Puterea stiri: 7442
Criza energetică stiri: 1145

Ușile din Chișinăul vechi, comori ale timpului distruse de inacțiunea oamenilor

20 sep. 19:40 (reactualizat 22 sep. 18:03)   Analitică
4983 0

Chișinăul se schimbă la față zi de zi, iar odată cu aceste schimbări dispar și adevăratele comori ale orașului - ușile de epocă care dea lungul anilor au fost deschise de mii de oameni și care păstrează pe ele amprenta timpului și a schimbării frumoasei noastre urbe.

Ușile de epocă sînt o adevărată bijuterie a orașului vechi, care din cauza inacțiunii proprietarilor de clădiri, în multe cazuri sînt lăsate de izbeliște, iar ulterior înlocuite pe uși din fier, aluminiu sau plastic, ștergînd astfel din personalitatea orașului.

Foarte puțini au curajul să restaureze aceste uși din lemn și să le dea o nouă viață, păstrînd astfel autenticitatea tîmplăriilor pe care pot fi citite urme ale istoriei noastre.

În majoritatea cazurilor, de norocul de a fi restaurate, conservate și valorificate se pot bucura doar ușile din clădirile unde își au sediul instituțiile publice, pe cînd cei mai mulți proprietari de clădiri particulare preferă să nu investească într-un proiect de restaurare care poate ajunge și la cîteva mii de euro. Mai mult decît atît, de cele mai multe ori aceste uși rămîn uitate de oameni și se distrug în timp.

Potrivit lui Ion Ștefăniță, expert în domeniul patrimoniului cultural, cei care nu vor să își uite istoria, au obligația morală să restaureze ușile vechi. Mai mult decît atît, inacțiunea lor nu este altceva decît o infracțiune.


În prezent, în oraș pot fi văzute aproape o sută de uși vechi cu o valoare istorică de neprețuit. Din păcate, an de an, numărul lor este tot mai mic, pe motiv că proprietarii preferă să le schimbe.

Am făcut o excursie prin Chișinău alături de Ion Ștefăniță, iar comorile pe care le-am descoperit impresionează prin frumusețea tîmplăriei.

Bijuteria orientală lăsată moștenire de arhitectul Vlad Țîganco

Clădirea Muzeului Național de Istorie Naturală, care se află pe strada Mihai Kogălniceanu 82 A, este înfrumusețată probabil cu una din cele mai frumoase uși vechi din capitala noastră. Potrivit lui Ion Ștefăniță, ușa prin care intră zilnic sute de vizitatori este realizată în stil arab nou și completează perfect arhitectura unică a muzeului.

”Ne aflăm în partea de sus a orașului pe fosta stradă Reni, actualmente strada Kogălniceanu, iar în spatele meu este un monument de istorie și arhitectură de categorie națională. Este fostul muzeu al Zemstvei, actualmente Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Această clădire, proiectată de Vlad Țîganco la început de secol XX într-un stil pseoudomauretan, construit special pentru muzeu, este impresionantă prin stilul arhitectural, stilul pseoudomauretan și foarte interesante sînt și elementele de tîmplărie. Atunci cînd vorbim despre monumentele de istorie și arhitectură nu ne referim doar la zidărie, dar sînt și aceste elemente ale tîmplăriei, vorbim despre uși, ferestre, copertine și feronerii vechi. Dacă vom analiza în detaliu stilistica acestei tîmplării, vom vedea elemente din arhitectura mahrubului, stilul arab nou. Semiluna, feroneria cu motive florale care le citim pe această tîmplărie veche sînt caracteristice acestui stil. Ceea ce este foarte important și la ce ne-am dori să atragem atenția este că aceste elemente de patrimoniu s-au păstrat în autenticitatea lor de altădată și îndemnul nostru este ca citadinii, proprietarii, administratorii de astfel de monumente să păstreze acest patrimoniu în autenticitatea lui de altădată. Este foarte important ca tot ce este vechi să fie conservat, restaurant și valorificat în autenticitatea lor așa cum le-a gîndit arhitectul, designerul în epoca secolului XIX sau la începutul secolului XX”, a declarat expertul.

