Vasile Chirtoca: Pentru a renaște Moldova, sînt necesare abordări absolut noi - aceasta este sarcina celei de-a treia forțe!

Care este principala calitate pe care ar trebui să o aibă un politician? Putem alege nu Estul sau Vestul, dar o a treia cale? Există un răspuns la problema transnistreană? Încotro conduce țara Maia Sandu? La aceste și multe alte întrebări a răspuns pentru site-ul Noi.md președintele DAAC Hermes S.A. și președintele Consiliului DAAC Hermes Grup S.A., Vasile Chirtoca.

Vasile Afanasievici, să începem cu o întrebare filosofică. Filosoful politic Pavel Șcelin consideră că, în curînd, pe harta politică a lumii vor rămîne doar acele state care sînt capabile să-și apere interesele naționale. Cum poate Moldova să-și apere interesele naționale și care sînt condițiile dezvoltării unui stat național?

Faptul că trebuie să ne apărăm interesele naționale, pentru noi - un grup de oameni care își iubesc țara, care cunosc și apreciază trecutul ei, care doresc să-i modeleze prezentul și cred în viitorul ei, care cunosc bine cultura și se străduiesc să o dezvolte - era clar încă din anii 2000. Anume de aceea am creat proiectul Moldovenii.md, unde sînt oferite răspunsuri la întrebări care îngrijorează mulți oameni: cine sîntem, de unde venim, care sînt originile statului nostru, de ce ne numim așa, cum ar trebui să ne numim, cum ar trebui să numim limba, cum ar trebui să numim țara...

Pe scurt, o serie întreagă de întrebări la care moldovenii nu aveau răspunsuri clare și corecte. Au existat tot felul de variante propuse de oameni insuficient de instruiți, care nu înțelegeau foarte bine evoluția evenimentelor istorice, care nu înțelegeau foarte bine ce concluzii se puteau trage cu 200 de ani în urmă și ce concluzii pot fi trase astăzi, cînd au apărut mii de date istorice și lingvistice noi, precum și artefacte, colectate de arheologi, istorici și lingviști.

Prin urmare, în condițiile în care globalizarea suferă inevitabil un eșec, trebuie să înțelegem cum să ne păstrăm statul. Pentru aceasta am creat proiectul Moldovenii.md. Acesta a devenit chiar mai amplu decît ne-am propus, transformîndu-se într-o adevărată enciclopedie electronică, pe care niciun alt popor nu o are, în afară de moldoveni.

În primul rînd, oferim răspunsuri la toate întrebările politice posibile. În al doilea rînd, oferim informații educative ample despre cine sînt moldovenii și de unde provin, care este cultura, știința, arta și tradițiile noastre, care sînt principiile de comportament în viață, recomandări, ce cărți să citească copiii... Mai mult, aceste recomandări sînt adunate într-o arhivă, unde toate aceste opere pot fi citite.

Și după o studiere atentă și stabilirea legăturilor istorice, au devenit clare două lucruri. Primul: statul nostru este foarte vechi. Al doilea: el are dreptul la existență, ceea ce înseamnă că acest lucru este dat de sus, deoarece statele, la fel ca națiunile, nu se formează pur și simplu. Doar faptul că sîntem printre cele 199 de națiuni din aproximativ 4000 care au statalitate, vorbește despre multe.

Noi pornim de la premisa că dezvoltarea statului trebuie realizată în baza unor criterii obiective. Pe baza analizei experienței altor state naționale tinere, care își restabilesc statalitatea, am identificat principiul fundamental, potrivit căruia este necesară unificarea denumirii limbii, a etniei majoritare și a statului însuși. Acest lucru este foarte important, deoarece toți acești trei factori consolidează și formează în mod semnificativ conștiința națională. Dacă sîntem moldoveni, dacă trăim în Moldova, atunci vorbim limba moldovenească. Și cel mai interesant este că, spre deosebire de alte state (de exemplu, țările fostei Iugoslavii), noi nu trebuie să inventăm nimic, deoarece limba noastră este foarte veche, este bine descrisă în documentele oficiale, în lucrările clasicilor noștri și ale istoricilor străini din acele vremuri. Și există multe dovezi documentare, care, de asemenea, sînt prezentate pe acest site.

Iar faptul că în prezent în Moldova atitudinea față de aceste probleme este oarecum diferită se datorează faptului că nu atît în țara vecină, cît în țara noastră există destul de multe oi rătăcite, să zicem așa, în primul rînd, în rîndul intelectualilor. Opinia publică și programele de învățămînt au început să fie modelate de oameni ale căror cunoștințe despre istoria națiunii lor sînt extrem de superficiale și politizate. În același timp, fiind reprezentanți ai intelectualității creative și ocupînd funcții didactice în universități și școli, ei influențează mințile și promovează ideea străină nouă că nu sîntem moldoveni, dar români. Desigur, nu toți, dar majoritatea...

Dar chiar dacă nu ar exista motive să considerăm că aparținem națiunii moldovenești, ar fi trebuit să inventăm acest lucru, așa cum au făcut fostele republici iugoslave. Concomitent cu excluderea din lista limbilor mondiale și privarea limbii moldovenești de codul ISO în 2001, s-a lucrat la crearea unor noi limbi artificiale – bosniacă, muntenegreană, croată...

Noi avem mult mai multe motive să considerăm limba noastră ca fiind moldovenească, deoarece așa-numita limbă română este o limbă creată pe baza literaturii clasice moldovenești din secolele XVIII-XIX, cu anumite înlocuiri nemotivate ale cuvintelor moldovenești native cu cuvinte și termeni francezi și englezi.

