Dacă vom urmări canalele de știri din UE, vom observa imediat o abundență de informații pe aceleași subiecte. Acestea sînt în primul rînd problemele cu privire la migrație și problemele în care reprezentanții „răi” ai unor țări europene împiedică refugiații săraci din Africa și Orientul Mijlociu să se stabilească în țările occidentale.
Acestea sînt demonstrațiile constante în Franța și în alte țări din Europa de Vest, urmărirea cărora nu mai prezintă interes și, desigur, nu putem să nu atragem atenția la fluxul de știri privind problemele climatice. Pînă nu demult, resursele de știri occidentale erau interesate de faptul cum putem salva potențialul industrial, cum să oferim locuri de muncă păturilor social vulnerabile, cum să dezvoltăm energia și să implementăm marele proiecte economice. Dar astăzi toate acestea sînt în trecut. Astăzi, mass-media informează mereu societatea despre problemele climatice ale planetei noastre și despre noi demonstrații și mișcări ecologice.
În ultima perioadă, Europa a fost zguduită de o serie de demonstrații desfășurate în marile orașe. Toate au fost dedicate problemelor climaterice. În Italia, mai mult de un milion de oameni au ieșit la acțiunea Friday for Future (Vineri pentru viitor). În Germania, demonstrațiile climatice au atras mult mai puțini participanți. În Suedia, patria elevei activiste Greta Thunberg care a inițiat această mișcare, manifestațiile au avut loc în marile orașe - Stockholm, Malmo și Uppsala. Una dintre cele mai mari demonstrații a avut loc la New York. Elevii din aproximativ 1.700 de școli din New York au primit permisiunea de a nu frecventa școala în zilele de vineri, din cauza intenției de a participa la protest. La Viena, aproximativ 30 de mii de oameni au participat la demonstrația ”Greva Pămîntului”, de asemenea, ca parte a acestei mișcări climaterice globale. În decembrie 2019, în capitala spaniolă Madrid, a avut loc un miting împotriva schimbărilor climaterice. Manifestanții au cerut o politică de stat mai ambițioasă în domeniul schimbărilor climatice și, în același timp, la Madrid au avut loc negocierile climatice ale ONU. Protestului s-a alăturat și actorul Javier Bardem și deja celebra activistă Greta Thunberg. Manifestațiile au început și în Australia, unde participanții la grevă au ieșit pe străzile a 110 orașe și sate, inclusiv Sydney și în capitala țării Canberra. Participanții au cerut ca țara lor, cel mai mare exportator mondial de cărbune și gaz natural lichefiat, să ia măsuri decisive pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
În Franța, cam în aceeași perioadă, a intrat în vigoare legea cu privire la energie și climă, care instituie o „stare de urgență ecologică și climaterică”. Potrivit presei occidentale, legea prevede măsuri de atingere a neutralității carbonice a țării pînă în 2050. Către 2030, Franța va trebui să reducă consumul de combustibili fosili cu 40%. În 2020, în țară vor trebui închise ultimele centrale electrice pe bază de cărbune. Prima în lume țară care a declarat stare de urgență în domeniul climei a fost Marea Britanie, la începutul lunii mai 2019. Apoi - Irlanda. Acum, aproximativ 650 de orașe din întreaga lume au semnat un astfel de document. În toamna anului trecut, ONU a declarat o situație climaterică excepțională. Despre acest lucru a anunțat secretarul general al organizației, Antoniu Guterres, la summitul „G7”. Tot în cadrul acestui summit a fost declarat faptul că nivelul concentrației de dioxid de carbon din atmosferă a atins cel mai înalt nivel din istoria omenirii. "Un astfel de nivel de concentrație a CO2 a existat în urmă cu 3-5 milioane de ani, atunci temperatura era mult mai ridicată, iar nivelul mării era de la 10 pînă la 20 de metri mai mare", a declarat secretarul general ONU. El a amintit despre topirea rapidă a ghețarilor din Groenlanda. Numai vara trecută, acolo s-au topit 179 miliarde de tone de gheață. În același timp, incendiile din Siberia, Alaska, Canada, Groenlanda, după Cercul Arctic și Amazon, la fel din vara anului trecut, au dus la emiterea a zeci de megatone de dioxid de carbon în atmosferă.