Tot în proprietatea muzeului se află și o altă ușă de epocă care a fost restaurată în perioada 2005-2006. (Strada M. Kogălniceanu 82)

”Citadinii din a doua jumătate a secolului XIX care sufereau de boli respiratorii, deschideau această ușă mergînd la tratarea acestor boli. Este vorba de clinica lui Calmuțchi care se afla pe fosta stradă Reni, astăzi în secolul XXI pe această ușă intră cercetătorii științifici și colaboratorii Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Atrag atenția că această tîmplărie, în cadrul proiectului de conservare, restaurare, care au fost executate în 2005 și 2006, a fost păstrată cu exactitate. Dat fiind faptul că tîmplăria era într-o stare de degradare de 80%, administrația muzeului, conform documentației de proiect, au reconstituit copia tîmplăriei vechi”, spune Ștefăniță.

Totodată, expertul menționează că atunci cînd gradul de degradare a unei uși este de 80%, se optează pentru reconstituirea în același stil din același material lemnos, păstrîndu-se cu exactitate elementele definitorii ale ușii.

Comoara de pe strada Șciusev 103, deschisă de mii de copii orfani

Cladirea fostului orfelinat, mai tarziu carmuirea zemstvei Guberniale a Basarabiei, este un monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Duma urbană a indicat un lot de pămînt, pe străzile Leova, Buiucani şi Meşanskaia, de 1908 stînjeni pătraţi pentru construcţia orfelinatului din Chişinău. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, aceste case au fost transmise Zemstvei guberniale. S-a păstrat o descriere scurtă a acestora din 1915 "Case din piatră, într-un parter, acoperit cu olane, tavanul şi pereţii tencuiţi, podele din lemn, sobe de tip olandez, din cahle, în ea se află Secţia de asigurare, în care sînt şapte odăi cu 11 ferestre".

”Dacă e să facem un top al celor mai frumoase uși din orașul Chișinău, evident că în el ar ajunge cea de pe strada Șciusev 103. Dacă vom analiza elementele de tîmplărie - evident că ușa este cu adevărat extraordinară prin elementele de feronerie, decor în lemn care le citim aici. Mii de copii au pus mîina pe acest mîner, respectiv, mă bucur că s-a păstrat pînă în secolul XXI. Această ușă este în așteptarea unui proiect de restaurare și sper că după proiectul de restaurare această tîmplărie va fi conservată, restaurată și valorificată exact așa cum am moștenit-o noi din secolul XIX”, a declarat Ștefăniță.

Vila urbană de pe strada Alexei Şciusev, 84 (colţ str. Bănulescu-Bodoni)

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.

Este o casă construită într-un nivel, ridicată pe un demisol înalt, cu faţadele principale aliniate liniilor roşii ale străzilor. Un perete longitudinal împarte spaţiul interior în două părţi egale, fiecare divizată în odăi, legate în anfiladă circulară.

Decoraţia plastică este în stil eclectic, cu detalii ale stilului neoclasic faţada fiind tratată ca un ordin fără coloane.

”Sîntem la intersecția Seminarului și strada Leova de altădată, iar cei care nu înțeleg denumirile vechi atunci sîntem la intersecția străzilor Șciusev cu strada Bănulescu-Bodoni. Aici este o ușă exemplar restaurată în anul 2020. Proprietarul acestei case, al acestui monument istoric și de arhitectură, a reușit să dea un bun exemplu cum să pună în valoare această tîmplărie veche. Astăzi o vedem la fel de autentică, așa cum a fost ea proiectată în anul 1890”, a spus Ștefăniță.

Canaturile sculptate ale uşii create într-un stil evreiesc de pe strada Alexei Şciusev, 71

Ușa care înfrumusețează această clădire se presupune că are o sută și ceva de ani, iar imobilul a fost construit la sfârșitul secolului XIX. Ușa are două inițiale, precum și inscripția căsuței poștale. Meșterul spune că ușa e creată într-un stil evreiesc (se cunosc doi proprietari – în 1897 aparținea lui Duvid Ruhbargher și în 1940 lui Aron Vaisman).

”Continuăm turul nostru în partea veche a orașului Chișinău, pe linia timpului sîntem în anul 1847 cînd a fost construită această casă, care în prezent are un statul de protecție ca monument de istorie și arhitectură de categorie locală. Primele informații fac trimitere la proprietarul Maria Mironovici care a vândut această proprietate lui Duvid Ruhbargher. S-a păstrat și o descriere sumară a clădirii din anul 1915 - casă din piatră, ridicată într-un etaj cu un demisol, la parter cu patru camere și 9 ferestre, iar în demisol cu trei camere și 4 ferestre. În anul 1940 este atestat Aron Vaisman. Este foarte impresionantă această ușă pe care, în anul 2016, proprietarul acestui monument arhitectural a reușit să o valorifice în proiectul de conservare, restaurare. Este un bun exemplu pentru toți citadinii, proprietarii de monumente care astăzi dețin proprietăți-clădiri cu încărcătură istorică. Fiecare element decorativ a fost restaurat cu multă grijă, cu profesionalism”, ne-a povestit Ștefăniță.

Complexul de case al medicului V. Tverdohlebov (strada Alexei Şciusev, 65 colţ str. Puşkin)

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan unghiular, arhitectura este eclectică cu reminiscenţe neoclasice. S-au păstrat canaturile încrustate ale uşilor şi decoraţia plastică a interioarelor.

”În a doua jumătate a secolului XIX, mai exact în anul 1895, la intersecția străzii Guberniale cu strada Leova, actualmente strada Pușkin cu strada Sciusev, medicul Pavel Tverdohlebov își construiește o nouă casă cu trei apartamente. Pe această adresă, astăzi avem monumentul de istorie și arhitectură de categorie națională cu funcționalitatea Biblioteca Națională pentru copii ”Ion Creangă”. Ceea ce este interesant aici, este că tîmplăria de epocă s-a păstrat, iar aceste uși la începutul secolului XX au fost deschise de membrii familiei Tverdohlebov, iar mai tîrziu de toți elevii școlii evreiești care mai tîrziu a funcționat în această clădire. Pînă astăzi avem tîmplărie autentică care a fost exemplar restaurată în anul 2014-2015”.

Istoria din spatele ușii care astăzi găzduiește Casa Olimpică (str. A. Puşkin, nr. 11)

Casa Olimpică de la intersecţia străzilor A. Puşkin şi A. Şciusev (adresa juridică – str. A. Puşkin, nr. 11) reprezintă o construcţie de zid cu un nivel. Are un aspect arhitectural şi decorativ plastic cu sculptură originală şi elemente decorative de epocă. Clădirea este plasată în centrul istoric al Chişinăului şi reprezintă un monument de istorie, arhitectură şi artă de categorie naţională (inclus, la iniţiativa Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în Registrul monumentelor Republicii Moldova cu nr. 235)1.

”În anul 1897, medicul Lazar Tumarchin achiziționează lotul de teren la intersecția străzii Pușkin cu strada Leova, vizavi cu strada lui Pavel Tverdohlebov, la fel medic. Timp de patru ani, din 1898 pînă în 1902, construiește această clădire care astăzi are statul de monument istoric protejat și arhitectură de categorie națională, actualmente cu funcționalitatea Comitetul Național Olimpic. În anul 2013-2015, Comitetul Național Olimpic execută lucrări de restaurare. Dat fiind faptul că tîmplăria se afla într-o stareavansată de degradare, tîmplăria veche este reconstituită în același stil. Din material lemnos sînt reconstituite ferestrele și, respectiv, ușile de acces”, ne-a spus Ștefăniță.

Ușa distrusă de pe Faimoasa clădire Șapiro – Rozenfeld (st. București, 60)

Una din cele mai frumoase uși din Chișinăul vechi se află într-o stare deplorabilă, iar inacțiunea proprietarilor trezește indignare. Este un Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Deși ușa e într-o stare deplorabilă, încă mai redă frumusețea de altădată.

Clădirea a fost construită în 1899 de către arhitectul Țalil Ghingher, iar inițialele numelui său, precum și emblema acestuia, pot fi observate și astăzi pe clădire. Casa a aparținut pînă în 1944 familiei Șapiro–Rozenfeld. În curtea acesteia mai era o clădire cu un singur etaj unde se presupune că locuia menajera casei. Deci, pînă aici a fost partea frumoasă a istoriei clădirii.