Și acum noi arătăm că trebuie să urmăm aceleași principii pe care le urmează și alte state naționale tinere, adică trebuie să ne amintim că aceasta este o singură limbă - limba moldovenească. Locuitorii României pot să o numească română, dar pentru noi este important să o numim moldovenească.

Ne aflăm în ajunul alegerilor parlamentare, așa că următoarea întrebare sună în felul următor. Care sînt, în opinia Dumneavoastră, principalele calități ale unui politician și după ce criterii ar trebui să alegem politicienii?

Eu pun această întrebare periodic, de 30 de ani, diferitor politicieni și aproape întotdeauna primesc un răspuns greșit, în opinia mea. Unii spun că un politician trebuie să fie profesionist, adică să se priceapă în politică, economie și afaceri. Alții spun că trebuie să fie carismatic și să poată ține un discurs în fața oamenilor. Alții menționează calități precum capacitatea de a organiza munca echipei. Da, probabil că toate acestea sînt importante, dar eu consider că cea mai importantă calitate a unui politician este să-și iubească țara și poporul. Această persoană trebuie să fie capabilă să simtă și să compătimească oamenii. Dacă nu are aceste calități, atunci astfel de oameni devin pur și simplu periculoși pentru țara lor. Și cu cît sînt mai deștepti, cu atît sînt mai periculoși.

De mulți ani se încearcă dezbinarea artificială a poporului nostru, iar principala linie de demarcație trece pe axa Est-Vest, Rusia și Uniunea Europeană. Deci, încotro să mergem?

După cum arată practica, de-a lungul multor ani ne-am bazat nu atît pe noi înșine, cît pe principiul formulat în celebra frază a lui Ostap Bender „Țările străine ne vor ajuta”. Am considerat că Occidentul ne va ajuta și ne-am construit economia, viața socială și societatea după modelul occidental. În același timp, nu am uitat să menținem relații bune cu Rusia, avînd, astfel, posibilitatea de a obține resurse energetice ieftine și o piață de desfacere.

Și ce am obținut în final? În final, problema a fost pusă în așa fel, încît a trebuit să alegem ceva. Unii politicieni au ales prima opțiune, alții - a doua. Și astfel am fost mînați dintr-o parte în alta.

În același timp, am uitat că interesul nostru principal este cel moldovenesc. Principalii noștri politicieni, orientînd populația fie spre Vest, fie spre Est, au încetat să-și mai pună întrebarea: care sînt interesele străinilor în Moldova? Care sînt interesele noastre? Unde se suprapun acestea cu interesele partenerilor noștri? În ce domenii putem coopera, iar în care sînt categoric inacceptabile pentru noi? Și, deoarece mulți dintre politicienii noștri nu s-au gîndit la asta, au început să cedeze treptat țara. Cedează sistemul energetic, cedează sistemul de transport, cedează identitatea noastră etnică. Și, treptat, pas cu pas, am ajuns să depindem de așa-zișii noștri parteneri și, dacă nu ne vom schimba politica, vom rămîne fără țară!

Pe de altă parte, discutînd probleme legate de acțiunile puterilor globale, încercînd să le evaluăm, rupem relațiile cu alte puteri globale. Drept răspuns, acestea închid piețele de desfacere, respectiv, prețurile resurselor energetice la noi cresc. În opinia mea, problemele legate de economie, de finanțarea statului nu trebuie în niciun caz politizate, mai ales într-un stat sărac precum al nostru. Pentru că problema principală pentru dezvoltarea Republicii Moldova este economia, dezvoltarea industriei, creșterea bunăstării oamenilor, întoarcerea imigranților noștri, crearea condițiilor pentru dezvoltarea familiei. Aceasta este sarcina noastră principală. Și atunci cînd ne implicăm în anumite jocuri geopolitice, trebuie să fim foarte atenți și să ținem minte – noi nu sîntem în măsură să influențăm confruntarea dintre forțele globale, dar să ne creăm probleme - putem și noi le creăm....

Revenind la întrebarea despre vecinul nostru occidental. În cei 30 de ani de independență, diverse forțe încearcă să ne unească cu România. De ce? Care este avantajul lor?

România este un stat care există de peste 165 de ani. În acest timp, vrem sau nu vrem, s-a format o anumită elită, au apărut anumite idei care unesc această elită. Una dintre aceste idei constă în faptul că R. Moldova este o parte a României, care se află temporar într-o stare de tranziție. Am făcut parte din Imperiul Rus, apoi din Uniunea Sovietică, dar trebuie neapărat să ne întoarcem la „România-Mamă”.

Și, deși mulți lideri ai României nu recunosc în mod deschis că împărtășesc această poziție, în adîncul sufletului ei ne consideră o greșeală istorică. Anul trecut, fostul prim-ministru al României a declarat că limba moldovenească a fost inventată de Stalin. Dacă vorbește sincer, înseamnă că pur și simplu nu cunoaște istoria, ceea ce este trist pentru o persoană cu o funcție atît de înaltă. Dacă vrea să ne mintă - nu va reuși.

Astfel de sentimente sînt deosebit de răspîndite în rîndul intelectualilor, politicienilor și scriitorilor. În principiu, îi putem înțelege, pentru că, într-adevăr, sîntem popoare foarte apropiate – și Valahia, și Moldova, și Transilvania. Deși faptul că, în urmă cu 165 de ani, la inițiativa tinerilor moldoveni, țara a fost numită România, s-a dovedit a fi o greșeală istorică.

