Politologul și analistul Serghei Curghinean, liderul mișcării «Суть времени», vorbește în una dintre emisiunile sale analitice despre aceea cum vaccinarea a descoperit problemele sistemice ale sferei mondiale a sănătății. Mai mult – problemele sistemului capitalist în general. Curghinean mai propune să privim mai atent spre ”uimitoarea lume nouă”, descrisă de Huxley încă în anii 30 ai secolului trecut. Publicăm versiunea completă a acestei emisiuni.
Eu am absolvit facultatea de geofizică a Institutului de prospectare geologică din Moscova cu diplomă roșie. Înainte de aceasta, am absolvi școala cu medalie de aur. La anul cinci aveam deja scrisă teza privind așa zisele sarcini puse incorect. Dar unul dintre activiștii comsomoliști de atunci, care ulterior a devenit jurnalist antisovietic «progresist» și un magnat mass-media, a scris un denunț veritabil despre mine. Am fost acuzat că citesc și discut literatură ilegală – era vorba despre cartea lui Avtorhanov «Tehnologia puterii», despre care chiar am discutat și am demonstrat nedreptatea concepției antisovietice a lui Avtorhanov. După aceasta eu nu am mai putut fi admis la aspirantura cu frecvență de zi, dar cineva trebuia să fie admis. Și a fost admis un băiat bun, vesel, dezghețat, prietenul meu de atunci, cu care am mers în drumeții, și care nu pricepea nimic în sarcinile puse incorect. Eu nu eram deloc supărat, mă bucuram pentru băiat, înțelegeam ce și cum. L-am întrebat: «Tu ce temă vei avea în cadrul aspiranturii ?» Băiatul mi-a răspuns plin de importanța care îi apăruse în timp ce a mers de la decanat la cantină: «Cum să-ți spun, Serioja… Așa o chestiune importantă – sarcinile puse incorect… dar tu nu poți înțelege». Ulterior el a zburat din aspirantură, dar nu mai contează.
Eu am înțeles atunci, cum o persoană superficială, complexată, care la un moment dat a înțeles că-i apar niște temeiuri pentru aroganță, o acumulează lejer. Fiind admis la aspirantură, capătă un anumit statut. A ridicat o mică treaptă, dar ce complexat e, dacă în rezultat s-a prostit în așa măsură. Nu este exemplul unui singur băiat – este starea elitelor noastre.
Omul contemporan, departe de imunologie, biofizică, genetică și alte direcții intelectuale care se dezvoltă fulgerător, desigur că nu le poate urmări pe toate. Însă dacă un asemenea om întrunește agerimea și superficialitatea, foarte rapid acumulează aroganța. Și dacă datoria îl obligă să soluționeze probleme medicale acute, iar de deciziile lui depinde soarta oamenilor, el se comportă ca un tiran. El operează cu superficialitatea sa, pe care o consideră competență. Asta în timp ce adevărata competență este peste puterile sale. Și cu cît înțelege mai puțin realitatea, cu atît se agață mai insistent de colacul de salvare al înțelegerii parțiale, superficiale, înapoiate a celor ce ar fi trebuit să înțeleagă cu adevărat.
Și dacă în prima linie a cunoașterii umane moderne apare ceva, ce în anumite cazuri este total incompatibil cu acest vaccinomerism? Dacă deja a apărut? Dacă asta reiese din întreaga esență a imunologiei moderne? Dacă acest lucru este cunoscut academicienilor care întorc privirea în timp ce li se vorbește despre aceasta? Și dacă toate acestea formează cunoștințele mondiale demonstrate? Putea, barem, să ne intereseze acest lucru?
Dar persoana despre care vorbesc nu se va interesa. El demult, încă în timp ce era pe cale să devină politician, a dezrădăcinat în sine posibilitatea de a se îndoi, a concretiza, a-și dezvolta competența, a manifesta respect pentru competența altuia, și principalul – a avea probleme morale pentru faptul, că va lua decizii chiar dacă este total incompetent. Și în loc să cugete la insuficiența cunoștințelor sale, să vorbească cu ea în liniștea nopții, să se rușineze, iar dimineața să înceapă a roade granitul științei necunoscute, în loc să se consulte cu cei, ai căror creier este construit altfel, el își amintește careva noțiuni elementare, le ia drept ultimă realizare și îi numește pe cei care nu le acceptă, dizidenți, anti-vacciniști etc. Și se opune cu coarnele acolo unde îl cheamă cunoașterea noțiunilor elementare.