După negocierile care au durat două săptămîni, diplomați din întreaga lume au semnat un acord important cu privire la climă. "Reprezentanții a aproximativ 200 de țări au convenit asupra unor reguli transparente de determinare și standarde a concentrației dioxidului de carbon în atmosferă, pentru a putea sincroniza activitatea statelor în combaterea schimbărilor climaterice", se arată în comunicat. Acordul stabilește reguli care includ obiectivul de a limita creșterea temperaturii globale la cel mult 1,5 °C. Un grad de mai mult poate duce la schimbări pe termen lung și ireversibile, precum și la moartea unor ecosisteme, concluzionează autorii unui studiu publicat în revista Academiei Naționale de Științe a SUA .
Iar totul a început după acordul climatic de la Paris, adoptat în urmă cu patru ani. După cea de-a 21-a conferință a Convenției-cadru privind schimbările climatice, acest document a fost semnat de 175 de țări.
Acordul de la Paris privind schimbările climaterice pentru prima dată în istorie a unit eforturile tuturor puterilor mondiale în reducerea schimbărilor climaterice. Acesta a înlocuit Protocolul de la Kyoto din 1997, care stabilea cote privind emisiile de gaze cu efect de seră doar pentru cîteva țări dezvoltate. Pînă în 2020, statele ar fi trebuit să-și revizuiască în scădere strategiile naționale privind emisiile de CO2.
Se planifică ca obligațiunile țărilor participante la Acordul de la Paris să fie reînnoite la fiecare cinci ani, începînd cu 2022. Acordul de la Paris, spre deosebire de Protocolul de la Kyoto, nu prevede un mecanism a cotei. Acordul de la Paris nu presupune sancțiuni pentru țările care nu au reușit să îndeplinească contribuțiile naționale. Acordul nu face decît să aprobe crearea unui mecanism de stimulare menit să încurajeze statele și entitățile de afaceri de a reducere cu succes emisiile de gaze cu efect de seră. Pentru implementarea programelor de reducere a încălzirii globale, țărilor în curs de dezvoltare, potrivit documentului, le este promis sprijin financiar. Finanțarea publică și privată totală a țărilor în curs de dezvoltare pînă în 2020, conform planului, ar trebui să ajungă pînă la 100 de miliarde de dolari.
Participanții la cea de-a 25-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climaterice (COP-25), desfășurată la Madrid în decembrie 2019, au aprobat un acord care îndeamnă la angajamente și mai ambițioase în 2020.
Dar care este motivul acestor proteste și demonstrații? Cum poate fi explicată organizarea și pregătirea la nivel atît de înalt a conducătorilor acestei mișcări, precum și sincronizarea uimitoare a acțiunilor lor? În același timp, parcă dintr-o dată, de nicăieri, au apărut noi lideri sociali, tineri și chiar foarte tineri, care încă nu au cîștigat experiență de viață, dar care au deja opinii radicale și destul de bine formate și stabile cu privire la toate problemele contemporaneității. Ei mai bine decît oamenii de știință înțeleg problemele de mediu și vorbesc despre ele de la toate tribunele, neînțelegînd însă prea bine cum ar putea fi acestea rezolvate. În același timp, toți cei care condamnă sau pun la îndoială problemele climatice și mișcările climatice sînt aproape declarați dușmani ai poporului.
