Un nou Pontif la Roma. Un reformator sau un conservator moderat a urcat pe tron?

Lumea catolică are un nou Papă. Acest eveniment important necesită un studiu separat, deoarece acest Papă a fost revelat orașului și lumii în vremuri dificile, poate tragice și escatologice. Desigur, Vaticanul, Sf. Pristol și lumea catolică în ansamblu nu poate să nu reacționeze la toate procesele care au loc în lume.

O misiune importantă

Așadar, catolicismul are un nou Papă, mai mult - Papalitatea este așa de relevantă și importantă, că transformarea ei, alegerea unui nou păstor al credincioșilor, va afecta întreaga lume. Ortodocși, protestanți, maroniți - toți creștinii, de la India la China, vor fi influențați de acest mare centru de putere, bani și creier, influențați dea schimbările care au loc în el.

Reiese, că noul Papă este o transformare a întregului ecumen politic. Merită să ne amintim: capitularea lui Mihail Gorbaciov a avut loc la Vatican și în Malta. Înainte de întrevederea cu președintele SUA, acesta vizitează Vaticanul, apoi merge în largul coastei Maltei. Malta este un ținut sacru pentru ospitalieri și pentru Sf. Scaun. Acest fapt este foarte semnificativ, s-ar putea spune chiar simbolic! Vaticanul nu este doar un stat, este un centru sacru pentru milioane de creștini. Nucleul acestui centru sacru este Pontiful Roman. Cine este el, noul Papă, noul păstor, noul Pontif de la Roma?

Cum era de așteptat, este de origine anglo-saxonă. Dar și-a petrecut întreaga viață în America Latină: a fost episcop de Peru, țară departe de a fi cea mai bogată pe continent.

Cardinalul Robert Francis Prevost este cu siguranță o persoană interesantă și neobișnuită. Calea sa de viață este destul de luminoasă, și dă impresia că este un om al lui Dumnezeu. Va face față acestei misiuni dificile? Toată lumea cunoaște romanul lui Dan Brown ”Îngeri și demoni”, care subliniază importanța globală a papalității. În culisele conclavului, aparent senin, fac ravagii pasiuni și confruntări serioase, deoarece în acest proces sunt implicate forțe puternice. Prea multe forțe religioase și politice diferite sunt angajate într-o luptă pe moarte în timpul acestui vot. Și în noul film italian „Avem un papă”, cardinalii prezenți la conclav se roagă și își spun: „...numai nu eu, Doamne”. Fiecare dintre ei înțelege, că în vremurile noastre aceasta este o misiune prea măreață. Timpul nostru este o provocare uriașă pentru întreaga lume tradițională și, în special, pentru turma creștină.

Este deja clar astăzi, că a apărut un Pontif extraordinar, relativ tânăr, cu numele de Leon al XIV-lea. A venit pentru mult timp, , desigur, cu excepția cazului în care va există o tragedie. Desigur, sub acest Papă, vor fi schimbări mari, deoarece Papa anterior a fost iezuit, iar noul Papă este augustinian. Și deși această ordine este destul de pașnică și chiar periferică, în unele regiuni este destul de influentă. În Evul Mediu timpuriu, el a avut o influență semnificativă asupra sorții catolicismului. Este suficient să spunem că Martin Luther, faimosul reformator al creștinismului, fondatorul protestantismului, în special al luteranismului, care este una dintre cele mai puternice biserici protestante, a aparținut ordinului respectiv. Prin urmare, augustinienii au avut întotdeauna o tendință spre un anumit reformism, și chiar spre rebeliune. De fapt, spre o revoluție conservatoare. Nu degeaba se spune acum, că noul Papă este protejatul lui Donald Trump, iar președintele american este astăzi liderul cercurilor conservatoare de dreapta, poate chiar liderul revoluției conservatoare din lumea atlantică.

De aceea, surse apropiate Vaticanului l-au descris pe noul Papă astfel: „Nu a fost unul dintre candidații evidenți, dar îi cunoaște pe toți, a petrecut 30 de ani în misiuni și vorbește mai multe limbi. Anii petrecuți în Peru îl fac cel mai puțin «american» dintre toți cardinalii americani. Dar înțelege America și este capabil să vorbească cu poporul ei - iar acest lucru este important în epoca lui Trump.” Site-ul de jurnalism catolic collegeofcardinalsreport.com consideră că opiniile sale sunt apropiate de cele ale fostului Papă Francisc, deși unii spun, că este un conservator moderat și tradiționalist. Primul său discurs este o mărturie în acest sens.

«Să construim punți»

Viitorul episcop Prevost s-a născut la Chicago, dar și-a petrecut cea mai mare parte a carierei în Peru, ca misionar și apoi ca arhiepiscop.

