«Un război neobservat». Există oare arma climatică?

Oare azi în lume există arma climatică, sau e doar un mit ? Opiniile oamenilor de știință diferă, unii susțin că ea nu numai că există, dar periodic este și aplicată. Despre aceasta vorbește documentarul postului TV Россия 24 «Климатические войны. В шаге от бездны (Războaiele climatice. La un pas de prăpastie».

***

Filmul începe cu imaginile inundației groaznice din China, care s-a produs în a. 2013. Ploile torențiale, de care nu au mai fost timp de jumătate de secol, au inundat casele, au distrus podurile, au spălat localități întregi. Mai toată coasta a fost acoperită de ape. Au avut de suferit 6 mln. de oameni.

«În acele zile, - relatează autorii filmului, - în ziarul chinez Global Times apare un articol care conținea o afirmație stranie: «Submarinele Chinei pot lovi SUA cu rachete nucleare». Pentru ce această publicație? Că doar nimeni nu atacă China. Sau, totuși, o atacă? »

Cu cinci ani înainte de aceasta, în provincia Sichuan s-a produs ceva inexplicabil. După un cutremur puternic, pe cer s-au format nori multicolori, fantastici. Au apărut numeroase versiuni ale provenienței lor, inclusiv – despre aplicarea armei climatice.

Alexandr Chislov, șeful catedrei meteorologie și climatologie a facultății de geografie de la Universitatea ”M.V.Lomonosov”: Puterea bombei atomice explodate la Hiroșima este echivalentă puterii care se conține într-un singur cumulonimbus. Da un ciclon conține sute de asemenea nori !

Apoi acțiunea filmului trece în SUA, Alaska, pe poligonul Gakon. «Aici, la capătul Pămîntului, pe neașteptate apar șiruri interminabile de antene. Ele ocupă 60 km.p. În esență, este o singură antenă gigantică. Ea fiind inclusă, spre cer pleacă un fascicul puternic de radiații – 1,5 mlrd. wați. În straturile superioare ale atmosferei aceste raze formează cheaguri fierbinți de energie. Oficial, scopul acestor construcții este cercetarea comunicațiilor radio și a Aurorei boreale. Dar cine va crede că pentagonul cheltuiește milioane de dolari pentru studierea frumuseților nordice?», - se întreabă autorii filmului.

Leonid Ivașov, doctor în științe istorice, profesor ISRIM: Au camuflat asta drept o secție pentru cercetarea Aurorei boreale, au subordonat-o Pentagonului, și anume unei secții estrem de secretizate: departamentul armelor avansate.

«Explicația cea mai sinistră: HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program - proiectul american de cercetare științifică ainteracțiunii ionosferei cu radiațiile electromagnetice puternice – nota red.). – este un element al armei climatice. Unii spun că ea deja există, alții – că au participat personal la elaborarea ei. Terții – că o astfel de armă este imposibilă ».

Constantin Sivcov , doctor în științe militare: Principalul e că această stație acționează în regiunea polului. Ea afectează raioanele polare. Respectiv, prin liniile cîmpurilor electromagnetice ale Pămîntului, aceste influențe se pot extinde la depărtări mari, ca să ajungă inclusiv la latitudinile ecuatoriale.

Alecsandr Chislov: Influența asupra plasmei rarefiate, în principiu, nu ar trebui să influențeze cumva condițiile climaterice, care se formează la 10-15 kilometri ai atmosferei. Așa că-s doar speculații.

HAARP i-au fost atribuite multe – că poate provoca uragane, cutremure, valuri care afectează creierul uman. Toate acestea ar fi putut fi clasificate drept presupuneri. Dar autorii filmului ne amintesc, că în a. 1999 Parlamentul European a numit HAARP o problemă globală, care trebuie studiată de către o comisie internaționale independentă. În rezoluția dată se spunea: «Parlamentul European regretă că administrația SUA în mod repetat a refuzat să trimită pe cinema la audierile publice, spre a oferi explicații ».