Și în rezultatul acestui semiîntuneric arogant , care se crede luminat și strălucit, în anumite cazuri se poate produce orice, inclusiv pieirea națiunilor.
La etapa precedentă de dezvoltare a omenirii s-a descoperit, că un anumit organism, care depășește boala, produce în acest scop niște anticorpi, care devorează boala în sens direct. Pentru acele timpuri era o descoperire măreață. În baza ei au fost inventate vaccinurile. Adică, leacuri similare otrăvurilor, pe care din vremi străvechi medicii le recomandau spre utilizare în cantități mici pentru a se deprinde cu otrava și pentru a mobiliza organismul să contracareze intoxicațiile. Cu care, în doze mici de otravă, organismul se isprăvește. Treptat, el se obișnuiește cu doze mari, se mobilizează din ce în ce mai mult. Și în general, la administrarea unor doze mici se produce o zguduire utilă, nu distrugerea organismului, care ar avea loc la administrarea unei doze mari de aceeași substanță.
Aceste lucruri au stat la temelia medicinii străvechi. Și anume din ele a apărut homeopatia veche și cea modernă, și multe altele. Dar la finele secolului XX acest principiu a început să fie folosit la tratarea unor boli foarte periculoase cu ajutorul creării unor vaccinuri, care în esență reprezintă aceleași doze mici de otravă cu denumirea «boală infecțioasă». Omul primește această doză mică, organismul se mobilizează, însușește cum anume urmează să lupte cu otrava numită infecție. Așa se considera. Și deoarece doza e mică, el nu a murit și nu s-a prăbușit răpus de infecție. El a învățat să lupte, adică să producă anticorpi. Și fiind deja deprins să facă aceasta cu doze mici, la administrarea unor doze mari (spre exemplu, la contactul cu o persoană bolnavă de o anumită boală infecțioasă) va produce anticorpi mult mai rapid, pentru a depăși pericolul.
Aceasta a fost o descoperire măreață. Ea a dat naștere unui șir întreg de direcții științifice, și unui număr colosal de medicamente salvatoare, și unei ramuri gigantice a farmacologiei. Adică, industriei care prepară, în baza acestui principiu, și comercializează aceste medicamente contra unor sume de trilioane de dolari.
Uneori apăreau și careva eșecuri, dar nu erau luate în seamă. Numai în ultimii 50 de ani savanții au obținut dovezi incontestabile, că corpii salvatori, apăruți în urma vaccinări, nu întotdeauna salvează ! Că în anumite cazuri ei sporesc, nu slăbesc boala. Sau dau naștere unei boli noi, și atunci anticorpii pot conferi bolii un caracter mai acut și mai periculos. Mai mult – pot modifica boala, sporindu-i periculozitatea.
Aceste date au fost obținute de savanții adevărați, care muncesc în prima linie a științei. În timp ce munceau acolo, în timp ce obținea aceste date, acești savanți creșteau concomitent alte vaccinuri, îi învățau pe cei tineri cum să le creeze. După care acești tineri deveneau laureați ai Premiului Nobel. După care ei spuneau că au greșit și își corectau greșelile.
Acum eu îmi voi pune o întrebare foarte concretă: ce va fi dacă, din moment ce există așa ceva, dacă folosirea vaccinului nu va salva oamenii de covid, daca acest covid se va agrava sau se va transforma în ceva și mai rău? Eu nu afirm că așa va fi. Eu doar atrag atenție faptului, că așa ceva a mai avut loc. Și că acest ”a mai avut loc” are anumite temeiuri științifice, care nu au nimic comun cu dizidența covidului sau cu cea a vaccinurilor, cu frica mare față de vaccinurile în sine, cu sălbăticia anti-vaccin.
Acest ”a mai avut loc” stă la baza gîndirii științifice. El se numește experiment avansat, care are un rezultat neașteptat. Noile descoperiri științifice apar, dacă acest ”a mai avut loc” se unește cu faptul, că savanții au obținut cunoștințe și posibilități total noi. Asemenea cunoștințe și posibilități, care în mare măsură au problematizat toate cunoștințele precedente.