În 2015, a primit cetățenia peruană și a condus dieceza din orașul Chiclayo . În a.2023 Papa Francisc l-a numit șef al Dicasterului pentru Episcopi. Acest organism este responsabil de evaluarea candidaților pentru funcțiile bisericești de rang înalt din întreaga lume.

Într-un interviu acordat Vatican News la scurt timp după numirea sa la Roma, viitorul pontif a declarat: „Încă mă consider misionar. Chemarea mea, ca a oricărui creștin, este să fiu misionar, să proclam Evanghelia în fiecare colț al lumii.”

El a mers un timp îndelungat spre o misiune măreață, și iată că s-a împlinit. În seara zilei de 8 mai, un conclav de cardinali l-a ales șeful Bisericii Romano-Catolice. Conform constituției apostolice Universi Dominici Gregis, conclavul s-a încheiat chiar în momentul în care noul Papă și-a dat acordul, „cu excepția cazului în care el însuși ordonă altfel”. Trebuie menționat că există acolo un fel de democrație teocratică. Această democrație este, de fapt, mai echitabilă ca în ​​multe țări democratice ale lumii.

Așa dar, episcopul sau cardinalul ales în funcția de papă acceptă. Apoi este ales un nume. După care Papa merge în camera pentru rugăciunea intimă. Apoi, primul din rangul preoților cardinali citește un pasaj din Evanghelie: acestea ar putea fi cuvintele „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” sau „Paște oile Mele”. În final, Cardinalul Protodiacon înalță o rugăciune pentru noul ales Succesor al lui Petru, după care toți cardinalii electori, în funcție de rang și etate, se apropie de Papă pentru a-și exprima respectul și ascultarea. În cele din urmă, Papa începe să intoneze imnul Te Deum și toată lumea i se alătură.

Leo al XIV-lea și-a început prima predică semnificativă cu cuvinte despre pace: „Pacea fie cu voi”. Apoi i-a îndemnat pe ascultători să „fie un singur popor” și să „construiască punți”. El a menționat, de asemenea, că vocea Papei Francisc, slabă din cauza bolii, s-a auzit clar în întreaga lume în ultimele zile ale vieții sale. El a promis că va continua să se concentreze asupra unora dintre prioritățile fundamentale ale predecesorului său, Papa Francisc. El a cerut păstrarea „prețioasei moșteniri” a lui Francisc I. Potrivit lui Leon al XIV-lea, aceasta consta într-un „dialog curajos și încrezător cu lumea modernă în diversele sale componente și realități”. El a spus: „Aș vrea ca acest salut de pace să intre în inimile voastre și să unească familiile voastre și să unească pe toți, pe toți, oricine ar fi ei, toate popoarele și întreaga planetă. Pacea fie cu voi. Este o lume dezarmată, umilă, dar în același timp persistentă. Și vine de la Dumnezeu. Un Dumnezeu care ne iubește pe toți necondiționat. Și ne permite să auzim chiar și voci slabe. Și Papa Francisc, de fapt, a fost întotdeauna curajos și a blagoslovit Roma. Papa care a blagoslovit Roma în dimineața de Paște, a revărsat acea blagoslovire asupra lumii, asupra întregii lumi. Așadar, să urmăm această blagoslovire. Dumnezeu ne iubește. Dumnezeu vă iubește pe toți și păcatul nu va învinge. Suntem cu toții în voia lui Dumnezeu”.

Apoi a trecut la puncte mai simbolice și conceptuale și a menționat, că vremurile sunt dificile și că Biserica Catolică trebuie să se străduiască să fie „mai aproape de cei care suferă”, a menționat și unele probleme geopolitice și militare ale acestei lumi.

După cum notează instituțiile de presă occidentale, alegerea lui Robert Francis Prevost marchează nu doar o schimbare geografică în istoria papalității, ci și o încercare de a reconcilia taberele opuse din cadrul Bisericii Catolice. Printre problemele în discuție se numără dezacordul privind divorțul și recăsătorirea, precum și rolul femeilor. Dorința sa de a merge în continuare pe calea reformei este demonstrată și de numele ales, în memoria Papei Leon al XIII-lea, unul dintre pontifii progresiști ​​ai secolului al XIX-lea.

Trebuie menționat în special faptul, că președintele american Donald Trump a fost unul dintre primii care l-au felicitat pe noul Papă pentru numirea sa. „Felicitări cardinalului Robert Francis Prevost, care tocmai a fost ales Papă. Este o mare onoare să știu că este primul papă american. Ce emoție și ce mare onoare pentru țara noastră. Aștept cu nerăbdare să-l văd pe Papa Leon al XIV-lea. Acesta va fi un moment foarte semnificativ!” - a scris președintele american pe rețelele de socializare Truth Social.