Dar din aceștia există. De exemplu, ministrul belgian al Mediului, Joke Schauvliege, și-a dat demisia după ce a anunțat că demonstrațiile climatice în masă din Belgia din ultimele săptămîni ale lunii decembrie sînt un complot împotriva ei. La început, ministrul a salutat marșurile, dar mai tîrziu ea a spus: „Mulți oameni care participă la aceste marșuri nu înțeleg că fac parte dintr-un sistem”, adăugînd că a fost informată despre aceasta de serviciile de securitate a statului.
Nu numai persoane, ci și state se opun deseori acestei psihoze în masă și inspirate de sus, al căror scop îl vom afla mai tîrziu. Poziția conducerii SUA este cunoscută. La începutul lunii noiembrie 2019, Statele Unite au anunțat oficial ONU despre începerea procedurii de ieșire din Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climaterice. Mai devreme, în iunie 2017, președintele american Donald Trump a numit motivul acestei decizii prin „restricțiile economice nedrepte pe care le impune lucrătorilor, oamenilor de afaceri și contribuabililor americani”.
În același timp, președintele american a asociat protestele din multe țări occidentale și în special din Franța, cu acordul climatic de la Paris. Potrivit acestuia, demonstrațiile în masă, datorate creșterii prețurilor la carburanți, demonstrează corectitudinea deciziei SUA de retragere din acord. „Acordul de la Paris este profund greșit, deoarece majorează prețurile la energie pentru țările responsabile, justificînd în același timp cele mai mari surse de poluare din lume”.
Deci, conducerea celei mai mari puteri din lumea occidentală este împotriva acordului de la Paris și, prin urmare, este în opoziție cu ONU. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că nu totul este în regulă cu această problemă de mediu, care în opinia noastră este o problemă politică, dacă nu chiar una geopolitică.
Desigur, există probleme climatice, dar în mișcarea în masă a ecologiștilor și a protectorilor mediului este necesară alegerea grîului de pleavă. Putem vedea chiar cu ochi neînarmați pregătirea serioasă a acestei mișcări și posibilitatea financiară și socială a liderilor acestei mișcări de a atrage sute de mii de participanți activi. Mișcarea crește văzînd cu ochii. Ea este în mod clar finanțată, dar este finanțată de cei cărora nu le este greu să se despartă de milioane de dolari. Reprezentanții capitalului industrial puțin probabil că vor face acest lucru, săpînd sub propria lor temelie economică. Este evident faptul că acest lucru îl fac cei care nu au legătură cu domeniile industriale ale activității economice, dar care au mulți bani neutilizați și neactivați.
Nu este un secret faptul că averea în sistemele sociale închise este aproximativ stabilă. Creșterea neobișnuită a capitalului și a bunăstării economice este imposibilă. În procesul istoriei civilizației umane, ea are loc foarte încet. Astăzi în lume nu există atît de multe rezerve de aur. Dacă e să le adunăm și să le unim, acestea vor alcătui o clădire cu zece etaje. Drept urmare, creșterea multor altor regiuni din lume, cum ar fi, de exemplu, Africa sau unele țări asiatice, nu este posibilă de la sine. Banii și capitalul trebuie preluate dintr-o regiune și transferate într-o altă, numai atunci este posibilă înregistrarea unor progrese. Și nu întotdeauna. Din istoria secolului XX, cunoaștem astfel de proiecte care au fost implementate corect și atent de „lumea din culise”. De exemplu, prăbușirea Uniunii Sovietice. Pentru cei care au supraviețuit acelor ani grei de la sfîrșitul secolului XX, urmărind situația din publicațiile din presă, nu este greu să descoperim izvoarele secrete ale acestor evenimente. Pentru liderii celor mai mari țări din lume, URSS a fost un rival perfect sănătos și convenabil. Cu el puteai împărți lumea, ceea ce nu se poate spune despre lumea islamică.
Dar, cu toate acestea, Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Prin aceasta a fost ucisă clasa de mijloc. Începînd cu prăbușirea URSS, s-a început distrugerea acestui grup social, în mod universal. Odată cu prăbușirea țării, a început dezindustrializarea întregului fost bloc socialist. Multe republici așa și nu s-au refăcut după acest șoc și knockout politic.
