Coronavirus stiri: 8217
Obiectiv european stiri: 320
Criza energetică stiri: 962

Totalurile celui de-al IХ Summit al Americilor 2022 în Los Angeles

28 iun. 18:04   Analitică
4841

În prezent mass-media mondială discută activ întrevederea liderilor G7. De mai puțină atenție s-a bucurat tradiționalul summit al Americilor de la începutul lui iunie, deși importanța totalurilor lui nu este mai mică, în special dacă ținem cont de faptul, că în scurt timp în multe țări latino-americane vor avea loc alegeri, capabile să modifice cardinal harta politică în regiune. Despre aceea cum s-a desfășurat summit-ul și ce va urma – în articolul doctorului în economie Dmitrii Razumovschii, directorul Institutului Americii latine al AȘR.

***

Cel de-al nouălea summit al Americilor, care din cauza pandemiei s-a desfășurat cu o reținere de un an, încă la etapa pregătirilor a atras o atenție-record din partea mass-mediei latino-americane și mondiale. Și nu doar pentru felul în care Washingtonul a desfășurat ”campania de invitații”, ci și prin felul cum au reacționat (previzibil) la ea liderii latino-americani. Cel mai probabil, din partea Casei Albe erau așteptate idei, abordări, propuneri noi, capabile să confirme și chiar să consolideze calitatea SUA de lider în emisfera de Vest, mai ales în lumina concurenței tot mai mari cu China în zona intereselor americane tradiționale. J. Biden n-a reușit să demonstreze un salt înainte – declarația finală s-a dovedit a fi din start previzibilă, și latino-americanii și-au demonstrat odată în plus subiectivismul pe arena mondială. Summit-ul Americilor nu a devenit un triumf al lui Biden, însă nu trebuie să subapreciem abilitatea Washingtonului de a juca «pe termen lung», pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite. Exemple similare au fost mai multe pe parcursul istoriei recente.

Neprezentarea-record

Senzația principală a forului a fost refuzul a cinci state (Mexic, Bolivia, Honduras, Guatemala, Salvador) să participe la eveniment. În total, au lipsit unsprezece lideri – un record absolut al tuturor summit-elor. Unii nu s-au prezentat în virtutea unor circumstanțe obiective, dar fiecare din cei care au refuzat să participe personal avea propriile motive, dintre care principalul – decizia senzațională a Casei Albe de a nu-i invita pe liderii din Cuba, Nicaragua și Venezuela. Tradițional,în cazul summit-urilor precedente, gazda evenimentului stabilea de sine stătător cercul invitaților, iar scandaluri au mai existat și anterior. În a. 2018 autoritățile din Peru nu l-au invitat pe Nicolas Maduro, iar anterior SUA tradițional erau împotriva participării Cubei (țara a participat doar de două ori).


Mulți observatori au găsit că poziția dură a lui J.Biden privind cele trei țări este lipsită de logică, reieșind din eforturile concomitente ale Washingtonului să normalizeze relațiile cu Havana și Caracas, care au dus la recenta relaxare a sancțiunilor. Dar e de menționat, că pentru SUA, tradițional, componenta ideologică în relațiile cu regiunea este una–cheie. La fel, J.Biden nu putea să ignore poziția dură a unei părți mari a elitelor americane — pentru actuala administrație invitarea acestor trei țări s-ar fi soldat cu urmări politice interioare monstruoase. Drept că și refuzul casei Albe de a-l invita pe Juan Guaido, «favoritul» din Venezuela, cu care Joe Biden a vorbit doar la telefon, a fost unul semnificativ.

E cazul să fim atenți la interpretarea refuzului unui șir de lideri latino-americani de a participa personal. Deseori o atare decizie arăta ca o dorință de a-i declara sus și tare Washingtonului propria poziție, de a crea un motiv informațional. Mai ales că mai toți șefii de state, care au ignorat evenimentul, au trimis la el delegații extinse și au urmărit cu atenție desfășurarea evenimentului.

