X 
Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

Un parlament cu termenul de valabilitate expirat

3 dec. 2018,, 18:00   Politică
12511 3

Vineri, 30 noiembrie, a expirat mandatul parlamentului de legislatura XX, care a supraviețuit doi președinți și trei cabinete de miniștri, și care a stabilit un șir întreg de recorduri. Spre exemplu, de migrare internă a deputaților. Spre finele mandatului de patru ani în parlamentul de legislatura XX erau 38 de deputați-transfugi, sau 40% din numărul total al deputaților.

Drept că o anumită perioadă de timp noi încă vom mai vedea fețele acestor deputați: conform Constituției, parlamentul își exercită mandatul pînă la convocarea noii componențe a legislativului. Însă din 30 noiembrie împuternicirile lui s-au redus considerabil: acum deputații pot adopta doar legi și decizii obișnuite (spre exemplu, privind organizarea referendumului de reducere a numărului deputaților aleși), dar amendarea Constituției sau adoptarea unor legi organice (adoptate în conformitate cu stipulările Constituției) în perioada rămasă pînă la alegeri este strict interzisă.

Marea migrațiea deputaților

Cel mai “costisitor” și cel mai “mobil” – probabil, cu aceste epitete parlamentul de legislatura XX va intra în istoria parlamentarismului moldovenesc.

Dacă ținem cont de mijloacele financiare, cheltuite de cele cinci partide care au intrat în parlament în rezultatul alegerilor din 30 noiembrie, 2014 și de numărul deputaților, un mandat le-a costat între166 mii și 1,8 mln. lei, adică de cinci ori mai mult ca la alegerile parlamentare din a.2010. Cele mai scumpe mandate de deputat au fost cele ale Partidului democrat, care a cheltuit la alegeri 35 mln. lei și a obținut 19 mandate. Așa dar, un fotoliu de deputat i-a costat pe democrați circa 2 mln. lei sau dublu față de alegerile din a. 2010 .


După alegeri, în parlamentul de legislatura XX cea mai numeroasă era fracțiunea Partidului socialiștilor – 25 mandate. Ceva mai puțin aveau liberal-democrații - 23 mandate. Partidul comuniștilor a luat atunci 21 mandate, Partidul democrat – 19, Partidul liberal - 13. Azi aceste cifre par a fi nu de acum patru ani, ci dintr-un trecut îndepărtat: prea multe evenimente politice au avut loc timp de patru ani. În acest răstimp configurația parlamentului a fost modificată cel puțin de trei ori.

Configurația nr.1 “Coaliția minorității de guvernămînt ”.

Din start, noul legislativ a pierdut un deputat și a căpătat un parlamentar neafiliat. La ședința de constituire a parlamentului de legislatura XX edilul capitalei Dorin Chirtoacă a declarat că renunță la mandatul de deputat în favoarea funcției de primar de Chișinău. Locul liber din fracțiunea PL a fost ocupat de Mihaela Iacob, însă după 11 luni aceasta a renunțat la mandat, iar deputat a devenit liberalul Valerian Bejan.

Iar primul deputat independent în parlamentul de legislatura XX a devenit Irina Vlah, care deja țintea postul de bașcan al Găgăuziei. La prima ședință a legislativului ea a declarat că este independentă și nu face parte din fracțiunea PCRM, pe listele căruia a trecut în parlament. Ce-i drept, aceste prime rocade nu au influențat prea mult raportul de forțe în parlament.

Un timp îndelungat partidele care au trecut în parlament în rezultatul alegerilor din 30 noiembrie,2014 nu reușeau să formeze o majoritate parlamentară. Negocierile privind crearea unei coaliții de guvernare au durat aproape opt săptămîni, însă partidele proeuropene PLDM, PDM și PL ( care împreună acumulau 55 mandate) nu reușeau să formeze o alianță.

“Poftele” liberalilor creșteau în progresie geometrică în cadrul acelor negocieri. La început ei cereau repartizarea posturilor pe principii de paritate, reieșind din a.n. ”model european”. Adică, partidele negociatoare își revendică un minister în funcție de numărul mandatelor: primul –PLDM, apoi PDM, apoi și PL. Și așa pînă vor fi împărțite toate instituțiile statului. După care au cerut implementarea imediată a promisiuni lor preelectorale privind intrarea Moldovei în NATO, precum și garanții de realegere a lui Dorin Chirtoacă în funcția de primar general de Chișinău la alegerile locale din a. 2015. După care Mihai Ghimpu a înaintat o cerință chiar inacceptabilă pentru ceilalți parteneri: ori liberalii obțin postul de procuror general, ori este numit un procuror general ”european”.

Partidul democrat dorea să obțină două funcții-cheie în stat: cea de președinte al parlamentului și cea de președinte al țării, și era gata să-și supună de data aceasta toate structurile de forță. Liderul PLDM Vladimir Filat țintea postul de spicher, iar primul său adjunct pe linie de partid Iurie Leancă visa să devină din nou ”un simplu” prim-ministru.

În rezultat, la 23 ianuarie, 2015 PLDM și PDM au semnat un acord privind crearea unei alianțe bilaterale - prima în istoria Moldovei independente coaliție a minorității aflate la guvernare, care a existat șapte luni ( pînă la alegerile locale -2015) și care în parlament, la votarea chestiunilor-cheie, se baza pe voturile deputaților-comuniști ). Supărat, Mihai Ghimpu a declarat atunci, că deși PLDM și PDM nu au creat o alianță cu comuniștii, în continuare vor vota împreună și astfel au creat ”coaliția tacită”. ”Coaliția tacită” avea în parlament 63 mandate.

Configurația nr.2 “Dragostea de altă dată

În vara lui 2015 după ultimatumul, apoi și demisia prim-ministrului Chiril Gaburici și alegerile generale locale, PLDM, PDM și LP au purces la noi negocieri privind crearea coaliției de guvernare.

Cele șapte luni de opoziție forțată și “avansul” sub forma unei victorii chinuite a lui Dorin Chrtoacă la alegerile primarului general de Chișinău au mai redus poftele liberalilor. La 22 iulie,2015 PDM, PLDM și PL au semnat acordul privind crearea coaliției proeuropene ”largi” . În parlament a fost formată o majoritate nouă, ce-i drept într-o formă redusă:”Bolivar” (PLDM) n-a suportat doi călăreți. La finele lui 2015 Iurie Leancă, rămas fără portofoliul de prim-ministru, a declarat că părăsește fracțiunea și creează un nou proiect proeuropean. După Leancă un alt deputat – Eugen Carpov – a părăsit partidul și fracțiunea, iar în iulie,2015 a ieșit din fracțiune și Nicolai Juravschi. În rezultat, noua majoritate parlamentară avea la acel moment 52 deputați, care la 30 iulie,2015 au votat guvernul Valeriu Streleț.

Configurația nr.3 “Toată puterea PDM

Este perioada în care Partidul democrat i-a eliminat de facto și pe foștii aliați, și pe adversari, devenind singurul partid de la guvernare. Apropo, fiind ajutat în mare măsură de protestele masive din toamna anului 2015.

Mișcarea protestatară era pe val, iar partenerii occidentali îi cerea Chișinăului oficial să reacționeze imediat la revendicările protestatarilor, formulate în cadrul manifestațiilor din 6 și 13 septembrie. Așa dar, cereți tragerea la răspundere a celor vinovați de furtul miliardului? Poftim: la 15 octombrie, 2015 la prima ședință din sesiunea toamnă-iarnă, cu voturile a 79 deputați PDM, LP, PCRM și PSRM liderul liberal-democraților Vlad Filat a fost lipsit de imunitatea parlamentară și reținut nemijlocit în sala de ședințe.

După care o altă revendicare a protestatarilor – demisia imediată a prim-ministrului – a devenit doar o chestiune de timp, deoarece guvernul de coaliție era pe atunci condus de vicepreședintele PLDM Valeriu Streleț. La 22 octombrie un grup de deputați din PSRM și PCRM au înregistrat în parlament rezoluția de acordare a votului de neîncredere guvernului Streleț. În temeiul ”suspiciunilor de corupție” și ” disocierea prim-ministrului de funcția sa în timp ce făcea afirmații în sprijinul lui Vlad Filat”. Ca urmare, la 29 octombrie, 2015 cu votul a 65 de deputați PDM, PCRM și PSRM guvernul Streleț a căzut . Fracțiunea PLDM, care pe atunci avea deja 18 membri, a votat contra, fracțiunea PL s-a abținut de la vot. Partidul liberal-democrat a trecut în opoziție.

În cele ce au urmat, deputați din diverse fracțiuni, care cu hurta, care separat, au început să părăsească partidele care i-au adus în parlament. Îndeosebi au avut de suferit PLDM și PCRM, o parte din deputații cărora s-au declarat la început independenți, după care ai intrat în PDM.

În ianuarie, 2016 PDM susținut deschis de Washington în cel mai dramatic moment, a creat o nouă ”majoritate proeuropeană” (20 deputați PDM, 14 foști comuniști, 13 deputați liberali și 8 – din PLDM, care și-au anunțat plecarea din formațiunea politică), care la 20 ianuarie, 2016 a aprobat guvernul lui Pavel Filip, numit ulterior ”nocturn”. Și chiar dacă, din obișnuință, liberalii au intrat totuși în noul cabinet de miniștri, prin neutralizarea politică a aliatului și reforma radicală a guvernului PDM a înlăturat PL de la putere și a rămas singur la guvernare.

În rezultatul acestor perturbări spre finele mandatului repartizarea locurilor în parlamentul de legislatura XX arăta în felul următor: fracțiunea PDM a devenit cea mai mare fracțiune, de la19 a ajuns la 42 de parlamentari. Cel mai puțin a avut de suferit în urma migrației aleșilor poporului Partidul socialiștilor, care a pierdut un singur deputat – în iulie, 2015 Lidia Lupu a cerut să fie exclusă din fracțiunea PSRM ( ca ales local după alegerile locale-2015 ea a votat pentru candidatul PDM la funcția de președinte al raionului Hîncești, lucru care nu a fost pe placul conducerii PSRM), iar în luna decembrie a aceluiași an a intrat în fracțiunea PD.

În fracțiunea PLDM, din 23 de deputați au rămas doar 5. Fracțiunea PCRM a”slăbit” de la 21 la 6 deputați. În fracțiunea PL, care altă dată avea 13 membri, au rămas 9. Cei 9 deputați plecați din PLDM au format grupul parlamentar al Partidului popular european, alți 6 membri ai parlamentului de legislatura XX pretind să fie numiți deputați independenți.

Opoziția “flotantă”

O altă trăsătură caracteristică a actualului parlament este faptul că nici unul dintre partidele care îl formează nu s-a aflat în opoziție principială față de putere de la apel la apel, adică de la începutul mandatului pînă la finele lui.

Astfel, la începutul mandatului Partidul socialiștilor, care a obținut victoria la alegerile din 30 noiembrie,2014, fără a mai celebra victoria a trecut într-o apărare surdă. În rezoluția difuzată PSRM a declarat că trece “în opoziție rigidă” față de viitoarea coaliție proeuropeană și “va lupta fără compromisuri cu oligarhii și euro-unioniștii aflați șa putere ”. Iar celălalt partid de stînga – PCRM – pe post de ”partener mai mic” a colaborat foarte fructuos cu ”coaliția minorității de la guvernare” PLDM-PDM pînă în vara lui 2015.

Liberalii, care nu au intrat în coaliție, circa șapte luni s-au aflat într-o opoziție forțată, după care au revenit la putere. Formal, în opoziție se afla și Iurie Leancă &Co, care în 2015 a părăsit PLDM și a anunțat lansarea proiectului proeuropean ”de alternativă”. Însă aflarea în opoziție s-a dovedit a fi neconfortabilă: în iulie, 2015 în timp ce PDM, PLDM și PL iarăși negociau, PPEM-ul lui Leancă a revocat vechile merite și a lăsat să se înțeleagă că dorește să adere la coaliția ”largă”. Ce-i drept, Leancă și adepții lui au reușit să se alăture autorităților doar peste un an: la 29 iulie, 2016 liderul PPEM a semnat un acord de parteneriat cu coaliția de la guvernare și a fost numit președinte al Consiliului parlamentar pentru integrare europeană. Încă peste un an Iu.Leancă devine vicepreședinte al parlamentului, iar la finele lui 2017 – vicepremier pentru integrarea europeană.

Dar PLDM a dat înapoi. La început, ca partid aflat la guvernare, el a făcut parte din diverse variații ale majorității parlamentare, însă după arestarea lui V.Filat și demisia guvernului Streleț liberal-democrații au trecut în opoziție.

O rocadă politică au făcut și comuniștii cu socialiștii. Dacă la începutul mandatului fracțiunea PSRM se declara în opoziție dură și învinuia colegii din PCRM de compromise, la finele mandatului deputații-socialiști, chiar dacă în plen se mai ”împungeau” cu democrații, într-un șir de chestiuni-cheie votau cu fracțiunea PDM. Spre exemplu, pentru trecerea la sistemul electoral mixt. Deși recent, la totalizarea activității lor parlamentare de patru ani, din decembrie, 2014 socialiștii au raportat că fracțiunea PSRM a înaintat trei voturi de neîncredere puterii executive (unul – guvernului Streleț și două – celui condus de P.Filip), și a obținut demisia unui șir de miniștri.

Sabia lui Damocles a alegerilor anticipate

Parlamentul de legislatura XX a fost amenințat de mai multe ori de alegeri anticipate. Sesiunea de toamnă -2015 a început cu apelul de a dizolva parlamentul: atunci chiar exista pericolul real că legislativul nu-și va duce mandatul la final.

Dizolvarea parlamentului a fost una dintre revendicările principale ale manifestanților în timpul masivelor acțiuni de protest -2015. Iată, spre exemplu, lista revendicărilor de atunci ale «Platformei DA», care aduna mii de oameni în piața din centrul Chișinăului: 1) Demisia imediată a președintelui, spicherului și prim-ministrului; 2) Demisia conducerii companiei ”Teleradio-Moldova” și a organelor de drept; 3) Tragerea la răspundere a celor vinovați de furtul miliardului din sistemul bancar; 4) Alegerile prezidențiale directe; 5) Alegeri parlamentare anticipate pînă la 16 martie, 2016 ; 6) Formarea unui guvern al salvării naționale; 7) Chemarea ca Occidentul să nu mai ofere credite actualei guvernări, iar liderii ei să fie declarați persoane non-grata în UE și SUA.

Și socialiștii cereau, în toamna anului 2015, autodizolvarea parlamentului și numirea datei alegerilor anticipate. PSRM declarase că dacă majoritatea parlamentară nu le va răspunde înainte de 22 septembrie, socialiștii își rezervă dreptul de a ”trece la acțiuni care vor contribui la realizarea sarcinilor propuse prin alte metode, neparlamentare”.

Și unii parteneri occidentali erau gata să blagoslovească alegerile anticipate din Moldova. Spre exemplu, UE. Comisarul european pentru politica de vecinătate Johannes Hahn a declarat că actualii actori politici de la Chișinău nu-s credibili – politica moldovenească are nevoie de un suflu nou. Dar Washingtonul opta pentru ca partidele fostei AIE să nu se mai dușmănească, să se împace și să aprobe un nou guvern ”pentru a asigura Moldovei un viitor mai strălucit”. Cu toții știm că cu efortul Victoriei Nuland, reprezentanta Departamentului de stat al SUA, a biruit punctul de vedere al SUA.

O altă abordare a temei alegerilor anticipate a avut loc la alegerile prezidențiale din a. 2016 . Igor Dodon în p.2 al programului său electoral promitea să “obțină alegerile anticipate ” și spunea că imediat după inaugurarea sa va începe să consulte toate partidele și societatea civilă pe marginea acestei chestiuni.

Devenind președinte, Igor Dodon s-a ciocnit de un șir de restricții (în ziua inaugurării sale au intrat în vigoare amendamentele care reduceau împuternicirile președintelui în sfera securității), unii politicieni de opoziți și politologi l-au îndemnat pe șeful statului să meargă pe așa zisa cale forțată. Chiar dacă temeiuri legale pentru dizolvarea parlamentului la moment nu există, logica acțiunilor președintelui ales de întregul popor trebuie să țină nu de planul juridic, ci de cel politic, spuneau ei. Noul președinte era sfătuit să constate existența unei crize constituționale de durată și să pornească de la faptul că el ca președinte ales de întregul popor este unica putere democratică legitimă, toate celelalte instituții de stat și-au pierdut legitimitatea pentru că au colaborat cu ”regimul”, și în baza acestui fapt să semneze decretul privind dizolvarea parlamentului. Însă șeful statului nu a acționat ”forțat”.

Cel de-al treilea caz, juridic, de amenințare cu alegeri anticipate a fost în a. 2017, cu lansarea reformei radicale a administrației publice, anunțate de PDM. Democrații au vrut să remodeleze drastic structura puterii executive nemijlocit în timpul legislaturii, adică în plin mandat al guvernului Filip. Așa ceva nu a mai fost în istoria Moldovei independente: de obicei, toate schimbările cardinale în structura executivului se făceau imediat după alegerile parlamentare – înainte de numirea guvernului. Legislația nu prevedea așa ceva.

Mulți politicieni și juriști spuneau că după lansarea reformei radicale a administrației publice guvernul lui P.Filip trebuie demis cu numirea unui nou candidat la funcția de prim-ministru. Dacă deputații nu vor aproba componența noului cabinet, urmează dizolvarea parlamentului și alegerile anticipate. Însă PDM a decis să nu demită guvernul Filip, ci să-l recroiască prin reducerea numărului de ministere de la 16 la 9, cu numirea unor miniștri noi. Parlamentul și-a continuat activitatea.

Scandalurile și legile scandaloase

Parlamentul de legislatura XX a avut parte de multe scandaluri. Cea mai mare rezonanță a avut-o arestarea lui V.Filat, care în toamna lui 2015 a servit drept paratrăsnet pentru reducerea fermentării revoluționare a maselor.

Legislativul a luat decizii de ridicare a imunității parlamentare și mai înainte. Spre exemplu, în februarie, 2004 i-a fost ridicată imunitatea liderului PPCD Iurie Roșca, pentru ca ulterior el să fie tras la răspundere pentru organizarea unor acțiuni de protest ilegale; în octombrie, 2005 au fost lipsiți de imunitate parlamentară deputații alianței ”Moldova noastră” Serafim Urechean, Vasile Colța și Ion Ciontoloi, bănuiți de abuz în serviciu și prejudicierea bugetelor locale și a celui de stat. Dar nu s-a mai întîmplat ca deputații lipsiți de imunitate să fie scoși din sala de ședințe încătușați.

Parlamentul de legislatura XX s-a făcut remarcat și prin confruntarea cu președintele țării, situație care a amintit de conflictul dintre Petru Lucinschi și parlamentul de legislatura XIV. Majoritatea parlamentară timp de doi ani a tot limitat atribuțiile șefului statului. Spre exemplu, acesta a fost lipsit de dreptul să numească la bunul său plac componența Consiliului Suprem de Securitate (anterior componența numerică și nominală, atribuțiile și programul CSS erau aprobate de președinte), a fost scos din subordinea președintelui și trecut în subordinea parlamentului Serviciul Informații și Securitate. Iar după ce Igor Dodon a refuzat să semneze numirea noilor miniștri și nu a promulgat anumite legi, în conformitate cu decizia Curții Constituționale el de mai multe ori a fost suspendat ”temporar” din funcție , iar în locul lui actele le semna președintele parlamentului. În opinia multor experți, acest know how este în exclusivitate o invenție moldovenească, pentru care ar fi dificil să se găsească analogii în practica mondială a administrării de stat. S-a ajuns acolo, că Andrian Candu a declarat, că dacă Partidul democrat va deveni parte a majorității parlamentare în parlamentul de legislatura XXI , el poate pune problema lichidării postului de președinte ca fiind inutil.

Deviza principală a parlamentului de legislatura XX a fost ”Realizarea agendei europene – prioritate absolută”. Conducerea legislativului a subliniat aceasta de nenumărate ori. Și totuși, de la 2009 încoace, după ce în RM au ajuns la putere a.n. forțe ”proeuropene”, relațiile Moldovei cu Uniunea Europeană nu au mai fost așa de reci, ca în perioada anilor 2017-2018. Inclusiv ”grație” eforturilor parlamentului.

Răcirea relațiilor s-a accelerat îndeosebi după ce în vara anului trecut, contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția, parlamentul a schimbat sistemul electoral. Nerecunoașterea rezultatelor alegerilor primarului de Chișinău în iunie, curent a înghețat și mai mult relațiile cu Bruxelles. Deputatul european Siegfried Mureșan a declarat recent, că prin aceste două decizii Chișinăul a demonstrat o lipsă de respect față de valorile fundamentale ale UE.

Și pachetul de amendamente bugetar-fiscale, aprobat de legislativ în această vară, a trezit nemulțumirea partenerilor occidentali. Banca Mondială imediat și-a exprimat îngrijorarea profundă și a declarat că aceste documente pot pune în pericol angajamentul guvernului moldovenesc de a lupta cu corupția. FMI a menționat, că pachetul în cauză contravine scopurilor programului susținut de fond. Șeful delegației UR în Moldova Peter Mihalco a spus că aceste documente contravin angajamentelor Moldovei în fața partenerilor internaționali, iar ambasada SUA a declarat că modificările legislative introduse vor reduce capacitatea Moldovei de a lupta cu spălarea banilor.

În paralel, un șir de documente adoptate de parlamentul de legislatura XX a dus la înrăutățirea relațiilor cu Federația Rusă. Astfel, la finele a.2017 legislativul a adoptat concomitent în două lecturi proiectul de amendamente la Codul audiovizualului, cunoscut și ca legea ”privind interzicerea propagandei rusești”, care de facto interzicea știrile rusești și programele informative și de analiză la TV și radio. Pentru încălcarea restricțiilor erau prevăzute amenzi între 40 mii și 70 mii lei, iar pentru o încălcare repetată – între 70 mii și 100 mii lei.

Din șirul de proiecte legislative examinate de parlament și care au pus semne de întrebare în țară și peste hotare face parte și proiectul Concepției securității informaționale, care permite imixiunile în activitatea furnizorilor de informații și controlarea spațiului informațional, inclusiv rețelele de socializare. Împreună cu alte proiecte legislative – scandalosul “BigBrother” și a.n. “Mandat de securitate” el presupune implementarea unui control excesiv de dur asupra internetului, posibilitatea blocării site-urilor și extinde semnificativ atribuțiile organelor de drept și a serviciilor speciale în sfera dată. În opinia experților, dacă prevederile acestor documente vor intra în vigoare, Republica Moldova de facto se va transforma într-un stat polițienesc.

Restricții importante ale drepturilor și libertăților cetățenilor (în opinia unor comentatori și reprezentanți ai societății civile) poate aduce și implementarea noului Cod al audiovizualului . Legislativul l-a aprobat astă vară, dar președintele a refuzat să-l promulge și l-a întors parlamentului. La 8 noiembrie deputații au votat repetat pentru Cod, acum Igor Dodon este obligat prin lege să îl promulge. Administrația președintelui consideră că noul Cod al audiovizualului, care trebuie să intre în vigoare în anul care vine, va duce la apariția cenzurii și va limita accesul la informație pentru telespectatori și ascultătorii radio, va duce la închiderea multor mijloace mass-media și la sistarea programelor radio și TV în limba rusă.

Un document de rezonanță adoptat de parlamentul de legislatura XX este și transferul, la finele a. 2016, la categoria datorii de stat a celor13,6 mlrd. lei ajutor de stat, acordat celor trei bănci lichidate –Banca de Economii, Banca Sociala și Unibank , asupra căruia a insistat FMI, și a.n. “lege privind vinderea cetățeniei Republicii Moldova”. Cel dea-l doilea document permite investitorilor străini să obțină cetățenia moldovenească în regim simplificat prin investirea capitalurilor în economia moldovenească. Guvernul și majoritatea parlamentară consideră că aceasta va atrage un flux de investiții străine, dar opoziția și un șir de experți se tem că aceasta s-a făcut expres pentru a facilita străinilor posibilitatea să cumpere terenuri cu predestinație agricolă.

Adică, în cei patru ani de activitate acest parlament a adoptat suficiente proiecte legislative de rezonanță. Cireașa de pe tort ar fi putut fi ”surprizele” pe care deputații din legislatura XX le-au pregătit celor din parlamentul de legislatura XXI.

Spre exemplu, inițiativa legislativă a fracțiunii PL, care cerea ca pentru toți candidații în deputați să fie prevăzută condiția obligatorie de cunoaștere a limbii de stat, interdicția de a vorbi în viitorul parlament în altă limbă, cu excepția celei de stat și excluderea traducerii în limba rusă a documentelor legislativului. Sau noul regulament al parlamentului – Codul regulilor și procedurilor parlamentare, adoptat recent în primă lectură. Aproape toate fracțiunile legislativului (PLDM, PSRM, PCRM, PL) ai criticat documentul. În opinia deputaților din opoziție, noul regulament duce la uzurparea puterii în parlament și chiar la ”monarhia parlamentară”.

Într-un final, inițiativa lingvistică a Partidului liberal nici nu a fost inclusă în agenda ultimelor zile de lucru ale legislativului, ca și proiectul noului regulament. Iar pe fondalul revoltei majorității fracțiunilor din legislativ, a opoziției extraparlamentare și a unui șir de reprezentanți ai societății civile, în ajunul alegerilor majoritatea parlamentară n-a avut curajul să reglementeze pe nou activitatea viitorilor deputați.

Dar în pofida scandalurilor și evenimentelor ”neobișnuite” pentru sistemul politic al Moldovei independente, e de menționat că parlamentul de legislatura XX a adoptat și un șir de legi importante, care își așteptau demult rîndul. Printre acestea – proiectul de lege privind reducerea numărului organelor de control și interdicția de a supune controalelor un business în primele trei luni de activitate ale acestuia, pachetul de amendamente care a micșorat presiunile asupra businessului și a redus un șir de impozite, inclusiv cele ”salariale”; amendamentele privind majorarea plafonului de garantare a depozitelor bancare de la 20 mii la 50 mii lei; noua lege privind întreprinderile mici și mijlocii; legea privind sistemul unic de salarizare și un șir întreg de alte acte legislative cu impact pozitiv asupra mediului economic și social.

Xenia Florea

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?