special dacă ești infectat ».

Această mare știință pozitivă, în special științele naturale, a apărut acolo unde subiectul cercetătorilor lucra cu obiectul, îl supunea unor experimente. Fără această temelie metodologică fundamentală nu este și nu poate fi întreaga știință occidentală a naturii. Care, în mare măsură, este rodul eliberării lumii de vrăji. În natură, în tot ce te înconjoară nu există vrăji, nu există Dumnezeu. El este undeva, departe. Protestanții îl plasează la o distanță infinită de lumea naturală. Și dacă în lumea naturală nu există Dumnezeu, înseamnă că se poate lucra cu toată această lume așa, cum o face bucătarul cu un cartof. La început – cu animalele și plantele, apoi și cu omul. Mereu există dorința de a trece peste această limită, căci toate-s eliberate de vrajă.

Cea mai mare realizare a cugetării occidentale mondiale a fost divizarea totului în etică, estetică și gnoseologie. În frumos, care nu trebuie să fie drept și adevărat, în adevărat care nu trebuie să fie frumos și drept, și în drept , care nu trebuie să fie frumos și adevărat.

Așa s-a prăbușit lumea. Așa a început cugetarea. Așa a început adevărata dezvoltare a civilizației umane. Putem oare atenta la aceasta? Putem oare să nu admirăm forța cu care s-au dezvoltat toate?

Însă această dezvoltate întotdeauna a avut o restricție. Căci cei, care credeau în Dumnezeu, spuneau: «Dumnezeu este minunat, concomitent este adevărat și drept. Și nu-L veți diviza».

Chiar și după ce în Rusia a dispărut credința generală în Dumnezeu, în cultura rusă a rămas această indivizibilitate. Tot ea – cererea de integritate. Tot ea – dezvoltarea simfonică. Cultura rusă, parte a antichității, și anume – moștenitoarea antichității grecești, nu romane, niciodată nu a atentat la dezvoltare. Spre deosebire de cea orientală, care întotdeauna a tratat dezvoltarea cu plictiseală. În acest sens, cultura rusă este parte a celei occidentale, însă este o cultură occidentală diferită. Ideea rusă, orice s-ar spune despre ea, este ideea dezvoltării simfonice. Nu inuman-tehnocratice, da simfonice. Nu a fragmentării interminabile, da a perceperii integrității. Asta nu anula știința rusă, medicina rusă, nemaivorbind de cultură. Și asta o făcea să fie altfel. Și acest altfel mereu demonstra, că dezvoltarea poate fi benefică. Toți ceilalți spuneau: «Dezvoltarea este de la demoni, este înrăutățire, este drumul spre Kali-yuga (ultima, cea mai rea epocă în ciclul hindus de timp– nota red.), este un coșmar». Da rușii spuneau: «Nu, dezvoltarea poate fi benefică, ea poate fi umanist-simfonică, ea poate fi ascendentă !». Și această credință exista peste tot - în medicina științifică rusă, în cultura rusă, care admira Occidentul, dar crea ceva propriu în totalitate, în știința rusă…

Dar deocamdată această divizare occidentală, demitologizarea fără de care nu ar fi existat știința cu un mare caracter de dezvoltare, nu-și arăta colții. Propria, vorba lui Spengler, calitate faustiană fundamentală. Iar acum și-o arată zi de zi!

Și ce anume nu dorește Moartea, această babă occidentală care rînjește sub masca dezvoltării tehnocratice, care neagă omul? Ea nu vrea ca alături să există o altă dezvoltare. Ca tradiția rusă să existe și să se miște mai departe. Tradiția rusă, prinsă și continuată de ateii comuniști, care mereu visau la bine. Și în acest sens – da, au creat o altă medicină, o altă educație, o altă cultură. Da, este un fapt.

Ei bine, particularitatea negativă a modelului occidental de dezvoltare, și nu a dezvoltării în general, - este ceva extrem de important. Este dispariția interdicției pentru dezumanizare. Și iată că Premiul Nobel este conferit oamenilor care vor masacra genomul. Ei nu vor căuta în om posibilitățile de rezervă. Ei nu vor îmbina cercetarea omului cu venerarea vieții, despre care a vorbit Schweitzer. Și ei îl vor masacra!