Există foarte multe documente care arată că Imperiul Roman nu a dus o politică de romanizare. Studiind istoria acelei perioade, putem constata că în Imperiul Roman au supraviețuit popoare cu propriile culturi, limbi și tradiții. Principalul lucru pentru romani era menținerea păcii. Ei, așa cum se spune, „păstrau ordinea”, se asigurau că teritoriile care le plăteau tribut nu erau atacate de străini și erau cel mai puțin interesați de latinizare.

Cu atît mai mult că pe pămînturile noastre ei au ajuns abia în epoca Romei tîrzii, la începutul secolului al II-lea d.Hr., și nu au ocupat întregul teritoriu, ci doar 15-18%. Iar cea mai mare parte a Daciei a rămas în afara Imperiului Roman și chiar a luptat împotriva Romei. Așadar, nu a existat nicio romanizare.

În plus, atît săpăturile istorice, cît și cercetările genetice moderne arată că poporul nostru a existat permanent pe acest teritoriu. Cu 7000 de ani în urmă exista un astfel de element slavo-tracic. Dar în loc să studieze mai profund istoria noastră, să încerce să o înțeleagă, să studieze cuvintele noastre vechi, acești oameni ne conving că sîntem români, că suîtem moștenitorii Romei, că descindem din legionarii romani, care i-au subjugat pe toți și au introdus principiul „dezbină și stăpînește”.

Dacă ne uităm la cultura noastră populară, aceasta nu seamănă deloc cu cea din Roma Antică. De aceea noi, desigur, sîntem traci, care au asimilat activ elementul slav local și vorbim o limbă apropiată de latină.

De aceea, ar fi foarte interesant de studiat istoria veche a Moldovei pînă la nașterea lui Hristos, precum și din secolele I, II și III. Însă niciun stat nu finanțează astfel de cercetări.

Din păcate, astfel de proiecte nu beneficiază de sprijin din partea statului nici în Moldova, nici în România. Unicitatea acestei limbi constă în faptul că, în regiunile rurale, ea păstrează pînă în prezent cuvinte care indică legătura sa strînsă cu sanscrita și alte limbi antice. Este interesant faptul că limba noastră este apropiată de limba hitiților, un popor care a creat un regat puternic în Asia Mică, care a existat aproximativ între 1800 și 1180 î.Hr. Studierea acestor legături ar putea arunca lumină asupra multor aspecte ale istoriei și lingvisticii. S-au păstrat numeroase texte cuneiforme — aproximativ 2500 de tăblițe de lut scrise în limba hitiților. Toți lingviștii au recunoscut deja că aceasta este așa-numita grupă romanică de limbi.

Heti, geti, se aseamănă, nu-i așa? Dar în acest sens istoria nu este studiată. „Ne tragem din Roma de acum 2000 de ani, și gata!”.

Este clar că două state slabe, care s-au unit acum 165 de ani, aveau nevoie de o idee măreață și, probabil, romanismul a jucat un rol pozitiv în formarea acestui stat. Dar eu cred că a sosit momentul să schimbăm această politică și să studiem adevărata noastră istorie. Noi considerăm că moldovenismul este ceva foarte vechi. Și dacă această direcție ar fi studiată, am descoperi multe lucruri interesante! De exemplu, cum numeau vechii germani rîul Vltava, care curge în capitala Praga? Ei îl numeau Moldau. Iar cel mai înalt munte din Carpați, care se află la o distanță de 200 de kilometri de granița Moldovei istorice, se numește Moldoveanu. În general, există multe toponime cu rădăcina -mold.

Dar... nimeni nu studiază acest lucru, nimănui nu-i pasă. Mai mult, tot ce este moldovenesc este considerat arhaic, provincial, o rămășiță a trecutului. Dar, mă scuzați, strămoșii noștri ne-au spus că sîntem moldoveni și vorbim limba moldovenească. Există documente, există istoria noastră, există principiile formării noului stat național într-o nouă epocă. Pe această cale trebuie să mergem, cu atît mai mult că nu trebuie să inventăm nici limba, nici istoria – avem deja toate acestea! Trebuie doar să le păstrăm.

Acum să revenim la realitatea noastră. Indiferent în sfera de interese a cui s-ar afla Moldova, problema Transnistriei va trebui totuși rezolvată. Ce să facem cu Transnistria?

Desigur, eu sînt împotriva oricărei variante de renunțare la acest teritoriu, chiar și în schimbul unor avantaje precum aderarea urgentă la Uniunea Europeană. Să începem cu faptul că, după cel de-al XXIV-lea congres al PCUS, economia statului nostru a început să se dezvolte după principiul autosuficienței. Scopul era reducerea cheltuielilor de transport și asigurarea necesităților interne. O atenție specială a fost acordată întreprinderilor mari, cum ar fi fabricile metalurgice și de ciment din Rîbnița. În același timp, a fost extinsă considerabil Centrala electrică de la Cuciurgan, care era la acel moment cea mai mare din Europa. De asemenea, a fost construit Combinatul de bumbac din Tiraspol (CBT), capabil să asigure materii prime pentru aproape întreaga industrie ușoară. În această regiune s-au dezvoltat activ și industria alimentară și cea de prelucrare.

Astfel, împreună cu Transnistria, eram, într-o mare măsură, o unitate economică autonomă. De aceea, desigur, trebuie să ne unim cel puțin din punct de vedere economic. Acest lucru este important și pentru ca 650 km din partea moldovenească a unuia dintre cele mai mari rîuri din Europa, Nistrul, să devină un rîu intern. Atunci am putea dezvolta zona riverană în scopuri turistice și economice, precum și pentru o amplasare mai interesantă a populației.

Dar mai există și un alt aspect. Spre deosebire de multe conflicte similare, al nostru nu este nici etnic, nici religios. Componența medie a populației de pe ambele maluri ale Nistrului este foarte similară. Acest lucru indică faptul că conflictul are un caracter pur politic și elitist. Motivul principal este lipsa unui acord între elite. Consider că acum este momentul potrivit pentru a ajunge la un acord. Majoritatea transnistrenilor au deja pașapoarte moldovenești și doresc să-și extindă posibilitățile, inclusiv libertatea de circulație. Toată lumea s-a săturat de această stare de incertitudine și oamenii se tem de război. Sînt convins că, dacă astăzi s-ar face un sondaj de opinie pe ambele maluri, marea majoritate s-ar pronunța în favoarea reintegrării Transnistriei.

Pentru noi este important un aspect-cheie – unirea celor două maluri trebuie realizată pe cale pașnică. În al doilea rînd, trebuie să continuăm apropierea economică. Pentru aceasta, este necesar să analizăm și să eliminăm toate barierele existente.

Eliminarea acestor bariere necesită negocieri complexe cu elita transnistreană, ale cărei interese economice diferă de ale noastre. De exemplu, în Transnistria există sisteme scutite de impozite și este foarte dezvoltat reexportul.

Trebuie să înțelegem și, eventual, să luăm în considerare aceste interese la etapa inițială. Cînd se va ajunge la un acord cu elita, care va înceta să mai pună bețe în roate, vor putea începe negocierile cu partenerii internaționali, prezentînd deja punctul nostru de vedere.

Există și o altă abordare: să începem negocierile cu partenerii internaționali. Totuși, această cale este mult mai complicată. Înțelegem că principalii actori care pot rezolva această problemă sînt Rusia și SUA. În același timp, Europa se află astăzi în conflict atît cu Rusia, cît și, într-o anumită măsură, cu SUA. Dacă vom încerca să rezolvăm o problemă atît de importantă fără participarea ei, acest lucru ne-ar putea crea numeroase probleme.

Va fi greu să rezolvăm rapid acest conflict. Soluția va necesita pași treptați: extinderea legăturilor economice și sociale, unificarea sistemelor de învățămînt și, eventual, în timp, eliminarea completă a graniței.

În plus, este important să desfășurăm o activitate de informare, chiar aș spune de propagandă, în rîndul populației din Transnistria. De ce nu s-au construit antene de radio de-a lungul Nistrului și de ce nu emitem în Transnistria? Trebuie să le explicăm oamenilor situația reală și să le vorbim despre posibilitățile pe care le au. Mulți locuitori din Transnistria cu pașapoarte moldovenești nu-și cunosc drepturile în domeniul educației, al asigurărilor sociale și al pensiilor. Această informație trebuie comunicată oamenilor. Eu sînt pentru desfășurarea unei activități intense în această direcție, care ar trebui să fie realizată de o structură puternică din Moldova, dar sînt categoric împotriva unei soluții forțate.

După Vladimir Voronin, doar Maia Sandu a fost aleasă președinte al țării pentru a doua oară. Care este părerea dumneavoastră despre liderul statului nostru? Putem avea încredere în ea? Și încotro ne conduce?

Maia Sandu a preluat funcția de președinte în decembrie 2020, într-o perioadă foarte dificilă pentru țară. A trebuit să conducă statul în plină pandemie de COVID-19 și, mai tîrziu, din 2022, în condiții de război în Ucraina.

Din păcate, nici în perioada președinției predecesorului său, Igor Dodon, nici la începutul propriului mandat nu s-au luat măsuri suficiente pentru a sprijini economia afectată de pandemie. S-ar fi putut utiliza resursele Băncii Naționale pentru a acorda amînări la plata creditelor sau pentru a reduce ratele dobînzilor, dar, din păcate, nu s-a făcut nimic de acest gen și nu s-a acordat niciun ajutor real populației.

În ciuda acestor greutăți economice, Sandu a reușit să mențină pacea în țară. În această perioadă au existat numeroase provocări menite să atragă Moldova în acțiuni militare, de exemplu, prin intervenția forțată în Transnistria. Cu toate acestea, datorită politicii prudente, aceste amenințări au putut fi evitate, iar țara nu a fost implicată în conflict.

Apreciez foarte pozitiv eforturile doamnei Sandu de a readuce aeroportul din Chișinău în proprietatea Republicii Moldova – după cum arată practica, statul se descurcă foarte bine cu administrarea acestuia, precum și lupta fără compromisuri împotriva celor care încearcă să cumpere voturile alegătorilor.

Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, nu am înțeles alte aspecte importante. O guvernare care lucrează cu perspectivă și crede în viitorul statului său nu trebuie în niciun caz să facă reduceri. Nu trebuie să reducă numărul raioanelor, să închidă case de cultură, spitalele rurale și școli. Noi credem că statul va deveni din nou prosper și oamenii se vor întoarce. Dar dacă am închis școala, consideră că am închis satul. Nu demult, de exemplu, s-a închis școala din renumitul sat Donici, deși acolo învățau circa 70 de copii. Și acum, în loc să meargă la școala din satul lor și să iasă după ore să se joace cu mingea sau să se bată cu ghiozdanele, copiii vor sta în autobuzul școlar, se vor uita în smartphone-uri, își vor strica vederea și vor dezvolta o gîndire fragmentară. O jumătate de oră - o oră într-o direcție, o jumătate de oră - o oră în cealaltă direcție. În plus, oamenii se vor muta treptat acolo, unde există școală. Toată lumea înțelege că, dacă nu există școală, nu există perspective.

De aceea, din punctul nostru de vedere, școlile trebuie păstrate, chiar dacă acolo au mai rămas doar 20 de elevi. La urma urmei, profesorii ar putea să se deplaseze în sate, dacă nu sînt suficiente cadre didactice în localitate. Nu economisim acolo unde trebuie și, în plus, nu trebuie să economisim din contul dezvoltării, dar să învățăm să cîștigăm bani.

Mai departe. Au continuat să renunțe la identitatea lor națională. Adică a continuat procesul de românizare, deși, așa cum am subliniat deja, condiția esențială pentru dezvoltarea țării este identitatea completă a poporului, a statului și a denumirii limbii. Fie oamenii nu înțeleg ce se întîmplă, fie joacă niște jocuri străine. Acest lucru mă îngrijorează și nu-mi place.

Multe întrebări ridică poziția conducerii țării cu privire la portul Giurgiulești. Din anumite motive, administrația prezidențială și guvernul consideră că trebuie să cedăm acest port cuiva. În prezent, acțiunile portului se află la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care la un moment dat a finanțat parțial construcția acestuia. Cu toate acestea, țara are capacitatea financiară de a răscumpăra portul. Acest lucru este foarte important, deoarece portul Giurgiulești este singura noastră ieșire la Oceanul Planetar. Administrarea unui obiect strategic atît de important ar trebui să se afle sub controlul statului, dar, din păcate, în prezent asistăm la încercări de a renunța ușor la el, deși există posibilitatea reală de a găsi fonduri necesare pentru răscumpărarea sa.

Există o serie de multe alte aspecte care mă îngrijorează și aș dori să aud explicații din partea doamnei președinte: fie că este vorba de greșeli ale sale, fie se confruntă cu o presiune externă enormă, fie că este vorba de o cale care, din punctul meu de vedere, duce la o degradare și mai mare a statului nostru.

Din păcate, statul nostru nu acordă atenția cuvenită dezvoltării industriei, mai ales în contextul evenimentelor recente. Spre deosebire de Moldova, unele țări din CSI, precum Armenia, Georgia și statele din Asia Centrală, au reușit să profite de situația actuală din Ucraina pentru a-și dezvolta economiile, înregistrînd o creștere impresionantă de 5-8%.

De ce s-a întîmplat acest lucru?

În primul rînd, aceste țări au atras în mod activ așa-numiții „relocați” din Rusia – oameni care nu au dorit să se implice în război. Printre ei se află mulți specialiști înstăriți și cu înaltă calificare, în special în sectorul IT. Am fi putut lansa propriul nostru program de primire a acestora, dar, din păcate, acest lucru nu s-a întîmplat. Este adevărat că, în ajunul alegerilor, ușile pentru freelancerii străini au început să se deschidă. Dar acest lucru trebuia să-l facem de mult timp.

În al doilea rînd, noi nu am reușit să profităm pe deplin de fluxul de refugiați din Ucraina. Am creat condiții pentru cele mai vulnerabile categorii ale populației, de exemplu, le-am oferit locuințe (unele companii, inclusiv a noastră, au deschis centre pentru refugiați). Cu toate acestea, nu au fost create condiții pentru ucrainenii mai înstăriți, care ar fi putut investi în economia noastră. Atragerea unui astfel de capital ar fi putut da un impuls puternic dezvoltării turismului, industriei hoteliere, construcțiilor și altor sectoare.

Astăzi, singurul domeniu care beneficiază indirect de situația actuală este aeroportul, prin care călătoresc mulți ucraineni. Dar potențialul de dezvoltare a întregii economii rămîne neexploatat.

Toate acestea indică faptul că multe dintre deciziile luate în ultima perioadă nu au fost suficient de bine gîndite. Probabil că au jucat un rol și factorii politici, din cauza cărora s-au comis greșeli grave.

Acum, să vorbim despre avantajele care au apărut în ultimii ani. Unul dintre principalele argumente invocate de actuala guvernare este că sîntem candidați la aderarea la Uniunea Europeană și că în curînd vom putea adera. Mulți speră că aderarea la Uniunea Europeană va rezolva automat toate problemele noastre. Cu toate acestea, există temeri că, fără o economie puternică, vom rămîne în aceeași situație ca și acum – vom continua să contractăm împrumuturi, chiar și după aderarea la UE.

Adesea se dă drept exemplu România, care a înregistrat o creștere semnificativă după aderare. Dar este important să ținem cont de faptul că, în prezent, datoria publică a României pe cap de locuitor este de 2,7 ori mai mare decît cea a Moldovei. Înainte de venirea la putere a partidului PAS, acest indicator era de 3,5 ori mai mare. Este un aspect important de reținut, deoarece anume generația tînără va trebui să plătească aceste datorii.

Prin urmare, la luarea unor decizii-cheie, în special în domeniul economic, este important de implicat, pe lîngă străini, și profesioniști locali. Avem nevoie de oameni care înțeleg în profunzime specificul sistemului financiar și economic din Moldova și care știu cum să restabilească legăturile economice utile pentru țară.

Sper că în viitor va fi exact așa. Dacă partidul PAS își va păstra reprezentarea importantă în următorul guvern, va avea posibilitatea de a atrage astfel de specialiști. Acest lucru este necesar pentru a lua decizii bine gîndite și cîntărite, care vor fi în beneficiul întregii țări.

Voi da doar un exemplu. Noi, ca țară mică, ne aflăm într-o situație geopolitică complexă și nu putem influența deciziile luate de puterile mondiale. Oficialii, cum ar fi secretarul de stat al SUA Marco Rubio, recunosc că Ucraina este folosită ca „proxy” în conflictul cu Rusia. În această situație, Moldova nu ar trebui să ia partea nimănui, mai ales cînd acest lucru dăunează economiei noastre.

Retorica belicoasă a oficialilor noștri a dus deja la pierderi grave. De exemplu, fabrica noastră de mașini Hidroinpex, care înainte exporta aproximativ 70% din producția sa în Rusia, Belarus și Ucraina, se află acum într-o situație extrem de dificilă. În ciuda faptului că hidraulicele sale sînt utilizate activ în agricultură și transport, autoritățile le consideră „produse cu dublă utilizare” și limitează puternic exportul.

Această decizie pare absurdă, avînd în vedere că economia noastră slabă nu își poate permite astfel de pierderi. Nu putem lua decizii care subminează economia țării, bazîndu-ne pe interesele politice ale altora. În același timp, sînt convins că poziția noastră nu este atît de importantă pentru actorii globali încît aceștia să ne împiedice în mod serios încercările de a ajunge la un acord cu alți parteneri.

Trebuie să renunțăm la dependența externă și să ne concentrăm pe propriile interese. Forțele politice din Moldova trebuie să înțeleagă că sarcina lor principală este să apere și să dezvolte economia țării, nu să urmeze instrucțiunile altora. Acest lucru necesită dialog și disponibilitatea de a ne apăra poziția.

Din păcate, atunci cînd țara se află în deplină dependență de forțe externe, cînd, pur și simplu, am fost cumpărați, devine foarte greu să vorbim despre asta. Dar anume această independență trebuie să devină obiectivul principal al tuturor forțelor politice cheie.

Apropo de „am fost cumpărați”. Avem un fenomen numit Șor, care este unul dintre principalii iritanți ai guvernării noastre. Dar dacă interzic un partid afiliat lui, apar alte cîteva. De ce credeți că este atît de popular? Este vorba doar de cumpărarea alegătorilor sau și de altceva?

Există mai multe modalități de a cumpăra alegătorii, și toate sînt folosite de grupul lui Șor și de cei care îl susțin.

Mai întîi trebuie să faci rost de bani, nu? Așa că „furăm” un miliard, împărțim puțin cu complicii și obținem resurse financiare. Apoi, pentru a evita pedepsele, trebuie să intri în politică și, în ochii comunității internaționale să transformi persecuțiile pentru mașinațiile tale în persecuții politice. Astfel, dacă vă amintiți, Ilan Mironovici a devenit primar al orașului Orhei. Și cum a ajuns în această funcție? A promis să transforme Orheiul în „Monaco de Moldova”, a instalat în oraș leagăne și carusele, l-a amenajat puțin și, în acest mod, a cumpărat alegătorii.

Nu vom nega faptul că este un tînăr foarte capabil, care a reușit să organizeze administrația orașului. A atras oameni cu experiență, care cunosc economia urbană, și în foarte scurt timp o parte a Orheiului s-a transformat. Probabil că a atras și consultanți internaționali, deoarece în toate țările lumii acest principiu este de mult timp pus în practică. Dacă vrei să cîștigi încrederea alegătorilor, trebuie să „aranjezi” orașul, să fie curat, amenajat, cu iarbă, copaci și toate celelalte. Adică lucruri care nu costă atît de mult, dar sînt foarte apreciate de locuitori. Și într-adevăr, după un timp, oamenii au văzut schimbări pozitive, au început să se intereseze de acest politician, iar apoi și locuitorii altor localități au început să manifeste interes.

Așadar, în primul rînd: el chiar face ceva pentru oraș. În al doilea rînd: are bani. Pentru că, indiferent ce ar spune unii, în politică banii au o importanță foarte mare. Și apoi, pentru a extinde cercul potențialilor alegători, au fost inventate noi metode de a-i cumpăra direct. Acesta este un moment foarte important, deoarece vedem cum funcționează așa-numita „rețea”.

De exemplu, eu am urmărit una dintre candidatele la funcția de deputat din partea opoziției în timpul alegerilor prezidențiale. Cu o lună înainte de alegeri, ratingul ei era sub 1%, iar la alegeri a obținut aproximativ 4%. Analiza a arătat că 70% din voturi au fost obținute în Gagauzia. Acolo, ea a ocupat locul doi, devansîndu-l chiar și pe Stoianoglo și pe fosta guvernatoare a regiunii, Irina Vlah. O astfel de creștere neașteptată și bruscă a popularității indică în mod clar existența unei anumite „rețele”.

Am început să studiem modul în care funcționează această „rețea”. Ea este construită după principiul clasic al marketingului de rețea: există aproximativ douăzeci de lideri, iar sarcina fiecăruia este de a găsi încă zece persoane. La rîndul lor, fiecare dintre aceste zece persoane trebuie să găsească alte zece.

Prin această „rețea” se distribuie fondurile și se dezvoltă un sistem de garanții și verificări pentru a se asigura că voturile au fost exprimate „corect”.

Prin urmare, popularitatea lui Șor are legătură cu faptul că, pe de o parte, el a obținut resurse financiare și organizat cu abilitate activitatea în localitățile aflate sub controlul său, astfel încît oamenii să vadă schimbări reale. Pe de altă parte, a avut loc cumpărarea directă a voturilor.

Acesta este un fenomen foarte periculos în politica noastră! Gîndiți-vă singuri – ce fel de țară este aceasta, ce fel de democrație, ce viitor are un stat în care s-a creat un sistem în care voturile sînt cumpărate?!

Nu văd realizări mari ale partidului de la guvernare, dar pentru două aspecte, pe care le-am menționat mai sus, îmi scot pălăria: acestea sînt întoarcerea aeroportului în gestiunea statului și lupta fără compromisuri împotriva acestor „rețele”.

Poate că cea mai bună metodă de combatere ar fi nu raidurile, dar creșterea nivelului de trai, astfel încît oamenii să nu mai fie nevoiți să se vîndă pentru o mie de lei?

Este, fără îndoială, adevărat, dar acest lucru necesită timp! Dacă la putere ar fi ajuns cei care știu cu adevărat să crească bunăstarea, ei s-ar fi confruntat cu aceleași „rețele” și ar fi fost nevoiți să acționeze în mod similar.

Adepții devotați ai integrării europene nu vor să vadă că, în ultima perioadă, economia Uniunii Europene se află în criză, dar aceasta este realitatea! În opinia dumneavoastră, din ce cauză a apărut această criză?

Există mulți factori care indică faptul că economia occidentală se îndreaptă spre o criză. În primul rînd, acest lucru are legătură cu emisiunea excesivă de bani, care, de regulă, sînt „folosiți” în timpul crizelor.

Mulți consideră în mod eronat că crizele sînt fenomene obiective și neașteptate, care au un impact pozitiv asupra economiei. În realitate, fiecare criză este organizată, nu apare de la sine. În timp ce unii pierd trilioane, cei care controlează procesul obțin beneficii.

Scopul principal al unei astfel de crize este de a folosi surplusul de dolari și euro emiși. Au trecut deja 16 ani de la criza din 2009, ceea ce depășește ciclul obișnuit de 10 ani dintre crize. Acest lucru indică un volum fără precedent de bani emiși și un deficit bugetar uriaș al SUA, ceea ce duce inevitabil la o nouă criză.

Iată că asistăm deja la o criză în Europa, unde ritmul creșterii economice este mult sub așteptări, iar în unele țări se observă chiar o recesiune. Acest lucru se datorează atît așteptărilor dinaintea crizei și slăbirii activității economice, cît și creșterii prețurilor la resursele energetice. Ca urmare a pandemiei și a conflictului militar din Ucraina, se scumpesc toate celelalte produse: de la materiale de construcții la automobile și metale.

Dar discuțiile despre „Occidentul în declin” sînt premature. Europa este o piață imensă, cu o populație de peste 500 de milioane de oameni. Sînt țări dezvoltate din punct de vedere tehnic, unde studenții beneficiază de o educație de calitate, în special în domeniul ingineriei, care stă la baza oricărei economii. Economia occidentală se adaptează la noile realități, așa că nu ar trebui să o considerăm „în declin”.

În ceea ce ne privește, consider că este mai corect să ne proiectăm viitorul în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, aderarea la UE trebuie să se realizeze fără pierderi, în primul rînd fără pierderi teritoriale.

O țară fără Transnistria, fără potențialul său industrial și fără rîul Nistru, va fi doar o „bucată” care a renunțat voluntar la o parte din ea. Nimeni nu va respecta o astfel de „bucată”, iar viitorul ei este predeterminat: pur și simplu nu există. Singurul lucru pe care nu trebuie să-l facem în niciun caz este să aderăm la NATO.

Mă tem că nimeni nu ne va întreba...

Nu trebuie să facem acest lucru! Dacă vom începe același drum în NATO pe care l-a început Ucraina, atunci sîntem terminați. Pur și simplu terminați. Serios. Iar problema principală este pacea pe teritoriul nostru. Iar statutul neutru este opțiunea optimă pentru noi.

Multă vreme, Curtea Constituțională din Moldova a fost un exemplu de profesionalism și autoritate incontestabilă, iar reputația membrilor Curții Constituționale era foarte bună. Aceasta a fost subminată în perioada lui Plahotniuc și nici acum nu s-a îmbunătățit. În cercurile jurnalistice și politologice se spune chiar că, dacă PAS nu alege alegerile, Curtea Constituțională nu le recunoaște. Adică, dinainte, o consideră neimparțială. Cum poate fi recîștigat respectul de odinioară față de această importantă instituție?

Nu am acordat o atenție deosebită Curții Constituționale pînă în momentul în care membrii acesteia, conduși de domnul Tănase, au luat o decizie fără precedent. Conform acestei decizii, textul Declarației de independență din 1991, care avea statut de lege, nu numai că a fost ridicat la rangul de Constituție, dar a fost și declarat mai presus de textul de bază al Constituției din 1994.

Însă, după adoptarea Constituției din 1994, toate documentele anterioare, inclusiv Declarația de independență, au căpătat un caracter exclusiv istoric. Actul juridic în vigoare a devenit Constituția însăși, care închide toate chestiunile adoptate înainte de aprobarea sa. În ciuda acestui fapt, Curtea Constituțională și-a asumat competența de a modifica legea fundamentală a țării, deși nu are absolut nicio autoritate să facă acest lucru! Constituția poate fi modificată fie prin intermediul unui referendum republican constituțional, majoritatea voturilor alegătorilor incluși pe listele electorale, fie prin adoptarea unei legi speciale cu o majoritate de două treimi din voturile deputaților aleși. Membrii CC nu puteau să nu știe toate acestea, dar au ignorat legea.

Ulterior, Curtea Constituțională a adoptat alte cîteva decizii care, de fapt, modificau textul Constituției. De exemplu, a fost modificată dispoziția referitoare la denumirea limbii.

În plus, instanța a început să modifice textele legilor adoptate de parlament, deși nu avea competența necesară în acest sens. Curtea Constituțională poate doar să declare neconstituțională o anumită dispoziție, iar parlamentul decide ce măsuri să ia în continuare. Modificarea textelor legilor și abrogarea acestora nu intră în competența instanței.