Capitalul este întotdeauna limitat, iar pentru ca acesta să apară în anumite regiuni de interes pentru cei puternici, el trebuie mutat într-un loc nou. Acest lucru s-a întîmplat cu URSS, iar Rusia modernă este ajutată în îndreptarea „crestei sociale” de materiile prime, petrol, gaze și bogățiile Siberiei. Doar din această cauză ea, spre deosebire de multe alte republici ale fostei URSS, rămîne și în continuare ferm pe picioare.
Același lucru, de comun acord, la sfîrșitul secolului XX s-a întîmplat și cu o serie de alte regiuni importante. De exemplu, acest lucru a afectat Africa de Sud, care, după căderea regimului burilor și anglo-saxonilor, s-a întors cu zeci de ani în urmă. Aceasta a afectat întreaga regiune a Africii de Sud (Namibia, Rhodesia de Sud). La celălalt capăt al lumii a fost subminată averea celei mai mari țări din America Latină, Argentina. După cel de-al Doilea Război Mondial, sub președintele Juan Peron și conducerea Partidului Hustisialist, această țară a fost a cincea din lume după complexul militar-industrial, dezvoltarea agricolă, și în general, ea mergea în avangardă, asigurînd cu carne, cereale și lapte jumătate din lumea occidentală. Dar după căderea lui Juan Peron și după Războiul Falkland din 1982, în care Argentina a fost învinsă de Marea Britanie, această țară a fost aruncată la marginea istoriei. Același lucru este valabil și pentru cea mai mare țară socialistă, liderul Mișcării de Nealiniere, țara care a fost la același nivel cu India, Indonezia (toate sînt lideri ai Mișcării de Nealiniere) - Iugoslavia. Această țară a fost împărțită, iar capitalul său a fost transferat cu succes mai întîi în Occident, apoi în alte regiuni mai actuale pentru „lumea din culise”.
Urmează Vestul
Vedem că în aceste țări au avut loc o serie de revoluții sociale, dezindustrializare, o scădere foarte mare a nivelului de trai. Toate acestea au fost rezultatul transferului de capital din aceste țări în alte regiuni ale lumii. Astăzi este rîndul dezindustrializării și al prăbușirii economice sociale și a însăși lumii occidentale. În ultimii douăzeci de ani are loc un proces sistematic de dezbrăcare a vechiului continent și a civilizației nord-americane. De ce? Pentru că este nevoie de bani în alte regiuni și pentru alte proiecte. Dar asta nu este totul! Cel mai important scop este distrugerea vechilor elite care încă mai conduc Occidentul și care văd Lumea Nouă în mod diferit de „lumea din culise”. Ei văd în mod diferit Noua Ordine Mondială, impusă „cu grijă” umanității de un grup de fanatici fără milă care își imaginează că sînt preoți și conducători ai viitorului umanității. Omenirea este redusă considerabil și procesată, ca într-o fabrică de carne și lactate. Acești oameni nu au nevoie de vechiul Occident, cu fundamentele sale creștine și masonice vechi scoțiene.
Cum să distrugem Occidentul? Mai întîi trebuie să-l dezindustrializăm. De cîteva decenii, sub bunul pretext de a trăi într-o societate a divertismentului, turismului și a tehnologiilor înalte, din Occident sînt retrase toate întreprinderile industriale cheie. În același timp, numărul locurilor de muncă este redus. Și deci, următoarea etapă sînt revoltele sociale. În ajutorul localnicilor - cîndva oameni lucrători, iar astăzi persoane marginalizate și lumpenizate, sînt aduse mase de emigranți din Africa și Orientul Mijlociu. În viitor, guvernele din Occident stoarse din punct de vedere economic nu se vor putea opune acestor mișcări revoluționare. Dar pentru a consolida procesul, pentru a distruge armata, complexul militar-industrial și industriile țărilor dezvoltate, ei trebuie obligați să reducă și să închidă industriile rămase din sistem. Ei trebuie obligați să reducă cheltuielile pentru armată și aparatul de poliție. Banii vor fi cheltuiți pe proiecte de mediu, industria va fi închisă, iar locurile de muncă vor fi reduse. În acest mod va crește masa de oameni săraci, lumpeni și marginalizați. Ei vor completa masele revoluționare. Acesta va fi cu adevărat un nou proiect troțkist al socializării în masă a capitalului și a pămîntului.