Desigur, aici medicina are un păcat originar. Ea poartă în sine nu doar un mare bine, dar și un păcat originar. Ea a început să abordeze omul în varianta occidentală ca pe un obiect. Și a divizat totul, certată fiind cu medicina orientală.

Șeful catedrei degetului drept (exagerez, desigur) nu cunoaște nimic despre nasul omului. Și dacă degetul drept doare pentru că ceva nu este în regulă în creier, trebuie să te adresezi secției de alături. Chiar dacă nu e așa cum am spus eu acum, oare nu seamănă? Oare aceste interminabile fragmentări în unități, cu aprofundare permanentă, nu-s o proprietate a anti-integrității, diferențială? Care în raport cu toate sistemele duce spre niciunde, care în raport cu omul duce spre niciunde? Vă doare degetul – deci, studiem degetul. Da poate, el vă doare pentru că vă doare urechea… Nu, dragii mei, așa ceva este imposibil!

Toată medicina orientală, care are și ea propriile păcate, se bazează totuși pe această integritate. Iar cea rusă era purtătoarea calității de a lua tot ce e mai bun și din orient, și din occident.

Ei bine, acum avem de a face cu interdicția pentru dezumanizare. Omul este un obiect. Și noi îl perfecționăm ca pe o mașină, îl dezasamblăm pe părți. «Am dezmembrat muzica ca pe un cadavru». Ei, și ai obținut un cadavru. De aceea ești Salieri, și nu Mozart.

***

Am arătat cum anume se acumulează acest negativ monstruos în cadrul vieții existente, și cum a întrecut el măsura grație covidului. Dar aici una naște alta: covidul, educația la distanță, digitalizarea – toate suflă în același fluier. Omenirea este purtată de fluxul tehnocratizării dezumanizante. Nu a științei și tehnicii mărețe, care ar readuce omul în toată plinătatea sa, ci a fragmentării.

Viața ne oferă noi și noi exemple de atentate la inviolabilitatea speciei homo sapiens, care-s parte a atentatului la orice integritate, orice consistență, orice ireductibilitate la fragmentare.

Asta în timp ce chiar și cei care au o atitudine negativă față de aceste lucruri, oftează și spun: «Ce-ai să-i faci? Va trebui să trăim în acest coșmar, căci este o tendință mondială ». Eu subliniez mereu, că cu actuala linie a puterii rusești, extrem de imperfecte și adesea ambigue, un element pozitiv este acesta, moral-uman. Dar dacă după acest element pozitiv nu urmează posibilitatea altei dezvoltări , - gata! Reflecțiile morale nu vor anula nimic. Dacă vaccinarea este tot ce putem face cu boala, trebuie să punem cruce pe omenire. Și acum spre asta mergem. Aici este marea lacună în poziția actualei noastre guvernări.

Da, noi moștenim civilizația occidentală. Dar noi nu moștenim Roma, ci Grecia. Și ceva și mai antic, ca ea. Noi nu negăm dezvoltarea, însă mereu o vedem altfel: simfonică, holistică, ascendentă, centrată pe om. Și dacă ni se spune: «Va trebui să trăim în acest coșmar, căci este o tendință mondială», putem trăi în coșmar, putem trăi într-un lagăr de concentrare, nu să evadăm din el. Nici măcar nu spunem că viață nu va mai fi.

Acești soldați-roboți cu super-puterile lor, aceste super-creaturi brutale, neînfricate, cu genomul masacrat, - îi vor rupe în bucăți și pe creatorii lor, apoi - se vor distruge reciproc. Este un lucru evident pentru orice om, care nu a căzut în păcatul tehnocrat.

***

La urma urmei, nu totul se reduce la această proprietate nefastă. Proprietatea negativă nr.2, care merge alături de cea cu nr.1, este aroganța înapoiată a specialiștilor. Înapoierea lor se transformă în prostie și semi-ignoranță. Un număr enorm de persoane ocupate în sfera sănătății au însușit anumite cunoștințe, care întotdeauna în cazul unei asemenea însușiri vor fi înapoiate. Dar oamenii care au însușit aceste cunoștințe, în virtutea unor anumite capacități proprii, transformă această însușire benefică într-un mod de autoafirmare.

Savantul întotdeauna vrea să devină preot. Cel mai meschin, mai defectuos, mai complexat, își dorește să devină rapid nu doar un preot, ci Marele Preot. Preotul incontestabil, preotul preoților.