Așa se dezvoltă gîndirea umană, la general. Dar un primitiv, care s-a apropiat puțin de știință, nu poate înțelege acest lucru. Doar el este un utilizator civilizat. În cel mai bun caz, acest primitiv specific mult mai periculos ca unul natural ține minte, că la școală cineva cumva i-a vorbit despre anticorpi, și că acesta este adevărul în ultimă instanță. «Ai produs anticorpi – nu te vei îmbolnăvi». Da poate (acesta ar fi cel mai rău caz) acest sălbatic civilizat nu-și va aminti nimic. El va spune simplu, că ei știu mai bine, că toți fac așa, că este vorba despre savanți, așa că: «Drepți!».
Și autoritățile noastre, și confrații lor occidentali – în esență, utilizatori obișnuiți, utilizatori care niciodată nu-și vor pune creierii la lucru pentru a înțelege ce se petrece pe prima linie a științei. Dimpotrivă, vor crede că descoperirile de ieri, care le-au fost predate la niște lecții foarte sumare, prezintă ultima realizare a științei moderne sau, mai exact, veșnica ei realizare, iar pe sine se vor crede părtași la această realizare. Adică – aleși. Și dacă-i așa – conducători, comandanți, domnitori peste gloata care nu pricepe nimic.
Un asemenea utilizator este lesne să-l îndepărtezi de vaccinare – e destul să-i insufli ceva conspirologic. Și deoarece parțial așa și este, apare alternativa falsă între oamenii culți, care chipurile cunosc ce înseamnă veșnicele adevăruri, și sălbaticii care se jertfesc singuri pe sine și mai fac rău și celor din jur, prin faptul că împrăștie infecția.
Cum numai va apare această alternativă, situația va fi blocată. Guvernele diferitor țări, să zicem - a Germaniei, - vor declara că acțiunilor înțelepte ale lor, bazate pe apartenența la darurile civilizației, li se împotrivesc primitivii, niște primitivi periculoși, elemente destructive, care în virtutea primitivismului lor neagă tot ce a creat omenirea pentru a salva oamenii de molimele ucigătoare, și dăunează oamenilor care cunosc caracterul benefic al vaccinurilor, a carantinei, etc.
Ei, și cum poți să ții cont de opinia primitivilor și a elementelor destructive?! Această opinie trebuie respinsă de dragul salvării omenirii. Iar metoda salvatoare este evidentă: carantina, vaccinul, etc. Cei care cunosc această metodă vor salva omenirea, în ciuda rezistenței primitive a necivilizaților, a păturilor primitive ale populației. Ei, dar dacă în paralel vor mai face și bani… Pentru că-s deștepți – știu și cum să salveze omenirea, și cum să facă bani. Ei văd tendința, și o vor folosi pentru a salva de primitivi oamenii nevoiași, suferinzi și sub-educați. Și salvarea de acești primitivi se va face prin intermediul poliției, armatei, oricum – prin violență, represiuni informaționale și toate celelalte, pentru marea glorie a vaccinului.
Și cum să nu apelezi la violență, dacă știi ce este binele, dar cineva nu te lasă să dăruiești lumii acest bine? ! Și pentru că acești oameni, civilizați chipurile, își văd adversarii în cei care deja au fost prinși în mrejele conspirologiei semiprimitive, ei au conștiința curată. Ei nu trebuie să facă parte din răufăcătătorii care urzesc rele împotriva umanității – e destul ca ei să înghită o doză suficientă din acea aroganță înapoiată, pseudo-inteligentă, despre care am mai vorbit.
Și deoarece de cealaltă parte se află persoane uneori destul de ciudate, chiar și cetățenii moderat informați, care simt ceva rău în cele ce se întîmplă, și nu vor dori să se alieze cu persoanele ciudate, care chiar poartă în sine o încărcătură evident dubioasă.