Totuși, chiar și printre președinții și șefii de guverne care au vizitat Los Angeles-ul, au fost mulți care și-au exprimat deschis dezacordul față de abordările Washingtonului și au condamnat neinvitarea celor trei state. Însă cel mai spectaculos au făcut-o președintele Argentinei Alberto Fernandes și premierul din Belize Johnny Bricenio. Ei i-au adresat diplomatic, dar direct pretențiile personal lui J.Biden, nemijlocit în cadrul primei ședințe. Ambii lideri au condamnat politica sancțiunilor împotriva Cubei și Venezuelei, precum și excluderea acestor state din numărul invitaților. În alocuțiunea de răspuns, J.Biden a fost nevoit să facă afirmații despre necesitatea găsirii unui limbaj comun, în ciuda diferențelor existente. Mulți observatori au apreciat demersul latin-americanilor ca o slăbire a pozițiilor SUA în regiune și ca un simbol al unor realități politice noi în emisfera vestică. Însă de fapt, deja tradițional liderii SUA ascultă criticile directe sau dezacordul partenerilor latino-americani. E destul să ne amintim de renumitul Summit IV al Americilor din a. 2005, la Mar del Plata, unde trei președinți (Lula da Silva, Hugo Chaves și Nestor Kirchner) în prezența lui G.Bush - junior au ”îngropat” zgomotos proiectul Zonei de liber schimb a întregii Americi (ALCA). Și condamnarea de către latino-americani a sancțiunilor contra Cubei și excluderii ei din forumuri a devenit tradițională. Însă Washingtonul știe să treacă în format bilateral activitatea în multe direcții, în care se confruntă cu o respingerea consolidată a latino-americanilor, și astfel obține mai multe oportunități de a-și promova pozițiile și interesele. Astfel, după eșecul proiectului ALCA , SUA au pus accent pe acordurile bilaterale de liber schimb, și în deceniul următor le-au încheiat cu majoritatea țărilor din regiune.

Limbajul inițiativelor

La summit, mesajul principal al Washingtonului a fost dorința de a limita prezența jucătorilor externi în zona intereselor lor tradiționale. China, care nu a participat la summit și nu a fost pomenită în alocuțiunile oficialilor americani, era de fapt prezentă invizibil. În alocuțiunea sa de bază în deschiderea forului, pe 6 iunie, J.Biden sublinia, după sonorizarea principalelor propuneri de colaborare, că emisfera vestică are destule resurse proprii pentru a-și soluționa toate problemele de bază. SUA încearcă să limiteze expansiunea Chinei în LKA, dar deocamdată nu reușesc să preia inițiative în măsură deplină. Noua inițiativă propusă de Washington «Parteneriatul american de dragul prosperării economice» poate fi apreciată ca o încercare de a contrapune ceva propunerilor strategice chineze pentru America Latină, printre care proiectul «Noul drum al mătăsii». Americanii tradițional apelau la o așa formă de comunicare cu latino-americanii, ca promovarea unor inițiative strategice (e destul să ne amintim de John F.Kennedy sau George W.Bush). După ce a pierdut inițiativa în regiune în perioada președinției lui D. Trump, J.Biden tinde să răspundă principalelor provocări ale dezvoltării — refacerea post-pandemică, migrarea, securitatea, digitalizarea, restabilirea investițiilor, agenda «verde». Multe dintre elementele noii inițiative încă nu-s foarte clare. Se vede că propunerile au fost pregătite de Casa Albă în grabă, fără o procesare profundă a tuturor punctelor. Dar este clară și dorința ei de a-și menține pozițiile de lider în sfere ca digitalizarea (în ciuda proiectului «Drumul electronic al mătăsii»), CMT, logistică, tehnologiile «verzi» .

Însă noile propuneri ale lui J.Biden au provocat un scepticism de înțeles al multor experți. Înainte de toate, este evident volumul nesemnificativ al finanțării de către Washington, în special comparativ cu ajutorul acordat în prezent Ucrainei. Accentul pe agenda ecologică și respectarea normelor democratice poate fi înțeles ca un instrument împotriva celor care nu le îndeplinesc, în opinia SUA. Faptul că americanii au inclus asemenea cerințe a și devenit un element-standard în acordurile comerciale(spre exemplu, USMCA).