Persoanele care în universități au însușit cunoștințe, care în actuala lume se învechesc rapid, transformă aceste cunoștințe transmisibile istoric în cunoștințe absolute. Concomitent, ei transformă aceste cunoștințe, chipurile absolute, în ceva ce transformă posesorii lor mai că în purtătorii adevărului absolut.

***

Știința a luptat cu biserica nu pentru a deveni ea însăși o biserică defectuoasă. Și pentru că actualul sistem de sănătate mai are și particularitatea negativă nr.3 – dependența monstruoasă de temelia comercială, a cărei parte principală este producerea industrială a medicamentelor, tot ea – farmacologia, aroganța înapoiată a specialiștilor se împletește într-un tot întreg cu orientarea din inerție spre profit, care reiese din natura comercială a sistemului burghez de sănătate. Care și ea este dictată de natura comercială a societății burgheze în general. Iar în condițiile în care această societate este supusă mutațiilor, adică se eliberează definitiv de orice relicve morale, - e ceva!

Eu am cunoscut niște cunoscători buni ai lui Marx, care susțineau că Marx nu considera capitalismul o formațiune. El îl considera o perioadă de trecere de la feudalismul umanizat la cel dezumanizat. El credea că acest cult al «vițelului de aur» este necesar, în opinia cercetătorilor lui Marx, doar pentru a trece de la feudalismul umanizat (creștin, în particular) la cel dezumanizat. Iată aceasta va fi adevărata formațiune, postcapitalistă și stabilă.

Și covidul este parte a acestei dezumanizări a formațiunii capitaliste, care nu este o formațiune, ci un reactiv al dezumanizării. Covidul descrie cel mai bine acest proces. Iar procesul acesta este de milioane de ori mai terifiant ca covidul.

Dacă ținta supremă nu va fi elevarea omului, ci obținerea profitului maxim, pe planeta noastră va fi construit iadul absolut. Dacă de dragul obținerii acestei realizări în om se va interveni ca într-o mașină, și el va fi transformat într-o mașină, dar nu va deveni mașină – el va deveni un demon. Se va distruge și pe sine, și pe creatorii săi. Iar ocrotirea sănătății va deveni parte semnificativă a acestui iad nu pentru că este defectuoasă în sine, da pentru că se va încadra în comercializarea generală, care la această nouă etapă ține de dezumanizarea generală, efectuată, s-ar părea, de dragul comercializării.

În emisiunea aceasta eu vreau să discutăm despre trei particularități negative ale sistemului actual de sănătate, fiecare reieșind din distructibilitatea macro-tendinței actuale, tot ea – capitalismul-mutant. Subliniez încă odată, că sub ochii noștri capitalismul se transformă din cel burghez clasic, care mai ține cumva de închipuirea despre ascensiunea umană, în ceva post-burghez mutant, care nu are nimic în comun cu ascensiunea omului.

Renunțarea la istoria umanismului se transformă într-o mizerie, al cărei componentă minusculă este covidul, dar pentru că acest covid sporește ticăloșenia, el este foarte semnificativ.

***

În emisiunile despre covid aceste lucruri nu pot fi dezbătute abstract. Eu am promis să examinez chestiunea privind atentatul asupra speciei homo sapiens, care provine din redactarea genomului, despre care am vorbit deja. Mi se pare că cea mai bună metodă de a dezbate această chestiune este inițierea privitorilor cu textul natural al operei lui Aldous Huxley «Uimitoarea lume nouă», deoarece doar constatarea asemănării celor descrise în ea și actualitatea de azi nu este suficientă. Această constatare este lipsită de gust, culoare și miros, la figurat vorbind. Mai ales că Huxley în sine nu este cel mai citit autor. Dar chiar și cei care l-au citit țin minte, în fond, că Huxley descrie o structură proastă a societății, care nu are nimic în comun cu problemele actuale ale vieții publice.

Dar hai, pentru început, să ne convingem că nu este așa. Că el descrie nu doar un fel de groază, care nu are tangențe cu ziua de azi, da ceva foarte consonant cu contemporaneitatea. Deschid prima pagină a acestei lucrări și citesc următoarele: «O clădire cenușie scundă, de doar treizeci și patru etaje. Deasupra intrării centrale – inscripția «INCUBATORUL LONDONEZ CENTRAL ȘI CENTRUL EDUCAȚIONAL» și pe scutul heraldic deviza Statului Mondial: «COMUNITATE. IDENTITATE. STABILITATE»… «Aici avem Sala de fertilizare , - a spus Directorul Incubatorului și a Centrului educațional, și a deschis ușa »… «Directorul CIE Londonez se considera dator să ghideze personal studenții noi în săli și secții. «Pentru a vă da ideea generală », — explica el scopul excursiei. Căci, desigur, ideea generală trebuie dată – pentru ca lucrul să fie făcut cu înțelegere,- însă dată doar într-o doză minimă, altfel ei nu vor deveni specialiști buni și membri fericiți ai societății. Căci, se știe, dacă vrei să fii fericit și virtuos, nu generaliza, ține-te de particularități înguste; ideile comune reprezintă un rău intelectual inevitabil. Nu filozofii, ci colecționarii de timbre și cei care lucrează cu traforajul formează coloana vertebrală a societății »...«S-o luăm de la început, — a spus Directorul și a arătat spre incubatoare ».

Directorul a descris cum ovulele aflate în incubator se scufundă în bulionul cald cu spermatozoizi plutitori, cum ouăle fertilizate revin în incubatoare, iar acolo «alfa» și «beta» - partea relativ avansată a viitoarei generații – rămîn pînă la capăt, iar «gama», «delta» și «epsilon» peste 36 de ore vor fi prelucrate în laboratoarele respective conform metodei Bokanovsky.

Studenții îl priveau îndrăgostiți pe Director și făceau notițe «— În esență, continua Directorul , — bokanovscizarea constă într-o serie de proceduri care deprimă dezvoltarea. Noi suprimăm creșterea normală și ca răspuns – paradoxal – oul înmugurește… Bokanovscizarea este una dintre principalele arme ale stabilității sociale. Ea ne dă oameni-standard. În porțiuni uniforme și egale. Puietul ieșit dintr-un singur ou bokanovscizat completează o mică fabrică. Nouăzeci și șase de gemeni identici deservesc nouăzeci și șase de strunguri identice! vocea Directorului vibra ușor de entuziasm. Prima oară în istorie. «Comunitate, Identitate, Stabilitate», — a scandat el deviza planetei. Mărețe cuvinte »… Liniile de producere se întindeau în panglici infinite. Unde nu te uitai, păienjenișul de oțel al nivelurilor pleca, se dizolva în întuneric». Preocupați, muncitorii descărcau buteliile cu viitori oameni. Studenții au aflat că privesc escalatorul care duce din sală spre predestinare, și că existența acestuia poate să te ducă din sfera simplei imitări de rob a naturii în lumea mult mai atractivă a ingeniozității umane. Că prin formarea embrionilor în medii noi, creatorii noii generații pregătesc pruncii pentru diverse lucrări în societate. Pe unii – pentru ceva mai prestigios, pe alții – pentru ceva mai grosolan. Dar toți îs mulțumiți. Acest lucru este reglementat de aportul de oxigen, lipsa căruia acționează asupra creierului și scheletului, dar și asupra minții. Dar reprezentanții categoriei inferioare de epsiloni nu vor avea nevoie de minte. Embrionii se formează la diverse temperaturi reieșind din predestinare. Cei care vor munci în căldură, deja în clipa destupării se tem grozav de frig. «Le este prescris să locuiască în tropice sau să devină mineri... Frica trupească de frig va fi ulterior întărită prin educarea creierului. Noi deprindem corpurile lor să se desfete în căldură. Iar colegii noștri de la etajele superioare implementează în conștiința lor dragostea pentru căldură… Acesta este secretul fericirii și al virtuții: iubește ceea ce ți-i prescris. Educarea corpului și a creierului altoiește oamenilor dragostea pentru soarta lor socială inevitabilă». Da aici se fac diferite vaccinuri, de la febra tifoidă la covid, - adaug eu de la mine. «Lucrătorii zonei tropicale începem să-i injectăm de la metrul 150, embrionul fiind încă la stadiul branhiilor. Imunizăm peștele împotriva bolilor viitorului om ». După care studenții trec în sala pentru educație. «Directorul vorbește din nou: — Pe timpuri, înainte de adormirea domnului nostru Ford, trăia un băiețel pe nume Ruvim Rabinovici. Părinții lui Ruvim… Ce înseamnă părinți? - a întrebat Directorul. O tăcere penibilă. Unii studenți au roșit. Ei încă nu au învățat să facă deosebirea substanțială, dar foarte fină, între obscenitate și terminologia strict științifică. În fine, unul a avut curajul să ridice mîna . — Anterior oamenii erau…El a ezitat; obrajii lui au roșit. Erau, deci, vivipari.Foarte corect. — Directorul a încuviințat din cap. Și la destuparea copiilor lor… La nașterea copiilor, — l-a corectat Directorul. Atunci ei deveneau părinți, adică nu copii, da cei la care…Bietul student s-a rușinat definitiv. Pe scurt,, — a rezumat Directorul, părinți erau numiți tata și mama. Aceste injurii , în cazul dat – termeni științifici, - au căzut răsunător (trah! tarah!) în tăcerea confuză ».

Huxley a publicat această lucrare în a. 1932. El doar reținea în memorie tot ce discutau în familie rudele sale, savanți notorii, care credeau că lumea trebuie organizată anume în acest mod. Credeți că acum există puțini de aceștia? A trecut ceva mai puțin de un secol, și ce? Noi încă vom mai spune că Huxley nu a sonorizat un anumit proiect întemeiat științific, care treptat este transpus în viață, ci a dat curs liber fanteziei?

***

Deci, negativul nr.1, montat în sistemul actual de sănătate și viață în general, este atașamentul unui grup îngust de ticăloși antiumani, foarte tenace, inteligenți și instruiți, care influențează cardinal tendințele științifice și de producere, tot ei – o tendință globală, ceea ce poate fi numit modelul lui Huxley. Tot el – modelul dezumanizării.

Totuși, nu toți reprezentanții actualului sistem de sănătate și ai sferelor aferente lui sunt la fel de ticăloși. Un număr enorm de oameni pur și simpli urmează tendința, cred că fac un lucru bun și pentru ei această tendință nu este ceea ce a descris Huxley. Pentru ei tendința este transpunerea în practică a cunoștințelor însușite de ei. Ticăloșii vor injecta anumite vaccinuri, pentru a dezumaniza lumea conform lui Huxley, iar mulți alții le vor injecta deoarece cred, că acestea-s salvatoare, sau pentru că așa li s-a spus, sau pentru că acesta este businessul.

Aroganța crasă, îmbibată cu convingerea că faci bine oamenilor, este un fel de supliment la atentatul asupra omenirii. Este vorba despre două fenomene total diferite, unite laolaltă așa cum se cere.

***

Există un fel de boală colectivă, care a copleșit, practic, conștiința întregii omeniri. Esența ei constă în faptul, că știința nu poate împărtăși cunoștințele acumulate oamenilor care nu au tangențe cu știința. Și în societatea contemporană ea nu poate uni cunoștințele oamenilor care-s departe de știință cu ceea ce aceste cunoștințe nasc în creierul unui savant. De aceea savantul , dacă este unul adevărat și nu un ticălos, este mereu gata să-și revadă cunoștințele, să le dezvolte radical, că la o nouă etapă a dezvoltării științei aceste cunoștințe pot fi combătute sau completate semnificativ. Iar omul care trebuie să folosească aceste cunoștințe, nu să le dezvolte, trebuie să aibă față de ele o atitudine total diferită. El trebuie să recunoască certitudinea lor. De aici, dacă persoana este defectuoasă, dar civilizația actuală o face să fie anume așa, un singur pas o desparte de aroganță – chipurile, eu știu perfect totul! Iar cel care nu știe, este un sălbatic! .

Aici vorbim despre tragedia civilizației moderne – a acelei civilizații, care a mers pe calea dezumanizării și a dezvoltării tehnocrate absolute. Acea cale, pe care civilizația rusească, care mereu a susținut că dezvoltarea trebuie să fie simfonică, integră și ascendentă, nu o accepta.

Asta reiese din decalajul groaznic dintre cugetul unui savant adevărat, mereu gata să infirme oricare dintre temeliile sale, și aroganța unui utilizator semi-agramat, care crede că a însușit ceva și se respectă infinit singur pe sine, iar pe cel care nu a însușit – îl disprețuiește și îi spune: «Dacă te îndoiești, ești ori un nebun, ori un primitiv».

(Va urma la__________)

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?