***
Încă înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, eu am publicat cartea «Постперестройка», consacrată problemelor complexe ale dezvoltării ideologiei comuniste. Adversarii acestei ideologii au înțeles, că această carte prezintă un anumit pericol, pentru că în virtutea faptului că este departe de stereotipuri, poate fi acceptată de o parte a intelectualității. Și dacă ulterior această parte a intelectualității se va uni cu grupurile de persoane prosovietice simple? Dacă această unire va contribui la păstrarea Uniunii Sovietice și a comunismului? Căci încă nu era totul prestabilit, cîntarul mai balansa…
Ce s-a făcut pentru a contracara acest lucru? Niște conspirologi stranii și niște fundamentaliști comuniști s-au pronunțat , chipurile, în sprijinul URSS și a comunismului. Mass-media antisovietică a exagerat discursurile lor, după care dușmanii URSS și ai comunismului au spus: «Iată cine este pentru URSS și comunism! Ei! Și Curghinean al vostru e la fel!»
Iată un truc manipulativ din trecutul îndepărtat. Oare numai din trecut?
Recent, particip la o emisiune. Mi se spune: «Ești un disident-covid , ești așa și pe dincolo!» Eu spun: «De ce aș fi disident-covid? Eu cred că covidul easte o boală periculoasă, care a fost umflată peste măsură, și combaterea căreia este transformată în crearea unor mîrșăvii mai ceva ca covidul! Dar covidul, repet, este o boală periculoasă, destul de specifică. Nu este o moarte monstruoasă, nici o gripă banală, este o chestie foarte vicleană ».
Însă nu doar despre mine este vorba, este vorba despre același truc manipulativ. În Germania, împotriva răspunsului inadecvat la provocarea covid s-au pronunțat numeroși oameni. Da, au fost oameni diferiți. Însă i-au arătat pe cei iresponsabili, și au spus: «Vreți să triumfe acești primitivi? Vă solidarizați cu această disidență-covid? Cu acest anti-globalism? Adică, în general cu lupta contra dezvoltării? Vreți să vă solidarizați cu acești luptători contra produselor modificate genetic? Cu acești radicali ?!»
Și îmi apare întrebarea legitimă: cine unește protestele perfect legale cu acest contingent? Și oare asta se face nu pentru ca ulterior să se spună, că este imposibil să te unești cu acest contingent? Că doar asta are loc în mod stihinic. Parțial, este un proces manipulativ, deliberat. Din senin, apar niște luptători inadecvați contra grozăviilor tehnocratice, care amenință existența omenirii. La început, îți spui: «Păcat că-s doar niște primitivi, dar ce-ai să-i faci, luptă și ei cumva». După care descoperi, că nu-s simpli primitivi, că-s niște primitivi dirijați de creatorii grozăviilor tehnocratice. Descoperi acest fapt de fiecare dată, în cele mai diferite situații.
***
Eu vreau ca spectatorul să conștientizeze dimensiunile acestei simple circumstanțe manipulative și gradul ei de nocivitate, și să compare ziua de azi cu ceea ce a fost, să zicem, în perioada confruntării dintre Marx și Bakunin. Marx nu era un primitiv, care să nu înțeleagă cum este construit capitalismul. Marx nu chema să fie distruse mașinile, cum a făceau luddiții. El era o persoană super-cultă, unicul oponent demn al lui Hegel. El știa despre capitalism mai mult ca creatorii economiei politice. El respecta descoperirile altora. El venera realizările progresului. Dar el vroia să îndrepte toate aceste lucruri într-o altă direcție. El era umanist, care susținea că omul are esență. Iar așa zișii pozitiviști negau această esență, vorbeau despre «foaia albă», pe care se poate scrie orice.
Pentru ce a fost creat anarhismul bakunian, și oricare altul? Pentru a-l contrapune comunismului marxist. În rezultat, cine l-a băgat pe Marx în mormînt? Monarhiștii și ideologii capitalismului? Nu-u! A făcut-o anarhistul Bakunin, care a și distrus cauza lui Marx. Pentru orice dușmani ai omenirii, care folosesc într-un anumit fel realizările civilizației, prezintă un mare pericol cei care cunosc această civilizație mai bine ca ei. Ceilalți nu-s periculoși.