Tradițional, fiecare summit al Americilor se încheie cu semnarea unei declarații tematice extinse, care include toate problemele actuale ale dezvoltării sociale, economice, politice. Un atare document era așteptat și de la organizatorii forumului curent. Însă a fost adoptată doar Declarația de la Los Angeles privind migrația și securitatea, esența căreia se reduce la aspirațiile Washingtonului de a «împărtăși responsabilitatea» pentru soluționarea crizei migrației cu toate statele LKA — și a țărilor de origine, și a celor de tranzit. Desigur, problema emigranților latino-americani este una dintre cele mai acute pentru SUA, Mexic, statele din America Centrală. Situația se poate agrava în urma așteptatei crize alimentare, care în opinia Casei Albe este provocată de OMS a Rusiei în Ucraina. Declarația include un set larg de măsuri privind asigurarea securității fluxurilor de imigranți, combaterea cauzelor exodului, fortificarea coordonării și colaborării regionale în domeniul dat. Documentul a fost semnat de 20 de state (unele s-au abținut), inclusiv cele din America Centrală, ai căror lideri erau absenți.

Recunoaștem importanța interacțiunilor în sfera migrației și putem presupune, că latino-americanii au așteptat de la SUA mai multe inițiative, nu doar chemarea de a «împărtăși responsabilitatea».Cunoaștem, că ambițiile inițiale ale organizatorilor se refereau la un cerc mai larg de probleme, nu doar la migrație. În prealabil, s-a discutat declarația privind problemele ecologice, ocrotirea mediului ambiant, dar pentru că Brazilia a refuzat să o semneze (pe motiv că în țară legislația de profil și așa este foarte severă), documentul nu a fost propus pentru semnarea finală. În prealabil, Washingtonul a lucrat în regim bilateral cu principalii producători, pe care i-a îndemnat să sporească producerea petrolului și exporturile de mărfuri agricole, pentru a contracara criza energetică și cea alimentară. Despre aceea că principala cauză a acestor crize este «agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei », J.Biden a vorbit în alocuțiunea sa de bază. Posibil, Washingtonul conta pe aceea, că în documentul final condamnarea acțiunilor Rusiei va fi asociată cu planurile contracarării colective a crizelor apropiate (dacă ar fi reușit să obțină sprijinul acestor decizii de către latino-americani ).

Mulți observatori interpretează problemele prezenței șefilor de state și caracterul evident limitat al deciziilor și documentelor finale drept o învingere diplomatică pentru J.Biden și o mărturie a slăbirii pozițiilor Washingtonului în LKA. Dar summit-ul Americilor este doar «partea vizibilă a ghețarului» numeroaselor relații complexe, stratificate ale SUA cu regiunea. America este în continuare principalul partener comercial și economic al Americii Latine, sursa cea mai importantă de tehnologii și investiții. Într-adevăr, în anii 2000 a existat o anumită prăbușire a comerțului. Dar în anii din urmă Washingtonul a reușit să-și refacă în mare parte pozițiile, în pofida expansiunii active a Chinei în regiune. SUA este factorul principal de securitate în America latină, principalul recipient al emigranților, influența lor asupra guvernelor majorității țărilor de aici nu trebuie subapreciată, chiar dacă subiectivitatea ultimelor crește evident. Casa Albă va trage concluzii din eșecurile summit-ului, își va păstra resursele de influență și va continua să «macine» în format bilateral agenda de care are nevoie. Cel mai plenar o atare abordare este reflectată în răspunsul dat de secretarul de stat Anthony Blinken la întrebarea unui jurnalist în cadrul conferinței de presă finale. Oficialul a comentat refuzul unor țări de a semna Declarația de la Los Angeles privind migrația și a dat asigurări, că odată și odată toate țările se vor alătura la ea, iar acest lucru va fi facilitat de o munca directă, direcționată cu fiecare țară aparte. «Răbdare strategică» Washingtonul are destulă.

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Experții vorbesc despre un posibil deficit de apă în Moldova. Ce ar trebui să facem?
Cartea neamuluiКатрук Валерий
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав