Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Vladimir Purișchevici: un reacționar aprig sau un revoluționar conservator? Partea 2

22 sep. 2020,, 18:06   Analitică
14255 5

În prima parte a studiului nostru am vorbit despre momentele mai importante din biografia pămînteanului nostru Vladimir Purișchevici, care în acest an împlinește 150ani și care a jucat un rol important în istoria statului Rus de la începutul sec. XX. Azi vom vorbi despre aceea cum s-au format și transformat viziunile sale politice.

«Atacurile noastreatacurile binevoitorilor »

Evident, Purișchevici ocupa o poziție importantă în viața politică a Rusiei din ajunul revoluției. De la Duma II de stat încoace, acest om a fost unul dintre politicienii cei mai influenți în parlamentul rus.

A început ca deputat simplu, apoi a devenit liderul dreptei și e extremei drepte, și și-a încheiat activitatea în Dumă pe post de președinte al Comitetului provizoriu al Dumei de stat în timpurile dificile pentru țară – ultimii ani de autocrație rusă.


Prima Dumă a fost controlată de partidele de stînga. De aceea, potrivit cunoscutului militant politic rus Serghei Vitte, experimentul cu Duma II avea scopul creării unui sprijin parlamentar ”viitorului curs bonapartist” al premierului Piotr Stolîpin. De aici începe activitatea parlamentară a deputatului din Basarabia Vladimir Mitrofanovici Purișchevici.

Dar componența Dumei II a polarizat și mai mult societatea, așa că nu exista vre-o posibilitate de a activa. Stolîpin a cerut eliminarea din Dumă a 55 de social-democrați, și lipsirea de imunitate a altor 16, ceea ce a fost începutul sfîrșitului Dumei II. Prin Manifestul din 3 iulie,1907 țarul a dizolvat Duma.

Vom menționa, că în multe privințe politica lui Stolîpin era susținută de cei de dreapta. În special, de liderul naționaliștilor Vasilii Șulighin. În domeniul reformei politice, a reformei satului, a dreptului, a împăciuirii țării , viziunile lor erau asemănătoare. La început, și Purișchevici îl susținea pe Stolîpin, în special în domeniul reformelor agrare. Cercurile patriotice de dreapta înțelegeau necesitatea reformelor la țară. În acest sens este interesantă reacția bolșevicilor lui V.I.Lenin(Ulianov) la a.n. ”teze agrare ” ale lui Purișchevici: "sutele negre mizează pe dezvoltarea capitalistă, desenează programul economic progresist, desigur, european, asta trebuie menționat pentru că la noi este foarte dezvoltată abordarea vulgară și simplistă, și viziunea asupra caracterului politicii reacționare a moșierilor ".

Dreapta susținea reformele lui Stolîpin în domeniul dreptului, inclusiv sarcina primordială, declarată de el, de combatere a revoluției. În acest context, în alocuțiunile sale Purișchevici sprijinea adesea cabinetul.

Viziunile de extremă dreaptă ale lui Purișchevici nu-l încurcau să-și schimbe uneori atitudinea și să ceară renunțarea la goana înarmărilor. Astfel, cu privire la alocările Ministerului militar pentru construirea cuirasatelor, Purișchevici a declarat: Atacurile noastre – atacurile binevoitorilor. Situația este de așa natură, că noi putem spune "Stai!" pînă cînd ne vom convinge că rezultatele războiului, că experiența grea i-a fost de învățătură acestui departament și l-a condus pe calea reformelor și a îmbunătățirilor… Rusia nu va supraviețui o a doua Tsushima… A doua Tsushima în Rusia înseamnă revoluție, distrugerea totală a axei pe care am fost creați ". Presimțirea unui nou val de acțiuni revoluționare era evidentă în toate alocuțiunile lui Purișchevici, el își vedea datoria în a salva Rusia de ele.

«Cînd e nevoie de cea mai mare încordare a forțelor de dreapta »

După o perioadă de sprijinire a reformelor lui Stolîpin, Purișchevici intră treptat într-o polemică dură cu premierul. Șulighin își amintește astfel de spre el: "Istoria Rusiei, desigur, nu va uita numele acestui politician neliniștit, agitat, pasionat, din ultimii ani dinaintea prăbușirii tragice a imperiului. Această alocuțiune a sa demonstrează zguduirea, la care actul din 14 martie,1911 a supus bazele puterii șovăitoare . Această alocuțiune a arătat de ce monarhistul înfocat Purișchevici a acceptat asasinarea lui Rasputin, zeificat de familia țarului. Discuția s-a iscat din cauza că Stolîpin a vrut să cedeze instituțiile de zemstvă guberniilor din vestul Rusiei. Pe durata alocuțiunii, Purișchevici era aplaudat furtunos de stînga, însă asta nu l-a intimidat și nu l-a oprit ". (Șulighin V.S.., «Годы», М., p. 79.)

Celebra alocuțiune despre care vorbește Șulighin se referea la Stolîpin și reformele acestuia și arată plenar criza puterii în Rusia. Iată ce spune Purișchevici: «În clipa în care este necesară cea mai mare încordare a forțelor de dreapta ale Imperiului, care este în ajunul unor zdruncinări externe și interne profunde, Președintele Consiliului de miniștri din motive personale, nu de stat, își permite să strige peste tot despre legalitate, împreună cu președintele dreptei din Consiliul de stat P.I Durnovo. Naționaliștii partidului de dreapta strigă: "Vai, vai, vai! ", însă domnii naționaliști s-au ascuns în vizuini în anii tulburi, în timp ce P.I.Durnovo, căruia Rusia îi datorează liniștea sa, muncea ca un taur asupra spargerii forțelor revoluționare și a obținut în acest sens rezultate strălucite. Naționalist nu e acela care strigă că este naționalist, da acela este un naționalist adevărat, care muncește pentru păstrarea principiilor tradiționale rusești ».

Alegerile Dumei IV din toamna a.1912 au avut următorul rezultat: 442 deputați au format două blocuri puternice - dreapta – ocrombriștii (283 voturi) și octombriștii-cadeți (226 voturi). Extrema stîngă nu mai exista. Adică, în societate se vedea o oarecare tendință spre dreapta.

Datorită acestui fapt Purișchevici s-a menținut pe valul unei popularități politice majore. Alocuțiunile sale radical-patriotice mereu zguduiau pereții Palatului Tauride. O pățeau cu toții - și președintele Dumei Rodzeanco, și președintele Consiliului de miniștri Șriurmer, și cei de stînga, și elitele societății, asupra cărora era îndreptată supărarea lui Purișchevici.

În acei ani antebelici presa patriotică de orientare monarhistă, sprijinită activ de liderii dreptei, își desfășurase pe larg activitatea – mai bine de 80 de reviste și ziare. În activitatea multor publicații de acest fel participă și Purișchevici. Uniunea poporului rus edita "Русское Знамя" și "Объединение", iar după sciziune în a. 1909 începe să apară "Вестник Союза Русского Народа" redactat de N.E.Marcov, ca și "Земщина". Apar în continuare "Колоколъ" și "Вече". Cu regularitate, apar publicațiile "Черный Сокол" și "Народный Голос" ale lui Bașmacov, "Русское Дело" a lui S.Șarapov, "Маяк", "Московский листок", revista"Русский Вестник", ziarul"Московские Ведомости" a lui Gringmut. Publicații de aceeași orientare apar la Odessa, Saratov, Kiev, Sanct-Petersburg, Kazan, Iaroslavl, Samara… La Chișinău, același Purișchevici, editează publicația "Друг", iar la Kursk cu sprijinul său apare "Курская быль".

Însă evenimentele ulterioare vor demonstra că aceste ziare nu mai puteau influența mersul istoriei.

« Da mie mi-i lehamite»

Anul 1914 a adus Rusiei războiul care va juca rolul decisiv în istoria transformărilor statalității ruse. Acest război era în detrimentul Rusiei, care nu-și revenise încă după războiul cu Japonia și revoluția din a.1905,dar ea a fost nevoită să lupte pentru interesele aliaților din Antanta (Anglia și Franța). În același timp, Rusia nu putea lăsa de izbeliște mica prietenă Serbia și frățescul Muntenegru. Împreună cu Rusia, în această dramă militar-istorică au fost atrase Germania și Austro-Ungaria.

În Rusia, știrea despre război a fost primită cu dispoziții ura-patriotice. Poporul dorea să se revanșeze pentru a.1905. În această perioadă, atitudinea lui Purișchevici față de elite se schimbă, critica activă a acestora îl face să cadă de acord cu acea parte a societății, care era orientată spre reformarea țării. Pe dreapta, el se transformă într-un actor mai independent și mai important. În aceste condiții, Purișchevici acceptă reformele, dar el tinde în special să salveze Rusia de dușmanul extern. Era imposibil să reformezi țara în condiții de război pe mai multe fronturi, era inadmisibilă distragerea ei de la principala sarcină – tendința spre victorie.

În același timp, pe dreapta Purișchevici a fost printre puținii oameni,care încep să critice activ unii apropiați ai tronului. La început fără a rosti nume, dar ulterior în alocuțiunile sale își manifestă deschis dușmănia față de Rasputin și mitropolitul Pitirim. El aste revoltat de faptul, că ierarhul suprem al bisericii este înconjurat de afaceriști dubioși și este influențat de ”alde grișca ”.

În această perioadă Purișchevici critică activ guvernul pentru " crizele guvernamentale frecvente” și decide să se adreseze celor pe care îi consideră dușmani, adică partidelor de stînga, cărora le propune un singur lucru – să salveze Rusia și, după victorie, împreună să reformeze țara fără a distruge lucrurile bune în structura ei.

În primii ani de război mulți deputați ajută activ frontul. Unii merg în armată, alții sprijină frontul prin fapte de caritate. Iată ce scrie Șulighin: «unii membri ai Dumei de stat și-au pus brasarde cu cruce roșie și muncesc în sfera umanitară. Spre exemplu, V.M.Purișchevici a organizat un minunat eșalon pentru răniți. De pe front, aceștia erau aduși direct la Moscova sau Petrograd. Să nimerești în trenul lui Purișchevici era un vis». Iar odată, în a.1916 Purilchevici a depus o cerere de concediu în forma unui catren: "Vorbelor le prefer faptele. Părăsesc Petrogradul. Aici, în Dumă, doar se vorbește, și mie mi-i lehamite”.

«A scos gunoiul din casă»

Ce altceva a mai avut loc în acest răstimp ? Principalul – scindarea dintre Purișchevici și sutele negre și monarhiștii radicali. Pentru monarhiști, care își pregăteau congresul, asta a fost o mare pierdere. Profesorul Leonid Spirin scria în una dintre lucrările sale de istorie, că în tabăra lor s-a produs o puternică scindare, provocată de ”acțiunile celui mai deștept și mai viclean dintre ei, Purișchevici”.

După ce Purișchevici părăsește linia ortodoxă, unii foști adepți l-au acuzat de trădare a idealurilor monarhiste și a mișcării de dreapta. Printre altele, pentru că în loc să-și expună ideile într-o jalbă amplă către țar, al ”a scos gunoiul din casă” și ”a calomniat persoane apropiate tronului”.

Ca răspuns, Camera supremă a Uniunii Arhanghelul Mihail a expediat organizațiilor locale o circulară în care aproba acțiunile lui Purișchevici. În ea se spune că fiecare monarhist trebuie să exprime adevărul și astfel să-l protejeze pe țar : "Trebuie să slujim cu adevărat țarului, să-i spunem adevărul despre oamenii care nu-i îndreptățesc încrederea și dăunează statului ".

În scurt timp fracțiunea dreptei în Dumă s-a scindat. Din ea a ieșit ”dreapta independentă”. Este o dovadă că nu numai elitele, dar și întreaga societate era în stare de criză. Iar Purișchevici și-a schimbat tactica, nu și convingerile monarhiste. El îl considera pe Rasputin ”demonul rău al apusului Rusiei”, care influența toxic suveranul. Asta și multe altele l-au făcut să adopte măsuri extreme, de care în mare măsură depindea viitorul Rusiei. Purișchevici își îndreaptă întreaga ură împotriva lui Rasputin.

«Nu mai putem trăi așa! Oricum ne apropiem de sfîrșit. Nu poate fi mai rău. Îl voi ucide ca pe un cîine!» - scrie el. (Purișchevici V.M.. «Дневник. Как я убил Распутина». М., 1990. Pag.57.).

«Îl voi ucide ca pe un cîine»

În opinia noastră, agerimea lui Purișchevici consta în faptul că el printre primii a înțeles declinul istoric, degradarea politică a vechii elite de guvernare și a chemat la curățarea elitelor. A înțeles realitățile noului secol, și de dragul salvării țării a chemat la o intervenție chirurgicală, cum aprecia el asasinarea lui Rasputin. Lupta contra lui Rasputin l-a contrapus pe Purișchevici dinastiei țariste, dar și guvernului.

Din această perioadă el poate fi numit nu politician de extremă dreaptă, da lider al revoluționarilor conservatori. Ideea revoluționară de dreapta îl captivează pe Purișchevici, ceea ce îi determină viitoare cale politică și de viață.

La 19 noiembrie,1916 Vladimir Purișchevici urcă la tribuna Dumei de stat și rostește o alocuțiune istorică, după care sala explodat. Iată fragmente din stenograma ei: «Domnilor, cu nespusă emoție sufletească urc azi la această tribună. Și nu pentru că am părăsit dreapta, căci eu sunt, poate, cel mai de dreapta dintre toți cei care se află în această tabără… Dar există momente, domnilor, în care trebuie să jertfești totul, în care nu-ți poți permite să vorbești de pe clopotnița lui Ivan cel Mare, de unde se vede tot ce se face în Rusia-mamă ».

În continuare Purișchevici a acuzat cercurile cunoscute că doresc o pace separată. A acuzat guvernul că activitatea miniștrilor este răzleață și necoordonată. El cheamă miniștrii: «Domnilor, trebuie să cerem Suveranului, voi, slugile sale fidele trebuie să cereți : da, nu va fi Grișca Rasputin conducătorul ideii interne sociale rusești !»

Această frază , demonstrează stenograma, a provocat aplauze furtunoase și îndelungate, precum și strigăte de «Bravo!». Alocuțiunea lui Purișchevici a avut o rezonanță vastă în special în cercurile de dreapta, dar nu numai.

Tema abordată la 19 noiembrie, Purișchevici continuă să o dezvolte în paginile agendei sale. Această sursă esențială ne permite să reproducem exact ideile sale în ajunul asasinării lui Rasputin. El scrie: «și doar astăzi mi-am permis să încalc promisiunea de a tăcea, și am făcut-o nu de dragul luptei politice, nu pentru a mă răfui cu partidele care au alte convingeri, cu doar pentru a oferi posibilitatea ca la picioarele tronului să ajungă ideile maselor populare rusești și acea amărăciune, obidă a marelui front rusesc, care cresc cu fiece zi în toată Rusia, care nu vede ieșire din situația în care au pus-o miniștrii țarului, transformați în marionete ale căror ațe le dețin bine Grișca Rasputin și Împărăteasa Alexandra Fiodorovna, acest geniu malefic al Rusiei și al Țarului ».

Cum au evoluat evenimentele?

După alocuțiunea de pomină, Vladimir Purișchevici a fost vizitat de un demnitar de rang înalt. Era cneazul Felix Iusupov, reprezentantul unui neam străvechi. Acesta învăța la Universitatea Oxford și chiar era considerat "Făt-Frumosul Europei". Îl admira pe Oscar Wilde și era cunoscut ca un aristocrat inteligent.

După ce au stabilit comunitatea de interese, ei au căutat adepți pentru acțiunea pe care o pregăteau. Acești oameni au devenit marele cneaz Dmitrii Pavlovici, doctorul Lazavert și un oarecare porucic S. Purișchevici mai era susținut de mulți alții, însă la asasinat au participat doar persoanele enumerate mai sus.

Pasputin era interesat de o anumită frumusețe din Petersburg și dorea să o cunoască cu ajutorul lui Iusupov. Asta a stat la bază. Iusupov i-a promis lui Rasputin că-l va uni cu această doamnă în palatul său, unde în timpul ospățului Rasputin urma să fie otrăvit cu madera și prăjituri.

Pentru a face aceasta, Purișchevici a fost nevoit să rupă cu mulți dintre vechii săi tovarăși, în pofida rugăminților acestora de a reveni în tabăra dreptei.

Deci, să revenim la casa lui Iusupov de pe Moica. Venit acolo, Rasputin după multe peripeții a fost împușcat de Purișchevici. S-a făcut. Moris Paleolog, ambasadorul Franței în Rusia, scria în agenda sa: "Marele cneaz Dmitrii, prin ordinul suprem, a fost trimis în Persia, la Qazvin, unde se va afla în statul major al unei armate în acțiune. Cneazul Felix Iusupov a fost exilat la moșia sa din gubernia Kursk. Iar Purișchevici, a cărui autoritate printre țărani, influență asupra partidului reacționar ca fiind unul dintre conducătorii sutelor negre, l-a făcut pe țar să creadă că e periculos să fie atins; el a fost lăsat în libertate " (Moris Paleolog. Rusia țaristă în ajunul revoluției». М., 1991. p.4.). După cele făptuite, Purișchevici nu s-a mai reținut la Petrograd și a plecat, cu trenul său, la Iași.

Au venit alte timpuri

Dar speranțele complotiștilor că după înlăturarea lui Rasputin casa Romanov va putea fi salvată, nu s-au îndreptățit. În februarie,1917 s-a produs revoluția burgheză, care a schimbat realitățile politice din Rusia. Guvernele cneazului Lvov și a lui Alexandr Kerenscky nu au putut opri procesele care distrugeau imperiul.

Purișchevici critică aspru Sovietul de deputați ai muncitorilor și soldaților, pe care îl considera ”criminal”. El spunea în acest context: «Pînă Petrogradul nu va fi sănătos, pînă nu punem la locul lui Sovietul de deputați ai muncitorilor și soldaților… nu putem aștepta nimic bun pe viitor… Guvernul provizoriu nu deține puterea». El apelează deja la orice forță care poate salva Rusia. De aceea putem spune că în acele timpuri Purișchevici era mai mult un om de stat, mai puțin – un monarhist de dreapta. El prevede o nouă criză și spune: «De facto, Kerensky este mort». Așa a și fost: în octombrie bolșevicii iau Palatul de iarnă și puterea, iar Kerensky fuge din țară.

Purișchevici încearcă să organizeze o lovitură de stat. În încercarea de a răsturna bolșevicii, el adună în jurul său ofițeri, nobili, preoți. Dar fără succes. Împreună cu adepții săi, este supus justiției, în rezultat instanța l-a condamnat la muncă comunitară obligatorie în pușcărie, pe un termen de patru ani condiționat.

Peste 2 luni, în aprilie, 1918 Felix Dzerjinschii și comisarul N.Crestinschii au convenit să-l elibereze temporar pe Purișchevici, cu promisiunea să nu participe în activitatea politică pe timpul absenței, dat fiind că fiul său s-a îmbolnăvit și avea nevoie de îngrijiri.

Iar la 1 mai,1918 Sovietul de deputați ai muncitorilor și soldaților a emis un ordin privind amnistierea tuturor celor arestați pe motive politice. Purișchevici a fost eliberat pentru că s-ar fi ”corectat”, însă el nu s-a schimbat și nu și-a trădat convingerile. După eliberare, Purișchevici s-a mutat în Sud și a trecut de partea albilor.

După revoluție, un timp oarecare centrul mișcării de dreapta s-a mutat la Iași, unde cei de dreapta își concentrau forțele. În toamna lui 1917ofițerii ruși aflați în România au creat o organizație monarhistă care avea ca scop unirea ofițerilor și a soldaților în vederea creării unei viitoare armate, care va reveni în Rusia și îl va întrona pe principele Alexei. Ulterior a fost creată brigada lui M.G.Drozdovschii, care a stabilit relații cu ilegalitatea din Moscova și Petersburg, apoi și cu Armata Voluntară.

Pentru că nu a primit ajutor de la Anglia și Franța, în a.1918 cei de dreapta s-au adresat comandamentului german. Primind acceptul nemților pentru un guvern monarhic, ei se mută din Iași la Kiev, formează blocul monarhic, în care au intrat Uniunea Poporului Rus, Uniunea Arhanghelul Mihail, Partidul oamenilor ruși și alte diverse mișcări. În scurt timp la Kiev vine și Purișchevici.

După care el își începe călătoria prin sudul Rusiei: Rostov-pe-Don, Novorossiisk, Cuban, unde alocuțiunile sale din 13 și 14 martie au provocat agitații în Rada legislativă de atunci. O parte a conducerii albe s-a pronunțat contra lecțiilor sale promonarhice, și acestea a fost interzise.

Soarta nu-i mai era binevoitoare lui Vladimir Mitrofanovici, căci începuse o altă epocă, în care personalități de genul lui Purișchevici nu-și aveau locul. El se mută la Novorossiisk, unde se îmbolnăvește de tifos exantematic. La 11 ianuarie, 1920, la 49 de ani Vladimir Purișchevici este răpus de febra tifoidă. La 16 ianuarie ziarul fără de partid "Казачьи думы" din Cuban a anunțat laconic decesul "fostului membru al Dumei de stat V.M.Purișchevici, cunoscut întregii Rusii ". La 13 ianuarie a avut loc o înmormîntare modestă.

***

În încheiere vom menționa, că Purișchevici, cu toată complexitatea și ambiguitatea sa, a fost nu doar un lider al dreptei extreme, conducător al ultimei structuri a Dume de stat - Comitetul provizoriu al Dumei. Acest reacționar și politician de extremă dreaptă, cu toate greșelile sale și vederile înguste, cu tot radicalismul și antisemitismul său, s-a răsculat totuși contra sistemului monarhic și a devenit unicul, în istoria Rusiei de la începutul sec.ХХ, revoluționar conservator. Este regretabil faptul că el nu era reținut, că era incapabil să perceapă noile realități, dar fanatismul său reflectă starea societății ruse – polarizate și radicale, căci mulți simțeau că dispare țara care i-a format și pe ei, și lumea și societatea lor, dar nu știau cum să o salveze. Purișchevici era convins că știe, dar viziunile sale erau inacceptabile pentru o mare parte a societății și nu țineau cont de provocările pe care urma să le suporte Rusia și lumea în sec. XX.

Veaceslav Matveev

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?