Eu aș vrea ca spectatorul să înțeleagă ceva nu doar despre covid, dar și despre altele. Să înțeleagă, că există patru forțe. Prima – primitivismul veritabil, fie și cu elemente de careva înseninări aparte. Și chiar dacă este foarte important, dacă acest primitivism e ceva spontan sau o manipulare, mult mai important este faptul, că este anume un primitivism, și de aceea este sortit să piardă inevitabil.
A doua forță – pseudo-contemporaneitatea inertă, arogantă, care vorbește în numele contemporaneității pe care încearcă să o monopolizeze.
A treia – o ticăloșie cu adevăratinteligentă, care visează să înrobească omenirea cu ajutorul descoperirilor făcute de oameni, ce reieșind din esența și moralitatea lor por fi comparați cu Dr.Menghele (medic neamț, care efectua experimente pe prizonierii lagărelor de concentrare – nota red.).
A patra – adevărata contemporaneitate, car încă nu a fost nimicită și coruptă definitiv de reprezentanții pseudo-contemporaneității sau de cei care visează să înrobească omenirea.
Și eu aș vrea, ca această închipuire generală despre evenimentele actuale să nu fie ruptă de cele mai actuale probleme ale contemporaneității, cum ar fi covidul, evenimentele transformaționale, omenirea modificată genetic și aceleași vaccinuri.
Da, pe ordinea de zi se află problema invaziei tehnocrate în umanitate, ca atare. Foarte des se spune că nu există o alternativă acestei invazii. Deși este foarte clar, că o atare lipsă de alternativă a apărut pe ruinele comunismului și a fost creată pentru ca acest comunism să nu învie.
Ticăloșia tehnocrată trans-umanistă, care se dezvoltă, evident, nu așa de fulgerător cum și-ar dori creatorii ei, dar nici așa de lent, cum li se pare celor care n-o iau în serios, a fost creată ca alternativă comunismului și se bazează pe aceea, că omul nu are esență. Și de aceea tot ce are poate și trebuie să fie invadat.
***
Covidul și alte nenorociri constituie un lucru important, folosit pentru a accelera mișcarea lumii pe traiectoria trans-umanistă spre pierzanie. Dar să însemne oare aceasta, că lumea se va mișca pe această traiectorie, uitînd omul, esența omenească, calmată de vre-o modificare a huxleyanismului ? Nu, bineînțeles!
Da, pentru început va fi promovat un model distrugător trans-umanist, cu toate redactările genetice, creșterea «oamenilor servili» și alte ticăloșii, descrise delicios în lucrarea lui Aldous Huxley «O uimitoare lume nouă», la care au început să apeleze tot mai des cei ce simt mizeria din evenimentele care au loc. Însă chiar și minoritatea, care spune că forțele rele încearcă să impună omenirii antiutopia lui Huxley, în mare parte nu dorește să citească opera lui Huxley la care apelează, și încearcă doar să pună semnul egalității între cele descrise în această lucrare și ticăloșia absolută, care în lucrare este numită antiutopie.
Între timp, lecturarea atentă a acestei opere, precum și cunoștința cu familia Huxley, vorbește despre aceea că «uimitoarea lume nouă» nu este o antiutopie. Antiutopia a fost la Orwell, care ura comunismul și a compus o caricatură populară a comunismului. Huxley ura capitalismul. 1.Cum este numit în lucrarea sa «O uimitoare lume nouă» zeul la care se roagă posesorii acestei lumi noi? Este el numit Carl Marx sau Vladimir Lenin ? Nu, acest zeu se numește Henry Ford! 2. În mare măsură, Huxley își admira antiutopia. El nu o descria doar în culori negre. Orwell a făcut-o, Huxley – nu. 3.În interiorul modelului lui Huxley, care ulterior a fost numit antiutopie, există oameni de mai multe soiuri, chemați să îndeplinească diverse lucrări și să fie mulțumiți, oricare n-ar fi aceste lucrări , - există acolo și rezervații ale primitivilor care au refuzat această metodă de producere a oamenilor, și continuau să nască în căsătorii obișnuite. Și tot acolo există un oarecare super-alfa, adică un locuitor super-avansat al acelor insule, locuri respectabile în care erau exilați deștepții avansați, care nu doreau să recunoască faptul, că lumea creată a pseudo-oamenilor din eprubetă este impecabilă, nu doreau să renunțe la Shakespeare, Goethe, Eschil, Homer, Beethoven, Leonardo da Vinci etc.
În lucrarea sa «O uimitoare lume nouă», Huxley nu analizează dinamica acestei lumi din eprubetă. El vorbește despre această lume din eprubetă ca despre o realitate și susține că această lume este lipsită de dinamică istorică. Poate oare această lume fi stabilă definitiv? Nu, bineînțeles! Pentru că imediat ce va fi creată această ierarhie a oamenilor crescuți în eprubete și care posedă anumite proprietăți, rezultatul va fi nu dezgustătorul «secol de aur», da lupta dintre creatorii acestor goleme și însăși golemele. În rezultat, modelul Huxley, care poate fi considerat utopie, nu antiutopie, va fi acoperit cu un lighean de aramă. Și înlocuit de un alt model, discutat în altă lucrare, și mai puțin cunoscută, a lui Huxley - «Maimuțele și esența», consacrată lumii care va apare după războiul nuclear, cauzat de ruperea ghiventului, inevitabilă în caz că va apare lumea oamenilor crescuți în eprubete.
Da în această lume, descrisă deja în lucrarea «Maimuțele și esența», pe post de zeu apare satana în persoană, și această lume este un adevărat iad pe Pămînt. Un iad al furiei, disperării, semisălbăticiei. Adică, a celor care vor fi construite pe ruinele civilizației precedente a acestei «lumi uimitoare».
Și ce este lunea descrisă în lucrarea «Maimuțele și esența» ? Este descrierea agoniei omenirii, nu a unui anumit mod de trai uman. Ființele supuse unor mutații fulgerătoare se nimicesc, cele supuse unor mutații moderate se încadrează într-un anumit mod de viață, care parazitează pe ruinele precedentului. Dar chiar și cei, care îi încadrează pe mutanții moderați, înțeleg că aceștia vor da naștere unor mutanți și mai îngrozitori, și că totul va finaliza cu lichidarea lor.
Ce va fi dincolo de lichidare – este o altă întrebare. Eroul rebel evadează în jungla în care se mai întrevăd rămășițele omenirii, care nu au gustat din plin războiul nuclear. Da undeva prin preajmă se întrevăd niște relicve ale omenirii, care s-au salvat în Noua Zeelandă…
Trans-umanismul poartă în sine propriul gropar. Degenerați creați în rezultatul erorilor tehnice, locuitori ai rezervațiilor, și principalul – indivizi super-alfa, posibilitățile cărora îi depășesc pe reprezentanții simpli ai celor mai intelectualizate specii alfa. Datorită acestei depășiri ei se lasă ademeniți de cultura precedentă, cu toate consecințele care rezultă.
***
Mai pe scurt, ori comunismul cu afecțiunea-i eternă pentru esența umană și posibilitățile de rezervă ale oamenilor, ori la început – trans-umanismul, apoi - ruperea ghiventului , apoi – satanismul lichidator.
Mai există o posibilitate de a o termina cu omenirea înainte de toate aceste «ori», folosind sau arma biologică foarte distrugătoare, sau realizările tehnice directe. Adică, arma nucleară.
Dar comunismul este posibil numai în condițiile în care scopul va fi nu profitul și nu confortul, și nu liniștea, da lupta veșnică – adică, ascensiunea furioasă a omului. Bonzii sovietici tardivi au renunțat la profit, nu și la confort și liniște. Și și-au distrus comunismul defectuos.
Dar comunismul adevărat poate fi construit doar pe temelia implicării oamenilor în tot ce este participare adevărată la căutarea nelimitată a adevărului, în tendința omenească de a depăși înțelegerea actuală a întregului patrimoniu, în implicarea pătimașă a oamenilor în tot ce metafizicienii numesc înflăcărare și ce include în sine și dorința personală de a mișca ceva înainte , a anula ceva ce ieri părea necondiționat, și cea de a crea acel nou, care și el va fi în consecință anulat într-un anumit sens.