Dacă e să analizăm acțiunile Curții Constituționale din ultimii 15 ani, se impune concluzia că această instituție aduce mult mai mult rău decît bine. Și, din punctul meu de vedere, ar trebui desființată, iar funcțiile sale ar trebui să revină Curții Supreme. Sau să-i fie retras dreptul de a modifica textul Constituției, de a modifica textul legilor și de a abroga legi. Curtea Constituțională poate doar să emită avize, care necesită o decizie a parlamentului.

În plus, este foarte important ca în componența Curții Constituționale să nu existe persoane cu dublă cetățenie, deoarece acest lucru creează automat un conflict de interese. Căci, multe dintre deciziile luate de CC în ultimii 15 ani au fost adoptate anume în condițiile unui astfel de conflict. Dacă judecătorii ar fi luat alte decizii, ei, ca cetățeni ai unui alt stat, ar fi putut avea probleme cu legislația acestei țări.

Dacă alegerile vor fi recunoscute ca fiind valabile, în octombrie va fi format un nou guvern. Dumneavoastră, ca unul dintre cei mai mari antreprenori din țară, cu o experiență de mulți ani și cu cunoștințe economice solide, ce sfaturi ați da viitorului cabinet de miniștri? Cum să rezolve problemele economice urgente? Dacă nu ajută, măcar să nu împiedice activitatea întreprinderilor naționale? Și, apropo, despre întreprinderi. S-a rezolvat problema cu privire la dezinfectanții pe care îi producea Viorica-Cosmetic în perioada pandemiei și pentru care a fost sancționată în baza unor pretexte complet inventate?

Sîntem în proces de judecată. În prezent, dezinfectanții Viorica nu sînt disponibili în comerț. În schimb, există o mulțime de produse importate, care sînt aduse fără taxe vamale și accize. În același timp, Viorica-Cosmetic este nevoită să cumpere alcool pentru dezinfectanții săi, plătind toate accizele. Se pare că cineva cîștigă bani din acest proiect.

La fel ca mulți alți politicieni, membrii partidului de guvernămînt se confruntă cu o problemă serioasă.

Atît partidul de guvernămînt, cît și alți politicieni au o problemă serioasă. Încă din perioada în care lucram în consiliul municipal, am observat că, de îndată ce se discuta despre un proiect de afaceri sau o decizie propusă de o companie privată, membrii fracțiunii de guvernămînt se temeau foarte mult să voteze în favoarea acesteia.

De ce?

Pentru că vor fi acuzați de „interese”. Nu încercau să înțeleagă dacă aceste interese corespund intereselor orașului, țării, oamenilor și, în baza acestui lucru, să ia o decizie. Nici măcar nu clarifică. „El are interese acolo” și gata.

De aceea, primul sfat pe care l-aș da noilor autorități este: nu vă temeți că veți fi acuzați de „interese”, formați-vă guvernul astfel încît să fie alcătuit din profesioniști capabili să facă diferența între interesele de afaceri și cele naționale.

A doua întrebare foarte importantă este următoarea. Am participat la elaborarea Strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova, împreună cu membrii tînărului partid Alianța „Moldovenii”. Vor intra sau nu în parlament – vom afla în curînd, să sperăm că vor intra, pentru că acolo este nevoie de astfel de oameni. Dar oricine ar ajunge în componența guvernului – pur și simplu luați această carte „Strategia de dezvoltare a Republicii Moldova pînă în 2040” și acționați în baza acesteia. În ea totul este scris clar: cum pot fi rezolvate problemele din domeniul finanțelor, din domeniul economiei, problemele dezvoltării provinciei, substituirii importurilor, dezvoltării sociale, educației, sănătății și așa mai departe. Acesta este sfatul meu.

Un sfat excelent. Și ultima întrebare, de asemenea, mai degrabă filosofică. Dacă a sosit momentul să renaștem Moldova, de unde să începem?

Dacă a sosit momentul să renaștem Moldova, trebuie, în primul rînd, să înțelegem clar interesele tuturor „rechinilor” mari internaționali care înoată în jurul nostru. În al doilea rînd, trebuie să ne conștientizăm clar propriile interese și să luăm decizii care să corespundă cît mai mult posibil acestora. Aceasta este o problemă de bază.

Cînd vom învăța să facem acest lucru, va trebui să formăm un sistem financiar complet nou, care să poată să finanțeze dezvoltarea țării. Acesta trebuie să ofere posibilitatea de a finanța întreaga economie – de la afaceri la familii – exclusiv în lei. Cum putem face acest lucru – acest lucru, de asemenea, este descris în strategia menționată. Un exemplu simplu pe care l-a dat liderul partidului Alianța „Moldovenii”, Denis Roșca: dacă împrumutăm ucrainenilor un miliard de lei, ce vor face ucrainenii cu acești bani?

Vor cumpăra produsele noastre.

Vor cumpăra produsele noastre, da. Noi vom cîștiga de două ori: ne-au cumpărat produsele și ne datorează bani. Dar, deocamdată, se întâmplă exact invers – ei ne-au acordat un credit de 1,7 miliarde de euro, cu care putem cumpăra produsele lor, nimic mai mult. Adică, le-am cumpărat produsele și le sîntem datori.

Cum să facem ca economia să funcționeze numai în lei, să asigurăm stabilitatea leului și să acordăm credite numai în moneda națională – acest lucru este, de asemenea, prevăzut în Strategie. Aceasta este o chestiune de bază, deoarece fără bani nu va exista dezvoltare. Trebuie să cîștigăm bani și să îi investim fără inflație, iar noi știm cum să obținem acest lucru.

A dialogat Svetlana Derevșcicova.