”Inacțiunea și indiferența sînt o infracțiune! Este o infracțune contra acestui patrimoniu. Mai bine de 40 de ani nu a fost deschisă, nu a fost restaurată și o vedem în ce hal este ea. Este un îndemn, un mesaj pentru toți proprietarii de monumente. Să luăm atitudine responsabilă și să nu permitem ca acest patrimoniu, pe care l-am moștenit, să-l pierdem. Inacțiunea noastră de astăzi este că aceste uși frumoase le vedem în viitorul apropiat doar în arhivă, vor rămîne doar în memoria noastră”, a punctat expertul Ion Ștefăniță.

Ușa cea de ieri și cea de azi de pe strada Mihai Eminescu, 30 (colţ str. Şciusev)

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, inclus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe care se află pe strada Mihai Eminescu 30 din capitală, este înfrumusețat de două uși unice ca design ce dau o notă autentică clădirii.

Imobilul a fost construit în 1895. Proprietarul în 1940 a fost atestat Pleşanov Mihail.

”Ne aflăm la intersecția străzii Eminescu cu strada Sciusev. Aici, sub această copertină, feroneria la fel este executată profesionist de inginerul Krimarjevski, s-au păstrat aceste tîmplării vechi. De fapt, ușa originală, autentică așa cum am moștenit-o noi de la 1895 pînă în prezent, respectiv, o ușă care a fost reconstituită din același material din lemn, respectiv, păstrînd elementele, decorul de altădată. Avem un obiect autentic și o copie, este un proiect executat exemplar. Să salvăm mărturiile trecutului pentru a construi viitorul. Chișinăul are un patrimoniu foarte bogat și este important ca el să fie conservat, restaurat și valorificat în continuare”, a concluzionat Ștefăniță.

Etapele anevoioase ale restaurării unei uși de epocă

Deși ușile vechi sînt adevărate comori ale timpului, puțin investesc în acestea și le restaurează, iar acest lucru se întîmplă pentru că costul renovării unei uși depinde în mare parte de gradul de degradare a acesteia. Cu cît este mai distrusă tîmplăria de pe o ușă de epocă, cu atît este mai costisitoare reconstrucția ei.

Astfel, potrivit specialiștilor din domeniu, renovarea unei uși poate porni de la o mie de euro și poate ajunge chiar și la cîteva mii de euro.

Însă acesta este doar o parte a drumului lung care trebuie parcurs de proprietarul unui imobil de importanță locală sau chiar națională.

Este bine de știut faptul că orice intervenție la obiectivele protejate se face în baza unui proiect avizat pozitiv de entitatea de profil, apoi urmează obținerea unui act permisiv eliberat de o autoritate publică locală, iar lucrările trebuie să fie executate doar de o companie sau specialist licențiat în restaurare. Așadar, etapele sînt lungi și adesea anevoioasă, iar toate astea, la pachet cu costurile destul de mari, îi fac pe mulți proprietari să lase mîinile în jos.

De menționat faptul că în cazul în care unii proprietari se apucă să renoveze o ușă veche fără actele necesare, aceștia riscă amenzi usturătoare.

Potrivit lui Ion Ștefănița, contravenția în cazul restaurării neautorizate a unei uși depinde de mărimea prejudiciului adus obiectului protejat.

O soluție ar fi, fără îndoială, un ajutor financiar din partea statului care ar contribui la conservarea acestor comori ale trecutului. Însă, în condițiile în care de zeci de ani în acest domeniul lucrurile bat pasul pe loc, ușile de epocă ale Chișinăului vechi încă așteaptă în liniște ceasul cînd, ori vor fi aruncate la gunoi ca pe un obiect vechi fără valoare, ori vor fi restaurate de cei cărora le pasă de trecut. Or, doar valorificînd comorile trecutului ne vom putea bucura de un viitor.

Material realizat de Cristina Moisei


Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre faptul că zborurile directe către Moscova au fost interzise?
Cartea neamuluiКатрук Валерий
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав