Vinificatorii moldoveni discută de mulți ani despre oferta unică, pe care ar putea-o face lumii, în lupta pentru locul său sub soare pe piața mondială. Răspunsul însă e cît se poate de limpede.
În republica noastră există o bogăție adevărată: soiurile locale străvechi de viță de vie, care nu au fost suficient studiate. În plus față de acele proprietăți care sînt inerente de la natură, acestea au ele însele, de asemenea, un bun potențial pentru marketing, deoarece consumatorului îi place, cînd istoria creării vinului este însoțită de legende și povestiri.
În vremurile preistorice
Se știe că prezența viței de vie pe teritoriul Moldovei în vremurile preistorice este confirmată de descoperirile paleontologice: în apropierea satului Naslavcea, în raionul Dondușeni a fost găsită o amprentă a frunzelor de struguri, datînd din Epoca Miocenului Superior (acum aproximativ 6-25 milioane de ani în urmă).
Oamenii de știință au stabilit că această Frunză aparține speciei Vitis teutonica. Săpăturile arheologice demonstrează că deja la sfîrșitul Epocii de Piatră, la începutul Epocii Bronzului (8000-2000 î.Hr.), oamenii care locuiau pe aceste teritorii foloseau strugurii. "Domesticirea" viței de vie sălbatice (5200-3200 î.Hr.) e legată de cultura Cucuteni-Tripolie.
Urme de semințe de struguri cultivați, imprimate pe vasele de lut, găsite în vecinătatea satului Vărvăreuca (de pe foto), corespund acestei perioade. Alte semințe fosile, datînd din aceeași perioadă au fost găsite în apropierea satului Ruseștii Noi, acestea însă aparțin soiului sălbatic.
Se presupune însă că aceasta este formă intermediară între strugurii sălbatici și cei cultivați. Există opinia că de la această formă provin soiurile locale de struguri. Analiza comparativă a semințelor unor anumite soiuri locale vechi (Fetească Neagră, Neagră Moale și Rară Neagră) și a acelor soiuri de viță de vie sălbatică au arătat un grad ridicat de similitudine.
În fotografie viță de vie sălbatică, care crește în Rezervația Naturală «Pădurea Domnească», din Raionul Glodeni.
În Dacia
În fotografie: struguri de soiul Gordin (astfel arată în prezent).
Geograful și istoricul grec Strabon menționează în lucrarea sa "Geografia" aproximativ la mijlocul secolului I î. Hr despre faptul că pe teritoriul Daciei există o viticultură dezvoltată. Aceasta s-a format și sub influența contactelor și a comerțului cu Grecia (începînd din secolele VI-II î. Hr.), Imperiul Roman (din anul 27 de ani î.Hr.) și mai departe cu țările din Orientul Mijlociu (secolele III-VI).
Unele soiuri locale străvechi de struguri au fost numite în dependență de locul cultivării sau de originea lor. De exemplu, există presupunerea că soiul Gordin ar fi fost adus pe acest meleag de către romani, fiind numit în cinstea generalului Gordinus; alte surse îl asociază cu numele conducătorilor romani ai Daciei, Gordian sau apoi Gordinus (Gordias) - regele Frigiei (Gordion - capitala Frigiei, în prezent teritoriu al Turciei).
În fotografie: harta Daciei în timpul domniei lui Decebal.
În Moldova feudală
Procesul de definitivare a sortimentului de soiuri locale s-a încheiat în secolele XIV-XVI. Prima mențiune scrisă despre struguri a apărut în Moldova feudală în "Pravila" lui Vasile Lupu, în anul 1641, la Iași. În "Descrierea Moldovei" de Dmitri Cantemir (în anii 1710-1711) au fost prezentate informații mai ample despre semnificația economică a culturii și faima vinurilor moldovenești. Printre puținele vinuri roșii este menționat "Pelin", produs din soiurile de viță de vie Feteasca Neagră și Rara Neagră (Băbeasca Neagră). Despre acest soi de vin a scris Ion Neculce el în "Letopisețul Țării Moldovei" ("O sama de cuvinte”).
În Basarabia
În Basarabia, după anul 1812, podgoriile erau plantate, în cea mai mare parte, cu soiuri locale. Acestea numărau mai mult de 170 de denumiri (inclusiv sinonimele acestora). Dintre soiurile europene la începutul secolului al XX-lea erau cultivate doar soiurile Chasselas, Riesling, Gamay, Senso, Aligote, Cabernet Sauvignon și Muscat. Cele mai frecvente soiuri locale cultivate în Basarabia erau: Alb Mustos, Plăvai, Zghigardă, Păsărească Albă, Brumărie, Ochiul Boului, Văratică, Coarnă Albă, Frîncușă, Rara Neagră, Poamă Neagră Bătută, Căușeni (Negru de Căușeni). Apropo, vinurile de Purcari, care către sfîrșitul secolului au devenit cunoscute în afara hotarelor Basarabiei erau produse din patru soiuri: Cabernet, Rara Neagră, Merlot și Saperavi.
Însă diversitatea bazată pe soiurile de struguri locale, a suferit foarte mult din cauza invaziei de filoxera. Podgoriile cu soiurilor locale în cea mai mare parte au murit, acestea au fost înlocuite cu soiuri europene. În anul 1897, în Basarabia, la Școala de Viticultură și Vinificație au fost aduși butași de viță de vie de soiuri hibrid de la producătorilor direcți: Zabel, Alicante, Rupestris, Terras, Gamay Couderc, Takez, Othello. Începînd din anul 1909 pentru colecția Stației Experimentale de la Costiujeni (în prezent: Institutul Știintifico-Practic de Horticultura și Tehnologii Alimentare) au fost importate soiuri de vin de masă, soiuri de portaltoi și hibrizi ai producătorilor direcți. Dintre cele de vin: Aligoté, Gamay Noir, Pinot Gris, Cabernet Sauvignon, Limberger, Riesling, Sylvaner, Pinot Franc și altele.
După al Doilea Război Mondial
În următorii 40 de ani, aceste soiuri au pus bazele sortimentului de viță de vie din Basarabia. Ponderea hibrizilor producătorilor direcți a crescut în mod constant și, potrivit recensămîntului podgoriilor, realizate în anul 1945, acesta a constituit 91,4% din suprafața totală a podgoriilor. Soiurile nobile ocupau doar 8,6%. Din această cantitate 84% le reveneau podgoriilor cu soiurile europene și doar 16% de soiurile străvechi locale. În anii următori, prezența soiurilor locale în sortimentul republicii a continuat să scadă (pe grafic este arătat procentul din numărul total de soiuri din Catalogul soiurilor, recomandate pentru cultivare).
Dacă în anul 1946, în sortiment au fost incluse nouă soiuri vechi locale (Cabasmă Neagră, Coarnă Neagră, Derjanca, Feteasca Albă, Galbena, Plăvai, Rară Neagră, Tămîioasa, Zghihara), iar în anul 1952 au fost adăugate încă două soiuri – Cabasma Albă și Grasă de Cotnari, după anul 1964, în sortiment au rămas doar patru dintre ele: Coarnă Neagră, Feteasca Albă, Rară Neagră și Tămîoasa. În prezent, în Catalogul soiurilor de plante există șase soiuri vechi de struguri locali, dintre care cinci de vin: Tămîioasa Românească (Muscat Frontignan sau Muscat Alb), Fetească Alba, Fetească Regală, Fetească Neagră și Rară Neagră, din care sînt deja produse vinuri de înaltă calitate.
Soiurile locale sînt o adevărată comoară
Academicianul Petru Ungureanu a studiat cîteva soiuri locale vechi: Feteasca Albă, Tămîioasa, Plăvai, Galbenă și Zghihară în diferite zone ale republicii, confirmînd potențialul lor enologic. Însă pînă ce acesta rămîne insuficient utilizat, asta chiar dacă majoritatea soiurilor locale au randament mare la recoltare.
Potrivit spuselor doctorului habilitat Gheorghe Savin, soiurile locale pot servi drept bază pentru dezvoltarea durabilă a viticulturii, deoarece unele genotipuri au apărut ca urmare a evoluției și au capacitatea de adaptare la mediu, inclusiv la secetă, temperaturi scăzute și boli.
Spre exemplu, asemenea soiuri precum: Beșicata, Galbena de Ardeal, Berbecel, Frîncușă, Galbenă de Odobești, Fetească Neagră, Negru Vîrtos, Roșioară, Negru de Căuseni, Zghihară, Codarcă sînt rezistente la Mana vitei de vie, cauzată de ciuperca Plasmopara viticola.
Galbenă de Ardeal, Grasă de Cotnari, Feteasca Albă, Feteasca Neagră, Băbeasca Neagră, Codarca sînt relativ rezistente la înghețuri și brumă.
Potențialul lor de adaptare nu a fost încă pe deplin studiat și nu este utilizat în mod suficient în programele de îmbunătățire genetică a sortimentului, dar el există, fapt demonstrat de soiurile noii selecții Codrinschi (Rară Neagră x Cabernet-Sauvignon) și Suholiman Alb (Chardonnay x Plăvai).
Ceea ce avem, nu păstrăm ...