A salva civilizația

Pe scurt despre principalele idei conceptuale ale lui Leon al XIV-lea. Ele reprezintă opiniile Pontifului de-a lungul anilor și reflectă esența sa umană și pastorală, ideile și pozițiile, obiceiurile și atitudinile pe care se va baza în timpul pontificatului său. Deși pot exista schimbări, de regulă, la această vârstă și în această poziție, oamenii nu își mai schimbă convingerile. Per total, se vede chipul clar al unui creștin convins și umanist.

Noul Pontif Roman, fiind încă episcop, a spus că „credința fără dreptate este o expresie goală”. Ca persoană, iubea liniștea și calmul. Iubea natura și copiii și credea că aceștia ne învață să vedem lumea cu ochi limpezi.

Papa a crezut și crede în puterea iertării. El a spus: „A ierta nu înseamnă a uita, ci a-ți elibera inima.” Îi place astronomia, cerul și spațiul. În viața sa personală și de zi cu zi, Papa nu este capricios. Evită luxul și crede că dacă hainele sunt curate, este suficient.

Respectul său pentru alte religii trebuie remarcat în mod special. El consideră că dialogul dintre religii și confesiuni, chiar dacă acestea-s departe una de alta, este calea spre pace. El crede că Dumnezeu vorbește omenirii în toate limbile și comunică chiar și cu indienii păgâni și, de aceea, la 60 de ani, s-a înscris la cursuri despre cultura culturilor andine, studiind limbile acestor popoare.

Vom menționa aici încă un punct important pentru o persoană de nivelul său. Talentul său de organizator, deoarece în Peru a deschis școli, centre medicale și a spus: „Dacă există voință, va exista o modalitate de a ajuta alți oameni.”

Pontiful a fost crescut cu valori înalte. Iubește arta și a contribuit întotdeauna la restaurarea bisericilor vechi. El spune despre artă că este o rugăciune în culori. Și următoarea cugetare îl caracterizează: „Rugăciunea este respirația sufletului”, așa că se ruga peste tot - pe ogor, în pădure, oriunde era posibil.

El iubește bătrânii și spune că ei sunt cărți care nu pot fi arse. Și a spus despre femei că ele sunt inima bisericii. El a spus despre copii: „Copiii sunt învățători ai credinței”.

El spunea că puterea i-a fost dată pentru a servi, nu pentru a conduce, și disprețuia folosirea puterii în scopuri personale.

Și despre biserică: „Biserica este vie doar în timp ce crește.”

Acum despre misiunea noului pontif. Reieșind din situația internațională și starea bisericii și a lumii creștine, alegerea unui nume este de mare importanță. Chiar dacă însuși actualul pontif nu își dă seama de acest lucru, principiul sacru acționează asupra lui de sus. Numele său este un punct de referință pentru un alt Părinte al Bisericii lumii creștine, catolice, care pe atunci era încă unită. Vorbim despre cel care pentru prima dată a fost numit mare, pentru că a făcut o faptă măreață.

Leon I cel Mare a fost episcop al Romei (Papă) în perioada 29 septembrie 440 - 10 noiembrie 461. Primul Papă care a primit titlul „Mare” este cunoscut pentru întrevederea sa cu Attila și scrisoarea sa către Constantinopol, cunoscută sub numele de „Tomosul către Flavian”, care a devenit baza Sinodului de la Calcedon.

Acest părinte al bisericii poate fi numit erou, deoarece a trăit într-o perioadă, în care lumea antică pierea sub atacul barbarilor. Hoardele lui Attila au cucerit lumea antică și Imperiul Roman. În 452 l-a înfruntat pe Attila, pe care l-a numit „Flagelul lui Dumnezeu”. Puterea Pontifului era așa de mare, că l-a convins pe regele hunilor să treacă dincolo de Dunăre. Conform lui Prosper din Aquitania, succesul misiunii s-a datorat șocului trăit de conducătorul barbarilor la vederea lui Papa în toată splendoarea veșmintelor sale preoțești. Alte informații spun că papa era însoțit de Sfinții Petru și Pavel, ceea ce a provocat groază și venerație conducătorului hunilor. În orice caz, curajul acelui Papă este ceva excepțional, căci regii tremurau în fața conducătorului hunilor. Acei huni au dispărut. Astăzi, o nouă Hoardă, noi mulțimi de huni, atacă Europa. Prin urmare, misiunea noului Pontif Leon al XIV-lea este să salveze credința, turma și poporul de decăderea spirituală, socială și religioasă. Să salveze o mare civilizație. Dar, cel mai important, să ne salveze de noii huni, care, conform profeției călugărului irlandez Sf. Malachia, se îndreaptă spre ultima fortăreață a rasei europene, ultima fortăreață a lumii creștine civilizate, care păzește Sf. Graal al filantropiei sacre și al umanismului.

Veaceslav Matveev