Această tendință a fost examinată și mai înainte, dar astăzi procesul a început cu o nouă putere și viteză. În curînd toate acestea vor deveni realitate, dar Vestul, cîndva prosper, dar acum dezgolit din punct de vedere economic, nu va putea oferi nimic populației sale rămase loiale și ascultătoare. Astăzi, pentru a-l împiedica să se pregătească pentru viitoarele provocări geopolitice, el este obligat să-și finanțeze dezindustrializarea și să-și slăbească propria securitate energetică și a combustibilului.
În același timp, menționăm faptul că nimeni nu neagă existența problemelor ecologice cu care se confruntă civilizația umană. Dar ele nu constau în existența unei baze industriale dezvoltate, dar într-o serie de alte circumstanțe. Potrivit unor analiști, găurile de ozon, distrugerea stratului de ozon al pămîntului și, în consecință, încălzirea climatică, sînt rezultatul testărilor secrete ale armelor nucleare. Acestea, de asemenea, au legătură cu procesele climatice ciclice din biocenoza terestră. Astăzi noi ne aflăm la sfîrșitul perioadei interglaciare și la începutul unei noi răciri. Masele de gheață din Antarctica sînt în creștere.
În legătură cu aceasta, vestitul jurnalist rus Vladimir Mamontov a exprimat o opinie interesantă: „Iată ce am înțeles eu: în energia verde nu există nici un sens economic, nici unul de mediu. Ea se dezvoltă pentru că cineva vrea să cîștige bani... Pentru a promova energia verde, au inventat problema încălzirii globale. Sau mai bine zis: au venit cu ideea că morile de vînt rezolvă această problemă. Dar morile de vînt, care ocupă deja spații uriașe în Europa, amestecă straturile inferioare ale atmosferei cu o putere mare. Și, astfel, scăzînd beneficiile lor pentru mediu. Puțini oameni știu că oglinzile electrice care vă înfierbîntă ceainicul de la soare încălzesc totul în jur! Alcoolul din rapiță, care este răspîndit peste tot în țările civilizate, nu a putut fi folosit sub formă de combustibil, pentru că este prea scump. Dar problema cu emisiile de CO2 de la mașini este imposibil de rezolvat: toate mașinile din lume împreună emit doar 2% din totalul de CO2! Centralele electrice pe cărbune, fiind ieftine, sînt mult mai periculoase - dacă e să considerăm logica încălzirii drept una adevărată. Iar trecerea la același gaz va face imposibilă încălzirea globală - din nou, dacă admitem că ea în general se supune logicii sus-menționate".
Desigur, mișcarea ecologică trebuie să existe, dar ea trebuie să aibă grijă de om și de natură, dar nu de proiectele aventuroase ale cuiva. Noi am creat megapolisuri și oamenii se sufocă în ele. Așezările ecologice și scoaterea unei părți din populația urbană în mici zone protejate ecologic, vor fi răspunsul la isteria în masă a celor care pregătesc apocalipsa socială.
Есть такое еврейское проклинание " Чтоб ты жил в переломный период!". Вот мы сегодня и живём все на планете, в этом переломном периоде. Заранее точно спрогнозировать наше будущее??? Этого никто не может сделать. Все сегодняшние прогнозы, это всего - навсего, плод "фантазии" каждого прогнозиста, не более этого.
Adăuga comentariu