În prezent, Fondul pentru resurse genetice de struguri, reprezentat la Institutul Științifico-Practic de Horticultura și Tehnologii Alimentare are peste 40 de soiuri locale vechi. Conform informațiilor din Catalogul Internațional al Soiurilor de Struguri (VIVC), unele dintre vechile soiuri locale înregistrate în fondul genealogic al Institutului sînt reprezentate într-un singură colecție sau într-un număr foarte limitat de colecții. Deoarece nu sînt podgorii de struguri, plantate cu aceste soiuri, există amenințarea reală a dispariției acestor genotipuri valoroase.
În perioada anilor 2008-2014, în cadrul programelor regionale și internaționale, oamenii de știință moldoveni au început să studieze vechile soiuri locale. În special, au făcut inventarul, identificarea și descrierea acestora, inclusiv prin utilizarea metodelor genetico-moleculare.
În anul 2013, în timpul lunii septembrie ploioase și începutului rece al lunii octombrie, cercetătorii au confirmat faptul că soiurile Beșicată, Brează, Ciorcuță Neagră, Damaschin Galben, Zghihară sînt rezistente la putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea). Este necesar să fie continuate și aprofundate aceste studii. Mai mult decît atît, utilizarea varietății de resurse genetice viticole, inclusiv cele acumulate în Fondul genetic al Institutului, permit să fie inițiat un program pentru studiul lor în continuare, pentru a fi utilizate în economia națională, cu atît mai mult că teritoriul republicii se află la granița de nord a viticulturii industriale, fapt legat de multe riscuri, inclusiv de schimbările climatice.
La început vinificatorii au rîs
La începutul anilor 2000, cînd dr. Gheorghe Haberi a propus să fie dezvoltă această ramură în agricultura pepinieră, pentru ca apoi să planteze podgorii cu Feteasca, cei de la Companiile Vinicole rîdeau doar. Vinificatorii au atras atenția asupra soiurilor locale doar cu cîțiva ani în urmă, cînd moda vinului s-a îndreptat spre specificul local unic al regiunilor. Iar statul nostru încearcă să stimuleze cumva acest interes.
Valeriu Cebotari, consultantul șef al Serviciului de politici și reglementare din domeniul producției vitivinicole și a băuturilor Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Protecției Mediului, a declarat că în anul 2010 au fost introduse subvenții pentru plantarea celor mai întrebate pe piață soiuri de podgorii. La început erau oferiți suplimentar 2,6 mil lei pe hectar.
Începînd cu anul trecut, la capitolul subvenționare a produselor agricole au fost incluse numai soiurile locale de vin (grupul Feteasca, Rara Neagră și noul soi, de selecție moldovenească "Viorica"), pentru care producătorii agricoli pot obține subvenții mărite, de 5 mii lei / ha. Vă reamintim că mărimea subvenției pentru crearea podgoriilor de soiuri tehnice, în funcție de densitatea plantării, variază de la 25 mii lei pînă la 45 mii lei.
"Noi planificăm să facem o propunere de modificare a acestei situații, inclusiv prin majorarea subvenției de bază, astfel încît, ca și în cazul altor culturi, investițiile să fie acoperite la nivelul subvențiilor cu 20-25%. În prezent, subvențiile acoperă aproximativ 15", a menționat conlocutorul.
Putem crea vinuri personalizate
"Ne-am străduit să continuăm studiul și dezvoltarea patrimoniului existent - spune Gheorghe Savin. - Dar, în loc să menținem cursul pentru studiul prioritar al soiurilor locale adaptate, am fost redirecționați să lucrăm asupra soiurilor introduse, începînd cu Rkațiteli etc. De aceea, lucrările privind studiul soiurilor locale nu au fost dezvoltate și nu au fost abordate în profunzime în literatura științifică.
Totodată, potențialul lor este enorm. Dacă încercăm să găsim o relație între soi, sol și climatul specific din această microregiune, atunci, datorită acestui fapt, putem crea multe vinuri cu personalitate proprie. În acest fel, putem crea vinuri personalizate, ținînd cont de sol, climă, soi și tehnologie, ca să ocupăm propria nișă pe piața internațională a vinului".
Ați afirmat următoarele: Printre puținele vinuri roșii este menționat "Pelin", produs din soiurile de viță de vie Feteasca Neagră și Rara Neagră (Băbeasca Neagră). Despre acest soi de vin a scris Ion Neculce el în "Letopisețul Țării Moldovei" ("O sama de cuvinte”). 1. De unde știți că vinul pelin se face din cele două soiuri? În cartea citată nu scrie decât de vinul pelin, nu și din ce se face. 2. La ce pagină din acea carte se face referire la cele două soiuri? Ca să vorbim de lucruri concrete.
Adăuga comentariu