***
Vreau să discut acest nou în raport cu covidul, mai ales că anume covidul este catalizatorul mizeriei noului. Este vorba despre diverse metode de catalizare. Una dintre ele este extazul vaccinării, trăit de birocrația mondială, cravașată de profiturile nemăsurate ale businessului farmaceutic. Sub ochii noștri acest extaz devine legislatorul unei mode deosebite. Iar toți cei care nu cad în acest extaz, trebuie încadrați în șirul primitivilor care neagă realizările civilizației mondiale. Această «primitivizare » a adversarului este un truc comun al tehnologiilor politice și chiar al metodologiei filozofice, chemat să asigure monopolul forțelor care utilizează acest truc.
Dar eu vreau să discut acest truc nu distanțat de concret, ci bazat pe el. Vreau să discut perspectiva vaccinării aproape forțate, simplificate flagrant. Nu putem înțelege ce anume stă în spatele acestei perspective, dacă nu discutăm pe scurt problema imunității în sine, pentru menținerea căreia oamenilor le este impusă această vaccinare.
Deci, ce este imunitatea, pe care trebuie să o influențăm cu ajutorul vaccinurilor, pentru a ne salva de groaznicul covid și alte nenorociri și mai mari? Repet: dacă nu vom înțelege aceasta, ne vom diviza rapid în adepți și adversari ai vaccinurilor, adepți ai unor anumite vaccinuri care neagă total alte vaccinuri. Atunci lupta cu vaccinarea va fi lipsită de conținut. Locul lui îl vor ocupa urletele care vor fi tot mai isterice pe măsură ce vor avea mai puțin conținut. De aceea, lupta pentru conținut - și doar ea – va determina soarta secolului XXI, soarta noastră, soarta copiilor și nepoților noștri, direcția procesului istoric sau anularea istoriei.
Evident, să urli e mai ușor ca să-ți încordezi circumvoluțiunile. Ne-am convins de multe ori unde ne duc aceste urlete, orcicare ar fi motivul lor. La început totul arată foarte spectaculos. Dar este spectacolul bulelor care plesnesc. Și cei care vor să obțină un alt rezultat, trebuie să învețe a-și încorda circumvoluțiunile, chiar dacă acest lucru ține de probleme străine lor.
Dacă această problematică a fost ancorată pe sorțile omenirii și pe sorțile concrete ale oamenilor conduși de mine, eu cum pot renunța la înțelegerea ei? Dacă eu personal am nevoie să elaborez anumite decizii și să influențez cumva conținutul dialogului despre covid, care în prezent poartă un caracter total lipsit de conținut, și de aceea – flagrant distructiv?
Unde mai pui, că dacă noi în secolul ХХI, nefiind specialiști, nu putem înțelege conținuturile complexe, atunci puterea castei înguste care are capacitatea de a înțelege ceva, va fi nelimitată. Și eu am convingerea, că această putere nu va fi folosită cu grijă pentru viitorul luminos al omenirii. Am vorbit în mod repetat despre aceea, că pentru mine valoarea metodologică a lui Marx este anume miza lui pe complexitate. Marx nu s-a rușinat să propună adepților săi din popor, care erau departe de această complexitate, un conținut foarte complex, aflat pe prima linie a cugetării filozofice științifice din vremea sa. Și în rezultatul acestei mize dubioase nu a suferit un fiasco. O mărturisește crearea URSS. Da, URSS s-a prăbușit, dar a schimbat mult istoria . Cel puțin, Hitler nu a învins.
Și dacă este așa, ghidați de aceeași metodologie, luați tot ce este complex, avangardist, extrem de intelectual, și duceți-l nu în «turnul de fildeș», da acolo unde, cu greu, dar totuși poate fi solicitat de cei, care în baza acestei solicitări pot schimba istoria împreună cu Dvs.
În baza acestei metodologii noi trebuie să fim răbdători și să ne dumerim în jocul care se joacă acum în jurul problemei vaccinării. Dar să ne dumerim fără a pricepe ceva în imunologie și ramurile conexe este imposibil. Este altceva, că trebuie să ne dumerim nu la nivel de studiere profundă, și nu la nivel de popularizare, ci la nivel metodologic sistemic. Acest tip de dumerire vreau să-l propun celor care-s gata să împărtășească abordarea mea a esenței provocării foarte acute, oferite omenirii în acest an: vaccinarea este un remediu pentru mobilizarea imunității, dа imunitatea ce este?
Adăuga comentariu