Constantin Sivcov: De facto, HAARP a fost creat ca un sistem de apărare antirachetă, și avea menirea să creeze sfere de intensitate extrem de mare a cîmpului electromagnetic cu apariția lentilelor ionice în ionosferă, în rezultatul cărora focoasele rachetelor balistice, care treceau prin zona dată, urmau să eșueze în rezultatul deteriorării radioelectronicii. Dar ulterior s-a aflat că apariția acestor neomogenități în atmosferă duce la schimbarea condițiilor climatice, și pe spații destul de mari.

***

«Inițial, părea un efect colateral. Dar ulterior putea deveni direcția de bază. La șapte mii de kilometri de HAARP, pe Alaska, se află geamănul lui sovietic numit«Сура», în regiunea Nijnii Novgorod. El a fost lansat în a. 1981, cu 20 de ani înainte de analogul american. Generalii care dirijau activitatea lui, intenționau să radieze ionosfera în scopuri militare. După ce complexul a fost pus în funcțiune, locuitorii băștinași au început să observe fenomene neobișnuite pe cer: sfere luminoase, baloane de culoare roșie… Au început să circule legende cum că pe poligonul secret au loc contacte și extratereștrii ».

De fapt, - explică autorii, - pe cer luminau formațiunile de plasmă, apărute din cauza iradierii atmosferei.

Unii participanți la proiect spun că din punct de vedere militar proiectul «Сура» nu a dat rezultate, alții susțin că savanții puteau calcula cum, cu ajutorul radiației, în ionosferă pot fi create plasmoidele – acele lentile și oglinzi, capabile să creeze haos electronic în tabăra inamicului.

Filmul susține, că în multe privințe savanții sovietici au fost pionieri. «Către a.1990 în alte țări a început construirea emițătoarelor. Acestea au înfășurat toată emisfera nordică. Institutul german Max Planck a construit unul la Tromso, Norvegia. Americanii au folosit o antenă de 300 metri la Arecibo,Puerto Rico. Totuși, în a. 1990 complexele americane aveau o putere de patru ori mai mică ca «Сура». Și atunci s-a decis construirea HAARP pe Alaska».

Constantin Sivcov: HAARP a fost creat pentru a para loviturile rachetelor balistice ale URSS, apoi ale Rusiei, dat fiind că traiectoriile principale ale zborului rachetelor balistice trec chiar în regiunea Polului Nord.

«Între timp, Uniunea Sovietică pregătea niște experimente mult mai radicale în cîmpul magnetic al planetei. La Institutul Curceatov din Moscova se efectuau experimente cu plasmă, cu ideea revoluționară de a schimba scara de accelerație a particulelor prin utilizarea nu a unui aparat, ci a planetei întregi, prin transformarea cîmpului ei magnetic într-o capcană gigantică de particule ».

Igori Ostrețov, doctor în științe tehnice, specialist în fizica nucleară: Dacă vom injecta o cantitate mare de plasmă într-o asemenea capcană, am putea iniția o singură precipitare a particulelor acumulate într-o capcană magnetică și provoca furtuni magnetice super-mari.

«În rezultat, inamicul ar fi orbit, stațiile de urmărire ar pierde din vizor rachetele în zbor. Experimentele au fost înghețate din motive geopolitice: se temeau, că Uniunea Sovietică va fi bănuită că pregătește un război nuclear ».

Dar chiar și nefinisate, experimentele au arătat că emisiile de plasmă afectează vremea. Adică, ele pot fi folosite pe post de armă climatică.

Igori Ostrețov: Asta putea provoca furtuni foarte puternice, ploi torențiale, accidente atmosferice puternice. Asta se putea face intenționat, la momentul potrivit.

În continuare, filmul povestește despre aceea, că în a. 1967 consilierul președintelui SUA pentru știință, geofizicianul Gordon McDonald face un pronostic al războiului din viitor: «Pe viitor, arma nucleară fiind interzisă, dezastrele naturale vor deveni un mijloc de distrugere în masă. Operațiunile de distrugere a mediului ambiant al inamicului trebuie făcute tainic. Un asemenea «război secret» nu va fi declarat niciodată, inamicul nici nu va afla despre el – el poate dura ani în șir, și doar serviciile speciale vor ști despre el ».

Ce fel de «operații secrete»? Schimbarea vremii, spargerea ghețarilor polari, crearea artificială de cutremure și tsunami ? Părea ireal. Dar realitatea s-a dovedit a fi și mai incitantă!

«Asupra temei a lucrat un grup mic de specialiști secretizați. În a. 1978 asemenea cercetări au fost interzise de Convenția ONU, căci SUA și URSS au mers prea departe în acest domeniu ».

Alexandr Chislov: Tema armei meteorologice răsuna activ în anii 60-70. Azi ea nu mai răsună. Asta poate însemna că aceste cercetări au fost secretizate, dar cine le efectuează ? Că doar la ele lucrează aceleași persoane... Nu văd ca cineva dintre savanți să dispară neașteptat.

«Scurgerile au loc rareori. În a. 1985 savantul american Bernard Eastlund a înregistrat brevetul numit «Metoda și echipamentul pentru schimbarea sectoarelor atmosferei, ionosferei și magnetosferei ». El descria cum, expediind fascicole de radiații spre cer, poți obține rezultate diferite. Pentagonul a secretizat imediat această inovație ».

Bernard Eastlund, fizician: Brevetul propunea aplicări pur militare – distrugerea rachetelor, explodarea canalelor de comunicare, dar și civile – schimbarea vremii. În fine, era și ideea de a ridica straturile superioare ale atmosferei mai sus în spațiu, pentru a încurca traiectoriile rachetelor.

«Eastlund declara că știe cum să provoace ploi în Africa, sau să dirijeze furtunile tropicale în Caraibe. El a fost înlăturat de la lucrările secrete. Oficial, brevetele lui Eastlund nu-s utilizate în activitatea HAARP. Dar idea de a schimba vremea cu ajutorul iradierii atmosferei nu este uitată. Cel care o va putea face, va obține puterea asupra lumii».

Leonid Ivașov: Această armă provoacă urmări, factori zdrobitori, care nu pot fi comparați nici cu utilizarea focoaselor nucleare de dimensiuni mari.

«Să găsim tensiuni naturale, prin care cu mici eforturi am putea declanșa o energie gigantică», - scria în a. 1968 americanul Gordon McDonald. – iată scopul adevărat! Cum să declanșăm o reacție în lanț în natura insăși? Dacă vom găsi răspunsul, vom avea principala armă naturală ».

***

Dar poate noi căutăm ceea ce nu există? Scepticii spun, că tot ce poate obține omul în jocurile cu natura este împrăștierea norilor în zilele de sărbătoare.

Alexandr Chislov: La crearea centrelor de condensare, în orice nor are loc procesul de sporire a picăturilor de apă și a cristalelor, se formează precipitațiile. Dar la scara generală de circulație atmosferică, ca să împungi undeva și să provoci astfel dezvoltarea vijeliilor atmosferice, - așa ceva nu a fost depistat.

Și totuși, - insistă autorii, - ce scop atrăgător: o armă care poate fi folosită neobservat, sub chip de forță a naturii. Mult mai puternică ca tot ce există în arsenalul omenirii.

«La finele anilor 60 ai secolului trecut în Uniunea Sovietică se vorbea despre un mega-proiect – schimbarea cursului fluviilor nordice spre Asia Mijlocie. Scopul declarat era meliorarea. Dar a existat și un scop nedeclarat.

Igor Ostrețov: Proiectul schimbării cursului apelor din nord era în primul rînd unul militar. Dacă noi am fi încetat să deversăm în Oceanul Înghețat de Nord apele dulci, salinitatea lui la țărmurile noastre ar fi crescut brusc. Ceea ce ar fi dus la faptul, că la țărmurile noastre el nu ar mai fi înghețat. Astfel, ar fi fost îmbunătățită clima Siberiei, iar polul frigului s-ar fi mutat la țărmurile Canadei. Ceea ce are loc azi din cauza zădărnicirii Gulfstreamului.

«Schimbarea cursului apelor de la nord spre sud putea deveni o armă climatică. În SUA ar fi fost mult mai frig, cu toate consecințele economice care rezultă de aici ».

Igori Ostrețov: Pe atunci, americanii erau destul de autosuficienți, grație minunatei agriculturi și condițiilor climaterice minunate. Dacă acestea ar fi fost compromise, prejudiciile ar fi fost foarte mari. Sistemul lor energetic nu va putea suporta o înrăutățire semnificativă a climei.

«Ecologii insistau: această aventură este un băț cu două capete. Catastrofa ar putea afecta Siberia și Arctica. Nici economia nu va rezista. Ce forțe ar fi necesare pentru a întoarce îndărăt fluvii enorme?

Alexandr Chislov: Echilibrul apelor dulci ale Oceanului Înghețat de Nord este determinat nu doar de fluvii, dar și de evaporări, precipitații peste bazin. De aceea, aceste lucruri trebuie calculate minuțios.

«Lucrările de schimbare a cursului fluviilor nordice au fost stopate. Deplasarea polului rece, schimbarea cursului Golfstreamului – părea că la aceste planuri s-a renunțat pentru totdeauna. De ce atunci azi clima planetei este tot mai imprevizibilă? Putem discuta dacă există sau nu încălzirea globală, dar nu ne putem preface că totul merge ca de obicei».

Boris Porfiriev, membru-corespondent AȘR, director adjunct al Institutului pentru prognozare economică: Frecvența acestor schimbări bruște de temperatură, a regimului de precipitații a sporit considerabil. Se știe că în epocile precedente așa ceva nu a existat.

Acum pe nimeni nu mai miră zăpada în mijlocul verii sau uraganul în plin continent. În asemenea condiții meteorologice, deghizarea unui experiment climatic este foarte simplă. Dar e lesne să-l începi, mai greu – să-l oprești. Rezultatele nu pot fi analizate.

Boris Porfiriev: Savanții de la Observatorul geofizic din Sankt Petersburg au calculat, că încălzirea ne poate permite să economisim din contul sezonului de încălzire. Miliarde de dolari pot fi economisiți. Există lucruri care reprezintă plusurile acestor schimbări, minusurile le cunoaștem perfect. Aceleași valuri de căldură, îmi amintesc de anul 2003 - atunci în Europa cca 20 mii de persoane au decedat prematur. Să ne amintim de propria statistică tristă: în a.2010 au murit suplimentar 56 mii de persoane.

***

Filmul continuă cu imagini filmate în vara lui 2010, în care Rusia a cunoscut o arșiță anormală și începuse cea mai mare secetă din ultimii 40 de ani. «Pe teritorii enorme a fost compromisă recolta. Patru luni în șir – temperaturi-record. Bazinele de apă se uscau. Orașele se sufocau de fumul incendiilor de pădure. La Moscova s-au depistat cazuri de holeră. Oare să se fi confruntat Rusia cu o subtilă armă climatică? Oare să-și fi început acțiunea acele lentile atmosferice, despre care se vorbea în raport cu emițătorul HAARP?».

Da, a fost o anomalie, - cad de acord meteorologii, - dar o anomalie firească.

Alexandr Chislov: Una după alta, se perindau sferele de presiune atmosferică înaltă, așa zise nuclee anticiclonice, care din careva motive (asta e interesant - din care motive) staționau toate deasupra regiunii centrale a Cîmpiei europene ruse. Au existat 8 sau 9 asemenea fluxuri. Anticiclonul sporea, apoi scădea, după care venea următoarea porție. În acest mecanism nu era nimic neobișnuit, de ce ele veneau anume aici.

E posibil oare, de pe Alaska, să provoci incendii în partea europeană a Rusiei? – se întreabă autorii filmului. Există experți, care cred că în vara fierbinte a lui 2010 mijloacele războiului meteo se aflau mai aproape.

Leonid Ivașov: Înainte de aceste incendii și această arșiță groaznică, americanii nu ascundeau și chiar anunțau testarea reușită , la bordul unui Boeing 747, a armei cu laser capabile să lovească rachetele în clipa lansării lor. Și iată că noi descoperim la un moment dat, că acest avion cu un complex laser la bord a început să zboare spre Afganistan peste teritoriul nostru. Asta ne-a făcut să presupunem, că anume în timpul zborurilor el împușcă niște impulsuri laser puternice peste teritoriul nostru, și firește, în condițiile arșiței, izbucnesc incendiile.

De altfel, meteorologii cred că nu este neapărat să căutăm un Boeing acolo unde totul poate fi explicat și fără el.

Alexandr Chislov: Meteorologii din țara noastră cred că este vorba despre o anomalie firească. Mecanismul ei este perfect înțeles.

(va urma la18.10.2021)