X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Tragedia americană din 11 septembrie, 2001. Esența și urmările. Partea 1

11 sep. 2021,, 10:00 (reactualizat 11 sep. 2021,, 10:00)   Analitică
5350 1

«Întoarce-ți sabia la locul ei, căci toți cei care iau sabia, de sabie vor muri»

(Evanghelia după Matei, 26.52)

Istoria nu contenește să-l învețe pe om, dar veac după veac omul face aceleași greșeli, căci își construiește idealurile pe căutarea dușmanului, care ar fi putut demult deveni prieten, dacă am fi mai toleranți și nu am crede, că putem determina soarta omenirii și a lumii. În pofida tragediilor instructive ale secolului trecut, secolul ХХI a devenit un exemplu al demenței umane și al agresivității religioase maniacale.

Se referă și la Vest, și la Est, și probabil avea dreptate scriitorul englez Rudyard Kipling, care a scris: «О, Vestul este Vest, Estul este Est, și ele nu se vor mișca din loc înainte ca Cerul și Pămîntul să ajungă la Judecata de Apoi ». Aici esența constă în faptul, că noi - și cei din Vest, și cei din Est, - nu înțelegem niște adevăruri simple – că pacea este prima și principala lege a omenirii care tinde să construiască ceva bun pe această mică planetă!

Acum 20 de ani la New York s-a produs cea mai mare tragedie: total neașteptat, două avioane au străpuns turnurile-gemene ale New York business center. Versiunea oficială susține că avioanele erau ghidate de teroriștii grupării fundamentale Al-Qaeda. Se crede că încă în a.1996, la o consfătuire în Afganistan, liderii acestei organizații au decis să declare război Statelor Unite ale Americii. Atacurile din 11 septembrie corespund misiunii generale Al-Qaeda, declarate de Osama bin Laden și Ayman al-Zawahiri în fatwa «Jihad împotriva evreilor și a cruciaților» în a.1998. Fatwa spunea : «Uciderea americanilor - și a celor militari, și a celor civili, precum și a aliaților lor - este datoria fiecărui musulman adevărat, care trebuie să folosească orice posibilitate potrivită, oriunde s-ar afla ». Drept motiv era indicată politica americană de sprijinire a Israelului, agresiunea în Irak, prezența forțelor armate americane în Arabia Saudită.


Este cunoscut faptul, că în ultimii 30 de ani Afganistanul s-a aflat într-o stare de destabilizare totală și era avanpostul bazei militare și politice a grupărilor fundamentale islamiste. Acolo s-au ascuns liderii Al-Qaeda, ai talibanilor, și desigur însuși Osama bin Laden, principalul sponsor și ideolog al fundamentalismului radical islamic. În rezultat, a fost luată decizia de a ataca New Yorkul și Pentagonul, în acest scop au fost capturate avioanele, care la 11 septembrie au străpuns turnurile centrului de business. Desigur, înțelegem cu toții că această tragedie a schimbat lumea radical, din rădăcină. Dar să fie oare totul așa de simplu în această tragedie enormă din istoria SUA? Oare chiar fundamentaliștii islamici, obsedați de ideea Jihadului contra Occidentului, au dat această lovitură? Chiar a fost un război bazat pe ideile fundamentalismului și ale doctrinei Al-Qaeda? Din punctul meu de vedere, nu-s așa de simple lucrurile. Și într-adevăr, apare un șir de întrebări.

Prima. Dacă ei au dat această lovitură dură, care potrivit multor politicieni înseamnă zdrobirea decisivă a SUA, de ce nu au urmat și alte evenimente? Din partea Jihadului nu a mai urmat și nici nu se observă vre-o acțiune la scară globală. Toate celelalte acțiuni au avut loc în Orient, cu mici excepții – în Europa și SUA, de facto în Occident nu s-a petrecut nimic cu adevărat tragic. Mai mult, anume Occidentul, mai exact – SUA au lovit decisiv multe țări din Orientul Apropiat, și au transformat în iad viața în acele state. Cumva, aceste evenimente au devenit detonatorul viitoarei agresivități a Occidentului contra Siriei, Libiei, Afganistanului și altor țări orientale. După acele evenimente tragice americanii au primit cartea albă, un fel de alibi pentru lupta armată contra unor țări laice, suverane. Nu mă refer la Afganistan sau la mișcarea Hamaz, la talibani sau la Al-Qaeda și IGIL, ci la niște state laice, popular-socialiste în esență, cum ar fi Irak, Siria, Libia etc. În multe dintre ele la putere se aflau forțe ce reprezentau fracțiuni ale Partidului renascentist socialist arab BAAS. Este cel mai vechi partid oriental, care guvernează în Siria, Egipt, Irak și alte țări ale lumii arabe, și a fost creat la Damasc în a. 1947. În Irak, el a fost la guvernare pînă la răsturnarea regimului lui Saddam Husein în a.2003. În Siria, se află la guvernare și în prezent, deși de ceva ani nu mai deține monopolul puterii. Fracțiunea siriană BAAS, care inițial se numea Partidul renașterii arabe, în a. 1954 s-a unit cu Partidul socialist arab, a acceptat actuala denumire (Partidului renascentist socialist arab). Sloganul lui de program era «Unitate, libertate, socialism». Ideologia partidului – baasismul, care este o sinteză a socialismului arab cu panarabismul. În a.1966 , după lovitura de stat din Siria, care a înlăturat de la putere vechea conducere BAAS, partidul s-a scindat în două organizații de sine stătătoare — așa zisa fracțiune pro-siriană și pro-irakiană, fiecare dintre ele se poziționează ca succesor legal al partidului original și are filiale în diferite țări. Primul partid guvernează Siria și în prezent, în timp ce aripa irakiană, înlăturată de la putere în a. 2003, își păstrează influența asupra opoziției irakiene. De facto, se menționează în decizia conferinței VIII regionale BAAS, care a avut loc în Siria în a. 1985, partidul și-a confirmat orientarea politică spre socialism și lupta cu imperialismul mondial. În fruntea lui a venit Hafez Asad, în Irak, iar Saddam Husein, în ciuda sistemului său dictatorial, a confirmat linia politică spre socialismul cu față naționalistă. Anume aceste forțe au fost lovite dur de SUA și aliații lor din NATO. Cu tot totalitarismul lor, aceste regimuri erau pe deplin laice, anticlericale, anti-fundamentaliste. Erau regimuri care așa sau altfel construiau socialismul, deși un socialism cu fața arabă. E valabil și pentru Jamahiriya Libiană și liderul ei permanent Muammar Gaddafi, care a făcut din Libia pustiului un stat socialist prosper. Acest revoluționar, politician, colonel (din a. 1969), comandant suprem al Forțelor Armate ale Jamahiriyei Arabe Libiane (1969-2011), care ani în șir a condus țara pe care a transformat-o într-o oază de bunăstare în țările Magreb. După ce Gaddafi a renunțat la toate funcțiile, el era numit Lider fratern și lider al Marii revoluții din 1 septembrie din Jamahiriya Arabă Libiană sau Lider fratern și lider al revoluției. Și anume acești oameni și aceste țări au fost lovite printre primele. Nu Pakistanul islamic, nu Iranul, cu care Occidentul cochetează demult, nu Qatarul sau Arabia Saudită, ci anume țările socialiste, de orientare anti-fundamentală. În acest context, apar întrebări. Ce treabă au aceste țări cu evenimentele din 11 septembrie,2001 în SUA? Ce legături au ele cu Al-Qaeda, IGIL sau alte organizații teroriste? Răspunsul e simplu! Nu a fost depistată vre-o legătură! Azi este deja un fapt evident. Și eu întreb în acest caz: cine a stat, de fapt, în spatele actelor de terorism din New York acum 20 de ani?

Este cea de-a doua întrebare și al doilea aspect al studiului nostru. Pe cine avantaja acel act de terorism și tragedia morții a sute de cetățeni nevinovați ai SUA și ai altor țări?

Desigur, evenimentele din 11 septembrie,2001 au devenit exemplul clar al unei lovituri de stat sponsorizate de cercurile politice înalte, pe fondalul unei catastrofe politice colosale, cu utilizarea unor steaguri și fapte teroriste false. În acest context, politologul Webster Tarpley a spus că aici avem o mostră modernă de «terorism sintetic». De facto, aceste evenimente au pus începutul extinderii continue a NATO și restructurării radicale anti-istorice a relațiilor internaționale, în care violența a devenit un fapt politic normal. Vom menționa, că această operațiune s-a desfășurat sub lozinca războiului global contra terorismului și oamenii care au stat în spatele ei își construiau doctrinele în spiritul ideologiei «ciocnirea civilizațiilor» a cunoscutului politolog american Samuel Huntington. Ei se mai bazau pe doctrinele neoconservatorilor, renumita mișcare politică a imperialiștilor americani, ieșiți din cercurile universitare troțkiste și maoiste. În SUA, mitul despre Al-Qaeda și Osama bin Laden a fost exploatat activ ani în șir, el a stat la baza alegerilor din anii 2002 și 2004 ,iar din a. 2006 a început să manifeste semne de scădere. Însă mitul a jucat un anumit rol, în rezultatul căruia au fost distruse regimuri laice, adusă la stare de haos total Siria - statul socialist cu sisteme de educație și sănătate gratuit, nimicită Jamahiriya Arabă Libiană. A fost nimicit Irakul, destabilizat Libanul și tot Orientul Apropiat, pînă la Asia Centrală și cea de Sud. Putem presupune, așa dar, că în spatele acestor procese a stat un grup hard-core de putchiști ultra-radicali, ghidați de lucrările și studiile lui Samuel Huntington, care au decis să schimbe radical lumea modernă.

Care este esența acestor schimbări? ? Lumea trebuia scindată, divizată în civilizații aparte, închise conform principiului religios, care urmau să se confrunte reciproc. Astfel se iscă un război civil mondial, și oamenii sub flamuri politice diferite încep să se nimicească reciproc. Politica Romei antice «diviza et imperi», pe fondalul căreia hegemonul sau cel care deține situația își poate stabili propriile legi, poate invada orice țări și distruge orice regimuri și state. Aceste lucruri s-ai instalat în lume după 11 septembrie, 2001 și azi fac parte din actualul tablou politic al lumii. Toate acestea au devenit direcția principală și doctrinală a anumitor cercuri conspirologice din Occident, care țin de oligarhia din Londra și New York. Anume aici e buba pe care o tot caută politologii și conspirologii de azi.

E de menționat, că însăși mișcarea neoconservatorilor în SUA este destul de interesantă și actuală, deoarece anume ei au acum sub control situația în doctrina politicii externe americane și acțiunile SUA în Orientul Apropiat. Am scris deja despre aceea, că neoconservatorii au fost o grupare foarte interesantă. Ei operau cu categorii de stînga, în timp ce încercau să creeze imaginea unor politicieni de dreapta. Scopul era unul simplu. Anume – să înșeueze electoratul de dreapta al republicanilor, să captureze partidul republican în sine, în același timp – în politica externă prin intermediul SUA să soluționeze problemele actuale ale Israelului, dar și a tigrilor americani în Orientul Apropiat. În special, Arabia Saudită, Qatar, EAU. În contextul politicii neoconservatorilor este interesantă avertizarea politicianului conservator și politologului Patrick Buchanan, făcută în ajunul evenimentelor din 11 septembrie. În a. 2000, fiind candidatul Partidului reformelor, Buchanan a avertizat din nou America și întreaga lume: «Jocul nostru permanent cu focul nu poate să nu ducă la un incendiu… Oare nu ni-s de ajuns lecțiile trecutului – de la explozia cursei Pan-Am 103 și bombele aruncate pe Centrul Comercial Mondial în a. 1993 la actele de terorism contra ambasadelor noastre în Nairobi și Dar-es-Salaam? Oare cineva încă nu a înțeles, că intervenționismul este incubatorul terorismului? Sau e nevoie de o catastrofă pe teritoriul SUA, pentru ca politicienii noștri pasionați de jocuri să înțeleagă pericolul ambițiilor imperiale? America stă azi în fața unei alegeri. Noi putem deveni garantul ordinii și securității mondiale, sau polițistul mondial care reprimă rebelii. Dacă o vom alege pe a doua, odată și odată vom avea de dat o luptă sîngeroasă, cu care nu ne vom isprăvi».

Aceste cuvinte au devenit profetice, însă ele nu au răsunat în gol, căci erau rostite contra unor persoane concrete și cercuri concrete, pe care Buchanan le cunoștea personal. Ulterior el descoperă fața acestora, ei, desigur, țin și de mișcarea neoconservatorilor, și de cercurile oligarhice din SUA și Britania. Este interesant citatul dintr-un studiu serios al politologului Webster Tarpley: «Să nu uităm, că asupra Biroului Oval din Casa Albă și SUA domină un grup de finanțatori din Londra și New York. El poate fi numit guvernul invizibil, secret al SUA». Acesta a fost epicentrul complotului, la care nu au participat personal conducători ai SUA de genul lui Bush-fiul sau vicepreședintele Cheney. Oamenii care au stat în spatele cortinei, și de acolo au făcut istorie, erau foarte departe de popor. Probabil, asta ar fi spus revoluționarul Vladimir Lenin. Acești oameni formează culisele de care se temea președintele american, ajuns la putere cu un avantaj electoral minim față de liderul democraților Al Gore, dar și alți lideri ai partidului republican. Aceste forțe, care se opun Americii conservatoare sănătoase, erau supra-naționale și internaționale, de aceea nu erau interesate de soarta și tragedia poporului american. Această circumstanță importantă a stat la baza politicii agresive, fără compromisuri, care a atras SUA în decenii de confruntare cu fundamentalismul islamic, în spatele căruia stăteau nu liderii Al-Qaeda, ci persoane pe deplin respectabile din Clubul Bilderberg, Comitetul 300 și oligarhia americano-britanică.

Care-s aceste forțe și care-s scopurile și motivele lor de bază, vom vorbi în continuarea studiului privind acest moment important și profund tragic din Noua istorie a lumii.

Veaceslav Matveev

(va urma)

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?