Valorile familiei lui Constantin Haret și Alla Tuz-Haret: Tradiții, dragoste și susținere

În ajunul Zilei Internaționale a Familiei, sărbătorită pe 15 mai, portalul traditia.md a realizat un sondaj special pe tema familiei. La întrebările jurnalistei Laura Veverița au răspuns Constantin Haret, Artist al Poporului Republicii Moldova și soția sa Alla Tuz-Haret, actriță, Maestru în Artă al Republicii Moldova, scrie traditia.

- Ce înseamnă familia, cine este șeful în familie? Și voi știți deja răspunsul la întrebarea: ce reguli trebuie respectate pentru a menține relații bune în familie? Deși, haideți să ne referim și la rolul statului în rolul familiei....

- Să începem cu faptul că noi sîntem adepții valorilor tradiționale în familie. Încă din copilărie, întotdeauna reprezentam în desene o familie completă - tata, mama, copilul (frate sau soră).

Familia noastră respectă și cinstește tradițiile strămoșilor noștri și nu salută căsătoriile între persoane de același sex. Am crescut cu valorile pe care ni le-au insuflat părinții, bunicii și străbunicii noștri și le transmitem copiilor și nepoților noștri cu aceeași grijă.

Am crescut și am fost educați cu filme bune și vechi, care ne transmiteau astfel de concepte precum dragostea, onoarea și demnitatea.

În opinia noastră, rolul statului este de a-i motiva pe tineri să creeze familii puternice, uniuni puternice care sînt construite pe sentimente frumoase, pe credința în ziua de mîine, pe înțelegere reciprocă și încredere.

Din păcate, în zilele noastre a avea copii este un lux incredibil. În zilele noastre, multe familii tinere nu se grăbesc să aibă un copil. Pentru unii este scump (trebuie să cîștige bani), pentru alții este o povară, unii vor să trăiască pentru ei înșiși, iar alții, în general, nu vor să aibă copii. Prezentul își dictează propriile reguli. Dar în familia noastră, ceea ce nu poate să nu ne bucure, totul este în regulă la acest capitol! Chiar nu demult, familia noastră s-a mărit cu două ființe minunate: Catiușa (soția fiului nostru cel mare Dmitri) și Sofia (fiica lor, nepoata noastră iubită). Este o fericire care nu poate fi exprimată în cuvinte! Probleme zilnice plăcute, foarte multe emoții frumoase....

Și fiul nostru cel mic, Danic, are o fată iubită și noi sîntem mîndri să vedem cît de respectuos se poartă fiii noștri cu alesele inimii lor și cum își construiesc relațiile.

Putem spune cu încredere că am crescut fii demni, oameni cumsecade, băieți buni, înțelegători, iubitori, apreciativi și recunoscători.

Privim cu mare plăcere cum Dmitri și Catiușa o cresc pe Sonecica, aceasta și este dragostea perfectă!

La toate sărbătorile, și nu numai, noi ne adunăm ca o mare familie. Sîntem mulți! Sîntem uniți și puternici. Familia este cel mai important și valoros lucru pe care îl avem în întreaga lume.

- Spuneți-ne cum s-a format familia voastră?

- Amîndoi am crescut în familii de actori - Spiru Haret și Paulina Zavtoni, Ivan Tuz și Svetlana Tuz. Fiecare familie a avut propria poveste. De exemplu, tatăl lui Costea a intrat la institutul de teatru doar pentru că acolo a aplicat Paulina. Atît de mult se iubeau!

Ai mei s-au cunoscut la Kiev, unde și lucrau împreună. Iar într-o zi au plecat în turneu la Chișinău, unde au fost observați de directorul teatrului și care le-a propus să rămînă definitiv în Moldova. După un an de reflectări, părinții mei s-au mutat la Chișinău și au început să activeze la Teatrul Cehov. Așa am ajuns aici! Părinții lui Costea și-au dedicat întreaga viață actoricească teatrului „Luceafărul”.

Drumurile noastre întotdeauna s-a încrucișat pe undeva. Tatăl meu și mama lui Costea conduceau împreună paradele. Cînd încă mai exista baza de odihnă teatrală din Zatoka, mergeam adesea împreună în vacanță. Comunicam și la diverse seri de teatru. Iar apoi ne-am întîlnit cu Costea deja la conservator, unde el învăța la facultatea de actorie. Deoarece după clasa a X-a părinții mei nu m-au lăsat să plec la Moscova, a trebuit să lucrez timp de un an la decanatul conservatorului. Acolo ne-am „îndreptat” atenția unul asupra celuilalt.

Eu mergeam adesea la cursul lui (aveam prieteni acolo) și participam la unele cursuri. Costea mă conducea acasă. Așa a început treptat relația noastră.

(Apropo, Constantin Haret are o poveste frumoasă despre întîlnirea lor, care sună diferit: „Ea cobora pe scările mari ale Conservatorului, eu urcam și am văzut-o. Și imediat mi-am dat seama: asta e dragostea!”. – n. red.).

Dar peste un an eu am intrat la facultatea de actorie din Dnepropetrovsk, și a trebuit să ne despărțim. Ne-am întîlnit din nou deja în teatrul nostru și nu ne-am mai despărțit niciodată.

Astfel, familiile noastre s-au reunit, fapt de care s-au bucurat cu toții, deoarece toți se cunoșteau deja.

Întotdeauna și pînă în ziua de azi ne este interesant să fim împreună. Avem subiecte comune de discuție, ne place să cîntăm, sîntem cu toții personalități interesante și carismatice.

Este atît de minunat cînd ai o familie mare. Costea are și o soră, Lucia (o iubesc și o apreciez foarte mult). Ea și Serghei au doi copii: Anatolie și Lica, fiul lor are doi copii, iar fiica lor a născut recent o fetiță!

Deci, numărați cîte persoane se adună întotdeauna la noi în jurul mesei de sărbători!

Este păcat că tații noștri demult nu mai sînt printre noi, dar la fiecare întîlnire de familie ne amintim de ei, de aceea ei sînt mereu cu noi.

Sîntem foarte fericiți că familia noastră se mărește și se completează cu glasuri fericite de copii. Mamele noastre sînt deja străbunice! Desigur, ne bucurăm că și toți copiii noștri, împreună cu copiii lor, vor continua tradițiile noastre și se vor aduna împreună.

- Care este cel mai important lucru într-o familie?

- Cel mai important lucru într-o familie este atitudinea grijulie a unuia față de altul: este important să apreciați fiecare moment, să profitați de fiecare clipă petrecută împreună. Pe parcursul anilor realizezi acest lucru și îl apreciezi și mai mult. Cînd ești tînăr, ți se pare că le vei reuși pe toate, că ai toată viața înainte, dar apoi înțelegi cît de trecătoare este viața. Și copiii cresc atît de repede, iar tu încă vrei să-i gîdili și să savurezi prezența lor. Noi mergem în fiecare an la mare și în fiecare an copiii merg cu noi! Este tradiția familiei noastre.

- Și totuși: există ceva ce regretați?

- Singurul lucru pe care îl regretăm este că ar fi trebuit să acordăm mai multă atenție copiilor. Să-i alintăm mai mult. Teatrul ne-a luat mult timp. Și noi, și copiii noștri am crescut în culise. Dar noi și predam mult. Îmi amintesc că Dimocica se îmbolnăvea foarte des (pentru că nu voia să meargă la grădiniță) și trebuia să car toate medicamentele cu mine și să-l iau cu mine la toate serviciile. Lui îi plăcea acest lucru mai mult decît la grădiniță! Bineînțeles, ne-au ajutat și bonele. Ne-a fost foarte greu, dar... Asta e viața.

- Haideți să mai vorbim despre tradiții.

- În familia noastră există un consiliu de familie. Cînd trebuie să hotărîm ceva, cînd există o problemă urgentă, adunăm consiliul familiei. Ne așezăm și discutăm calm totul, ajungem la un numitor comun. Împreună sîntem puternici! Iar acum am hotărît să ne deschidem propriul atelier teatral și să ne împărtășim cunoștințele cu actorii începători. Îmi place foarte mult cuvîntul „dinastie”. Avem o experiență pedagogică bogată!

Tradiția noastră iubită este să sărbătorim toate sărbătorile împreună, ca o familie. În casa noastră întotdeauna la toate sărbătorile venea foarte multă lume - rude, prieteni. Dansam, cîntam, ne bucuram. Astăzi nimic nu s-a schimbat în acest sens!

Pe 5 aprilie, fiul nostru Danic a împlinit 23 de ani și s-a întîmplat că această zi el a petrecut-o cu prietenii săi. Din cauza mai multor circumstanțe, nu ne-am întîlnit în marea noastră familie unită. Mai tîrziu el a mărturisit că nici măcar nu a simțit că a fost ziua lui de naștere.....

Dar ne-am reunit din nou cu toții la cea de-a 30-a aniversare a lui Dmitri, pe 22 aprilie! Și din nou pe 25 aprilie, cînd copiii și-au înregistrat oficial relația! Pentru noi, fiecare eveniment din familia noastră este foarte important. Ne bucurăm pînă la lacrimi. Desigur, ne-am dori ca nimic să nu umbrească viața, ca toată lumea să fie sănătoasă și cu adevărat fericită.

Noi mai avem o tradiție. Petrecem mult timp împreună și, ceea ce este foarte valoros, nu ne plictisim, ne place să fim împreună, să ne plimbăm împreună în pădure. Avem cîinele nostru iubit, Jessie – un Jack Russell care are 13 ani. Noi trei putem face plimbări îndelungate în pădurea noastră din sectorul Rîșcani. Constantin în fiecare zi, chiar și iarna se spală la izvor. Copiii, cînd erau mai mici, mergeau și ei cu noi. Costea le-a insuflat dragostea pentru sport. „Bărbatul trebuie să fie puternic și rezistent”, spune el. Noi în casă mereu am avut greutăți, haltere, diverse echipamente sportive. Pînă în prezent am păstrat colțul sportiv creat special pentru băieții noștri. Ei practicau și artele marțiale.

Din copilărie, Costea le-a insuflat toate abilitățile bărbătești de care aveau nevoie în viață: i-a învățat cum să lucreze cu unelte, le-a arătat cum să repare ceva, i-a învățat cum să facă focul și chiar cum să-și coase singuri nasturii. Întotdeauna am încercat să ne sprijinim copiii în toate, iar acum simțim o răsplată uriașă!

Principala noastră regulă de familie: în ciuda tuturor greutăților - să rămînem mereu împreună, să împărtășim totul și să nu ascundem nimic, în orice situație să ne sprijinim, să ascultăm, să ajutăm, pentru că doar împreună putem depăși totul! Și ce fericire că ne putem bucura și întrista împreună!

Dacă împărțim durerea între toți, devine mult mai ușor! Iar dacă ne bucurăm, atunci, dimpotrivă, acest sentiment crește de o sută de ori. Iată așa și trăim! Fortăreața noastră - familia noastră!